Cauza C‑426/13 P(R)
Comisia Europeană
împotriva
Republicii Federale Germania
„Recurs — Ordonanță privind măsurile provizorii — Valori limită pentru plumb, bariu, arsenic, antimoniu, mercur, nitrozamine și substanțe nitrozabile în jucării — Dispoziții notificate de Republica Federală Germania care mențin valorile limită naționale pentru aceste substanțe — Decizie a Comisiei prin care refuză aprobarea în întregime a acestor dispoziții”
Sumar – Ordonanța vicepreședintelui Curții din 19 decembrie 2013
Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Fumus boni iuris – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Caracter cumulativ – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză
[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]
Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de dispunere – Fumus boni iuris – Examinare prima facie a motivelor invocate în susținerea acțiunii principale – Acțiune împotriva unei decizii a Comisiei de respingere a cererii unui stat membru de a menține dispoziții naționale incompatibile cu dreptul Uniunii – Motive care permit să se stabilească întrunirea condițiilor de acordare a derogării solicitate – Motive care nu sunt neîntemeiate la prima vedere
[art. 114 alin. (4) TFUE și art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]
Procedură privind măsurile provizorii – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Prejudiciu grav și ireparabil – Protecția sănătății publice – Principiul precauției – Luarea în considerare de către judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii
(art. 279 TFUE)
Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Aplicare în privința recursurilor îndreptate împotriva unei ordonanțe privind măsurile provizorii
(art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 5 al doilea paragraf și art. 58)
Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Conținutul obligației de motivare
(Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 81)
Sănătate publică – Apropierea legislațiilor – Temei juridic – Adoptarea unor măsuri de armonizare – Excludere
[art. 114 alin. (3) TFUE și art. 168 alin. (1) și (5) TFUE]
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 40)
Condiția privind fumus boni iuris este îndeplinită atunci când există, în stadiul procedurii măsurilor provizorii, un diferend important a cărui soluționare nu se impune de la bun început, astfel încât, la prima vedere, acțiunea nu este neîntemeiată. Astfel, întrucât scopul procedurii măsurilor provizorii este de a garanta deplina eficacitate a hotărârii definitive care va fi pronunțată, pentru a evita o lacună în protecția juridică, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să se limiteze să aprecieze la prima vedere temeinicia motivelor invocate în cadrul litigiului pe fond pentru a stabili dacă există o probabilitate de succes al acțiunii suficient de mare.
În ceea ce privește o decizie a Comisiei de a nu admite cererea unui stat membru în temeiul articolului 114 alineatul (4) TFUE pentru a obține aprobarea menținerii dispozițiilor naționale incompatibile cu o directivă de armonizare, contextul specific al procedurii prevăzute la articolul 114 alineatul (4) și în special faptul că revine statului membru sarcina de a dovedi că derogarea pe care o solicită de la dispozițiile unei directive de armonizare este justificată, precum și marja de apreciere de care dispune Comisia în această privință sunt pertinente în vederea examinării fumus boni iuris. Totuși, această pertinență înseamnă numai că judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, atunci când verifică dacă statul membru care solicită adoptarea unei măsuri provizorii a prezentat motive care sunt de natură, la prima vedere, să stabilească existența unei ilegalități săvârșite de Comisie și, prin urmare, cea a unui fumus boni iuris, trebuie să țină seama de faptul că acestui stat membru îi revine sarcina de a stabili, în etapa procedurii administrative, că sunt îndeplinite condițiile de acordare a derogării. Această pertinență nu înseamnă, în schimb, că statul membru ar fi obligat să stabilească în mod definitiv, în etapa măsurilor provizorii, că sunt îndeplinite aceleași condiții. Astfel, dacă judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii ar trebui să se pronunțe cu privire la acest din urmă aspect, s‑ar pronunța în mod necesar asupra unui aspect al temeiniciei acțiunii pe fond introduse de statul membru în cauză și ar depăși, astfel, limitele propriei competențe.
(a se vedea punctele 41-44)
Întrucât instituțiile Uniunii pot, în temeiul principiului precauției, să adopte măsuri de protecție a sănătății umane fără a trebui să aștepte ca realitatea și gravitatea acestor riscuri să fie pe deplin demonstrate, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii nu săvârșește nicio eroare de drept atunci când consideră, în scopul aprecierii sale privind survenirea probabilă a unui prejudiciu grav și ireparabil și sub rezerva evaluării comparative a intereselor, că aplicarea, chiar provizorie, a unor valori care ar putea să nu fie cele mai eficace în scopul protecției sănătății umane și, mai precis, a celei a copiilor este suficientă pentru a stabili, cu un grad de probabilitate suficient, survenirea viitoare a unui prejudiciu grav și ireparabil.
(a se vedea punctul 54)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 56)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 66)
Articolul 168 alineatul (5) TFUE exclude orice armonizare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care vizează protecția și îmbunătățirea sănătății umane. Desigur, anumite măsuri de armonizare adoptate în temeiul altor dispoziții ale dreptului primar pot avea o incidență asupra protecției sănătății umane. Alineatul (1) primul paragraf al aceluiași articol prevede de altfel că, în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii, se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, iar articolul 114 alineatul (3) TFUE prevede că Parlamentul European și Consiliul depun eforturi pentru realizarea acestui obiectiv în exercitarea atribuțiilor ce le revin cu privire la realizarea pieței interne. Cu toate acestea, nu se poate recurge la alte dispoziții ale dreptului primar ca temei juridic pentru a eluda excluderea expresă a oricărei armonizări care urmărește să protejeze și să îmbunătățească sănătatea umană.
(a se vedea punctul 75)
Cauza C‑426/13 P(R)
Comisia Europeană
împotriva
Republicii Federale Germania
„Recurs — Ordonanță privind măsurile provizorii — Valori limită pentru plumb, bariu, arsenic, antimoniu, mercur, nitrozamine și substanțe nitrozabile în jucării — Dispoziții notificate de Republica Federală Germania care mențin valorile limită naționale pentru aceste substanțe — Decizie a Comisiei prin care refuză aprobarea în întregime a acestor dispoziții”
Sumar – Ordonanța vicepreședintelui Curții din 19 decembrie 2013
Procedură privind măsurile provizorii — Suspendarea executării — Măsuri provizorii — Condiții de dispunere — Fumus boni iuris — Urgență — Prejudiciu grav și ireparabil — Caracter cumulativ — Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză
[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]
Procedură privind măsurile provizorii — Suspendarea executării — Condiții de dispunere — Fumus boni iuris — Examinare prima facie a motivelor invocate în susținerea acțiunii principale — Acțiune împotriva unei decizii a Comisiei de respingere a cererii unui stat membru de a menține dispoziții naționale incompatibile cu dreptul Uniunii — Motive care permit să se stabilească întrunirea condițiilor de acordare a derogării solicitate — Motive care nu sunt neîntemeiate la prima vedere
[art. 114 alin. (4) TFUE și art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 104 alin. (2)]
Procedură privind măsurile provizorii — Măsuri provizorii — Condiții de dispunere — Prejudiciu grav și ireparabil — Protecția sănătății publice — Principiul precauției — Luarea în considerare de către judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii
(art. 279 TFUE)
Recurs — Motive — Apreciere eronată a faptelor — Inadmisibilitate — Aplicare în privința recursurilor îndreptate împotriva unei ordonanțe privind măsurile provizorii
(art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 5 al doilea paragraf și art. 58)
Recurs — Motive — Insuficiența motivării — Conținutul obligației de motivare
(Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 81)
Sănătate publică — Apropierea legislațiilor — Temei juridic — Adoptarea unor măsuri de armonizare — Excludere
[art. 114 alin. (3) TFUE și art. 168 alin. (1) și (5) TFUE]
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 40)
Condiția privind fumus boni iuris este îndeplinită atunci când există, în stadiul procedurii măsurilor provizorii, un diferend important a cărui soluționare nu se impune de la bun început, astfel încât, la prima vedere, acțiunea nu este neîntemeiată. Astfel, întrucât scopul procedurii măsurilor provizorii este de a garanta deplina eficacitate a hotărârii definitive care va fi pronunțată, pentru a evita o lacună în protecția juridică, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să se limiteze să aprecieze la prima vedere temeinicia motivelor invocate în cadrul litigiului pe fond pentru a stabili dacă există o probabilitate de succes al acțiunii suficient de mare.
În ceea ce privește o decizie a Comisiei de a nu admite cererea unui stat membru în temeiul articolului 114 alineatul (4) TFUE pentru a obține aprobarea menținerii dispozițiilor naționale incompatibile cu o directivă de armonizare, contextul specific al procedurii prevăzute la articolul 114 alineatul (4) și în special faptul că revine statului membru sarcina de a dovedi că derogarea pe care o solicită de la dispozițiile unei directive de armonizare este justificată, precum și marja de apreciere de care dispune Comisia în această privință sunt pertinente în vederea examinării fumus boni iuris. Totuși, această pertinență înseamnă numai că judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, atunci când verifică dacă statul membru care solicită adoptarea unei măsuri provizorii a prezentat motive care sunt de natură, la prima vedere, să stabilească existența unei ilegalități săvârșite de Comisie și, prin urmare, cea a unui fumus boni iuris, trebuie să țină seama de faptul că acestui stat membru îi revine sarcina de a stabili, în etapa procedurii administrative, că sunt îndeplinite condițiile de acordare a derogării. Această pertinență nu înseamnă, în schimb, că statul membru ar fi obligat să stabilească în mod definitiv, în etapa măsurilor provizorii, că sunt îndeplinite aceleași condiții. Astfel, dacă judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii ar trebui să se pronunțe cu privire la acest din urmă aspect, s‑ar pronunța în mod necesar asupra unui aspect al temeiniciei acțiunii pe fond introduse de statul membru în cauză și ar depăși, astfel, limitele propriei competențe.
(a se vedea punctele 41-44)
Întrucât instituțiile Uniunii pot, în temeiul principiului precauției, să adopte măsuri de protecție a sănătății umane fără a trebui să aștepte ca realitatea și gravitatea acestor riscuri să fie pe deplin demonstrate, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii nu săvârșește nicio eroare de drept atunci când consideră, în scopul aprecierii sale privind survenirea probabilă a unui prejudiciu grav și ireparabil și sub rezerva evaluării comparative a intereselor, că aplicarea, chiar provizorie, a unor valori care ar putea să nu fie cele mai eficace în scopul protecției sănătății umane și, mai precis, a celei a copiilor este suficientă pentru a stabili, cu un grad de probabilitate suficient, survenirea viitoare a unui prejudiciu grav și ireparabil.
(a se vedea punctul 54)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 56)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 66)
Articolul 168 alineatul (5) TFUE exclude orice armonizare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care vizează protecția și îmbunătățirea sănătății umane. Desigur, anumite măsuri de armonizare adoptate în temeiul altor dispoziții ale dreptului primar pot avea o incidență asupra protecției sănătății umane. Alineatul (1) primul paragraf al aceluiași articol prevede de altfel că, în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii, se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, iar articolul 114 alineatul (3) TFUE prevede că Parlamentul European și Consiliul depun eforturi pentru realizarea acestui obiectiv în exercitarea atribuțiilor ce le revin cu privire la realizarea pieței interne. Cu toate acestea, nu se poate recurge la alte dispoziții ale dreptului primar ca temei juridic pentru a eluda excluderea expresă a oricărei armonizări care urmărește să protejeze și să îmbunătățească sănătatea umană.
(a se vedea punctul 75)