10.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 233/10

—

declararea cererii de recurs ca admisibilă;

—

declararea acesteia ca întemeiată;

—

prin urmare, anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 5 decembrie 2012 pronunțate în cauzele conexate F-88/09 și F-48/10, Z/Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

—

pronunțarea în conformitate cu cererile de sesizare a instanței în cauzele F-88/09 și F-48/10;

—

obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate la ambele instanțe;

—

rezervarea în favoarea recurentului a tuturor celorlalte drepturi, sume datorate, mijloace și acțiuni.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa de imparțialitate a Camerei a treia a TFP.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa unei căi de atac efective, întrucât TFP i-a limitat intervenția împotriva instituțiilor.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe necompetența doamnei judecător Rofes i Pujol de a se pronunța asupra cererii de recuzare a domnului judecător Van Raepenbusch.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului la un proces echitabil din cauza lipsei posibilității de a declara apel împotriva deciziei TFP de respingere a cererii de recuzare a unui judecător.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului la probe și a obligației de a stabili adevărul material al motivelor AIPN aflate la originea deciziei de schimbare a repartizării și a deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care TFP ar fi considerat că decizia de schimbare a repartizării fusese adoptată exclusiv în interesul serviciului în sensul articolului 7 alineatul (1) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care TFP ar fi considerat că există o echivalență a posturilor în sensul articolului 7 din statutul menționat.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului de a fi ascultat.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care TFP ar fi declarat inadmisibilă cererea de reparare a prejudiciului care a rezultat din publicarea în interiorul instituției a deciziei de schimbare a repartizării, în condițiile în care recurentul nu era obligat să inițieze o procedură administrativă precontencioasă pentru valorificarea cererii de despăgubire.

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care TFP ar fi considerat că comitetul însărcinat cu reclamațiile era competent să adopte o decizie cu privire la reclamația recurentului.

11.

Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât TFP nu a statuat că pârâta a încălcat articolele 1-3 din Anexa IX la Statutul funcționarilor, precum și dreptul la apărare și principiul contradictorialității în cursul procedurii disciplinare.