15.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/29

Acțiune introdusă la 2 aprilie 2013 — Jannatian/Consiliul

(Cauza T-187/13)

2013/C 171/56

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Mahmoud Jannatian (Teheran, Iran) (reprezentanți: E. Rosenfeld și S. Monnerville, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

să anuleze, în măsura în care îl privesc pe reclamant: (i) Poziția comună 2008/479/PESC a Consiliului din 23 iunie 2008 de modificare a Poziției comune 2007/140/PESC privind măsuri restrictive împotriva Iranului (1); (ii) Decizia 2008/475/CE a Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (2); (iii) Poziția comună 2008/652/PESC a Consiliului din 7 august 2008 de modificare a Poziției comune 2007/140/PESC privind măsuri restrictive împotriva Iranului (3); (iv) Decizia 2009/840/PESC a Consiliului din 17 noiembrie 2009 de punere în aplicare a Poziției comune 2007/140/PESC privind măsuri restrictive împotriva Iranului (4); (v) Decizia 2010/413/PESC Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (5); (vi) Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (6); (vii) Regulamentul (CE) nr. 1100/2009 al Consiliului din 17 noiembrie 2009 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Deciziei 2008/475/CE (7); (viii) Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (8) și (ix) Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (9); și

—

să oblige Consiliul la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe lipsa de autoritate a Consiliului

—

Reclamantul arată că, potrivit articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, măsuri restrictive pot fi adoptate numai la inițiativa comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant. Deciziile și regulamentele atacate au fost adoptate de Consiliu singur. Acestea sunt, așadar, afectate de o lipsă de autoritate.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea obligației de motivare

—

Reclamantul susține că motivul invocat pentru a-l menționa pe domnul Jannatian în anexa II este prea imprecis pentru a îndeplini condițiile stabilite de jurisprudență în ceea ce privește obligația de motivare. Pentru a respecta obligația de motivare, Consiliul ar fi trebuit să stabilească elementele concrete și specifice care caracterizau existența unei susțineri efective oferite de reclamant Guvernului Iranului sau activităților de proliferare nucleară ale Iranului. Deciziile și regulamentele atacate sunt, așadar, afectate de motivare.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea drepturilor fundamentale ale reclamantului

Reclamantul arată că: în primul rând, în măsura în care, nu prezintă motivarea, deciziile și regulamentele atacate încalcă, așadar, dreptul la apărare al reclamantului; în al doilea rând, nelegalitatea deciziilor și a regulamentelor atacate afectează aceste proceduri întrucât, pe de o parte, se opune posibilității reclamantului de a-și prezenta apărarea și, pe de altă parte, compromit capacitatea Curții de a examina legitimitatea deciziilor și a regulamentelor atacate. Rezultă că drepturile reclamantului la protecție jurisdicțională sunt încălcate; și, în sfârșit, din moment ce reclamantul a fost privat de drepturile la apărare și întrucât capacitatea Curții de a examina legitimitatea deciziilor și a regulamentelor atacate în raport cu măsurile de înghețare a fondurilor — care sunt prin natura lor „deosebit de opresive” — este nedeterminată, reclamantului i-a fost impusă o restricție nejustificată a dreptului său de proprietate.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe o lipsă de probe împotriva reclamantului

—

Reclamantul susține că Consiliul nu a adus elementele de probă și informațiile pe care s-a întemeiat pentru a adopta deciziile și regulamentele atacate.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe o eroare de fapt

Reclamantul arată că, contrar celor indicate în deciziile și în regulamentele atacate, reclamantul nu mai era vicepreședintele Organizației pentru Energie Atomică a Iranului la datele la care a fost înscris la listele persoanelor și entităților cărora li se aplică unele măsuri restrictive. Prin urmare, Consiliul a săvârșit o eroare de fapt prin aceea că l-a înscris pe reclamant pentru unicul motiv că, la data diverselor decizii și regulamente atacate, era vicepreședintele Organizației pentru Energie Atomică a Iranului.

6.

Al șaselea motiv se întemeiază pe o eroare de drept

Reclamantul susține că articolul 20 litera (b) nu se aplică per se persoanelor care au funcții de conducere în cadrul unei entități înscrise în anexa VIII. În plus, articolul 20 litera (b) prevede înscrierea persoanelor „care sunt implicate în activitățile nucleare sensibile cu risc de proliferare ale Iranului”. Prin înscrierea reclamantului în anexa II fără a aduce niciun element de probă cu privire la faptul că reclamantul a oferit susținere activă și efectivă activităților nucleare ale Iranului la momentul înscrierii sale în anexa II, Consiliul a săvârșit o eroare de drept.

7.

Al șaptelea motiv se întemeiază pe o eroare vădită în aprecierea faptelor și pe încălcarea principiului proporționalității

—

Reclamantul susține că în speță nu există obiective de interes general de natură să justifice măsurile atât de restrictive adoptate în sarcina persoanelor care au avut pentru o perioadă scurtă funcții de conducere în cadrul OEAI. În plus, chiar dacă măsurile ar trebui considerate justificate de un obiectiv de interes general, acestea ar fi în orice caz nelegitime, întrucât nu respectă o proporționalitate rezonabilă între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

(1)  JO 2008, L 163, p. 43.

(2)  JO 2008, L 163, p. 29.

(3)  JO 2008, L 213, p. 58.

(4)  JO 2009, L 303, p. 64.

(5)  JO 2010, L 195, p. 39.

(6)  JO 2010, L 281, p. 81.

(7)  JO 2009, L 303, p. 31.

(8)  JO 2010, L 281, p. 1.

(9)  JO 2012, L 88, p. 1.