4.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/22

—

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 11 decembrie 2012 în cauza F-112/10;

—

în consecință, anularea deciziei autorității împuternicite să încheie contracte de muncă din 5 iunie 2010 prin care se respinge candidatura reclamantei pentru post (ref. TA-ADMIN-AST 4-2009) și a deciziei de numire a altui candidat; obligarea FRA la despăgubirea recurentei pentru prejudiciile materiale corespunzătoare diferenței dintre salariul curent și salariul AST 4 până la vârsta pensionării, inclusiv toate alocațiile și indemnizațiile și compensarea drepturilor de pensie; și obligarea FRA la despăgubirea reclamantei pentru prejudiciile morale, evaluate ex aequo et bono la 10 000 de euro; și

—

obligarea FRA la plata cheltuielilor aferente judecatei în primă instanță și în recurs.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea normelor privind admisibilitatea susținerilor: admisibilitatea susținerilor formulate în ședința în primă instanță privind lipsa din comitetul de selecție a unui reprezentant al Comitetului pentru personal — încălcare de prima instanță a obligației de motivare. Recurenta consideră că TFP, mai întâi, a încălcat primul alineat al articolului 43 din Regulamentul de procedură al TFP întrucât nu a luat în considerare că susținerile menționate se întemeiau pe documente și pe informații pe care FRA le-a prezentat numai în cursul procedurii în fața TFP și, în al doilea rând, nu a recunoscut că susținerile respective trebuie considerate admisibile pentru motivul că au fost strâns legate de alte afirmații prezentate în cadrul procedurii scrise. În al treilea rând, în orice caz, TFP a concluzionat în mod eronat, fără nicio motivație, că afirmația nu se număra printre cele pe care Tribunalul le poate invoca din proprie inițiativă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de fapt privind testele scrise, care a condus la încălcarea de către TFP a principiului egalității de tratament și pe o denaturare a probelor. Recurenta consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că nu s-a stabilit și nici măcar nu s-a susținut că întrebările adresate în testul scris erau identice pentru toți candidații, din moment ce pârâtul a confirmat aceasta în memoriul în apărare. Această eroare de fapt a afectat concluziile Tribunalului întrucât principiul egalității de tratament necesită efectuarea de teste scrise în același timp de către toți candidații, iar nu în zile diferite, astfel cum s-a întâmplat în cadrul procedurii de selecție a reclamantei. În plus, prima instanță a respins susținerea recurentei privind lipsa anonimității testului scris, în temeiul unei simple afirmații a FRA pe care aceasta a contestat-o.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe compunerea nelegală a comitetului de selecție, pe denaturarea probelor și pe încălcarea de TFP a obligației de motivare. Recurenta consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a denaturat probele atunci când a considerat, fără vreo motivație suplimentară, că șeful departamentului administrativ al FRA și directorul financiar al FRA au cunoștințe aprofundate și experiență în domeniul achizițiilor publice, în temeiul unor simple afirmații ale FRA, contestate de reclamantă. Această lipsă de experiență a afectat și rezultatele selecției.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare li pe lipsa de celeritate a procedurii. Recurenta consideră că prima instanță a săvârșit o eroare de drept atunci când a decis că pârâtul și-a îndeplinit obligația de motivare întrucât reclamanta nu știa, până la procedura în primă instanță, care au fost criteriile folosite pentru evaluarea candidaturii sale, nu a fost informată în legătură cu condițiile pe care nu le-a îndeplinit și nu a primit o defalcare a notei globale până la ședință. Tribunalul s-a întemeiat în mod nelegal pe un document transmis de pârât în ședință în vederea concluziei că acesta a îndeplinit obligația de motivare, fără a justifica împrejurări excepționale. În plus, în primul rând, dacă reclamanta ar fi primit documentul în cursul fazei administrative, astfel cum a solicitat, ar fi fost capabilă să înțeleagă mai bine motivele nealegerii sale și ar fi putut ataca mai eficient această decizie. În al doilea rând, lungimea procedurii la TFP ar fi fost mai rezonabilă.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 87 alineatul (2) și a articolului 88 din Regulamentul de procedură al TFP privind costurile, încălcarea obligației de motivare. Recurenta consideră că Tribunalul a dispus în mod nelegal ca reclamanta să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele ale pârâtului.