ORDONANȚA CURȚII (Camera a zecea)
3 octombrie 2013(*)
„Recurs – Reprezentare de către un avocat – Acțiune având ca obiect legalitatea unor decizii adoptate de instanțe naționale – Acțiune vădit inadmisibilă”
În cauza C‑78/13 P,
având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 15 ianuarie 2013,
Constantin Hârsulescu, cu domiciliul în Târgu Jiu (România), reprezentat de I. L. Cioplea, avocat,
recurent,
cealaltă parte din procedură fiind:
România,
pârâtă în primă instanță,
CURTEA (Camera a zecea),
compusă din domnul A. Rosas, președinte de cameră, domnii D. Šváby (raportor) și C. Vajda, judecători,
avocat general: domnul N. Jääskinen,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere decizia, luată după ascultarea avocatului general, de a se pronunța prin ordonanță motivată, conform articolului 181 din Regulamentul de procedură al Curții,
pronunță prezenta
Ordonanță
1 Prin recursul formulat, domnul Hârsulescu solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 13 noiembrie 2012, Hârsulescu/România (T‑400/12, denumită în continuare „ordonanța atacată”), prin care Tribunalul a respins ca vădit inadmisibilă acțiunea formulată de domnul Hârsulescu împotriva unor decizii adoptate de Curtea de Apel Craiova (România) în cadrul unei proceduri judiciare referitoare la acesta.
Procedura în fața Tribunalului și ordonanța atacată
2 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 28 august 2012, domnul Hârsulescu a formulat o acțiune împotriva unor decizii adoptate de Curtea de Apel Craiova în cadrul unei proceduri referitoare la acesta.
3 Întrucât cererea introductivă era semnată de domnul Laurențiu Ilarian Cioplea și indica faptul că acesta din urmă este avocat, însă nu a fost anexat la cerere niciun document care să dovedească înscrierea respectivei persoane într‑un barou, grefierul, în conformitate cu articolul 44 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, l‑a invitat pe domnul Cioplea, prin scrisoarea din 13 septembrie 2012, să prezinte până la data de 5 octombrie 2012 dovada faptului că este autorizat să exercite activitatea de avocat în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992 (JO 1994, L 1, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 53, p. 4, denumit în continuare „Acordul privind SEE”).
4 Ca răspuns la această invitație, recurentul a depus, după expirarea termenului acordat, un nou exemplar al cererii introductive, fără însă a anexa la aceasta dovada calității de avocat a domnului Cioplea.
5 La punctul 5 din ordonanța atacată, Tribunalul a amintit că, în conformitate cu articolul 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 din statutul menționat, cu excepția statelor membre, a instituțiilor Uniunii, a Autorității de supraveghere AELS și a statelor părți la Acordul privind SEE, părțile trebuie să fie reprezentate în fața instanțelor Uniunii de un avocat.
6 La punctul 6 din această ordonanță, Tribunalul a amintit de asemenea că reiese în mod clar din cuprinsul articolului 19 al patrulea paragraf din Statutul Curții că trebuie să fie îndeplinite două condiții cumulative pentru ca o persoană să poată reprezenta în mod valabil în fața instanțelor Uniunii părțile menționate la punctul 5 din ordonanța amintită mai sus, și anume ca această persoană să fie avocat și ca aceasta să fie autorizată să practice în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE. Tribunalul a precizat că aceste cerințe reprezintă condiții esențiale de formă a căror nerespectare determină inadmisibilitatea acțiunii.
7 La punctul 9 din ordonanța atacată, Tribunalul a constatat că recurentului i se solicitase în mod corespunzător să se conformeze articolului 19 al patrulea paragraf din Statutul Curții, că acesta avusese la dispoziție în acest scop un termen rezonabil și că, cu toate acestea, recurentul nu a prezentat niciun înscris care să permită Tribunalului să verifice înscrierea în barou a domnului Cioplea.
8 La punctele 10 și 11 din ordonanța menționată, Tribunalul a stabilit, pe baza acestor constatări, că cererea introductivă nu era conformă cu articolul 44 alineatul (3) din regulamentul său de procedură și a respins acțiunea ca vădit inadmisibilă.
Cu privire la recurs
9 În cadrul cererii de recurs, domnul Hârsulescu susține, în esență, că a comunicat Tribunalului, prin scrisoarea recomandată din 27 noiembrie 2012, adeverința care confirmă calitatea de avocat a domnului Cioplea, membru al baroului Gorj.
10 Potrivit articolului 181 din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este, în tot sau în parte, în mod vădit inadmisibil sau în mod vădit nefondat, Curtea poate oricând, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, să decidă să respingă recursul respectiv, în tot sau în parte, prin ordonanță motivată.
11 În speță, Curtea consideră că este suficient de lămurită pe baza înscrisurilor din dosar, fără a fi nevoie să notifice prezenta cerere de recurs pârâtei din prima instanță, și decide, în conformitate cu articolul 181 menționat, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
12 Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, din articolul 256 TFUE, din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții și din articolul 168 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de procedură al Curții rezultă că o cerere de recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea sau din ordonanța a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere, în caz contrar fiind aplicabilă sancțiunea inadmisibilității recursului sau a motivului în cauză (Ordonanța din 6 decembrie 2012, GS/Parlamentul European și Consiliul, C‑682/11, punctul 25 și jurisprudența citată).
13 Nu îndeplinește cerințele de motivare ce rezultă din aceste dispoziții o cerere de recurs care, fără a cuprinde cel puțin o argumentare prin care să se urmărească în mod precis identificarea erorii de drept care ar vicia hotărârea sau ordonanța atacată, se limitează să repete sau să reproducă motivele și argumentele care au fost deja prezentate în fața Tribunalului, inclusiv cele întemeiate pe fapte respinse expres de această instanță. Astfel, o asemenea cerere de recurs constituie, în realitate, o cerere prin care se urmărește o simplă reexaminare a cererii introductive depuse la Tribunal, ceea ce nu este de competența Curții (Ordonanța GS/Parlamentul European și Consiliul, citată anterior, punctul 26 și jurisprudența citată).
14 În speță, trebuie să se constate că domnul Hârsulescu nu face decât să afirme că ordonanța atacată a fost pronunțată cu încălcarea Regulamentului de procedură al Tribunalului, fără să identifice eroarea de drept care ar afecta respectiva ordonanță.
15 În aceste condiții, recursul trebuie respins ca vădit inadmisibil.
16 În măsura în care cererea de recurs poate fi interpretată în sensul că recurentul critică Tribunalul pentru că nu a luat în considerare dovada calității de avocat a domnului Cioplea, este suficient să se constate că, prin scrisoarea recomandată din 13 septembrie 2012, recurentul a fost invitat să îndrepte neregularitatea cererii sale prin prezentarea, în special, a dovezii înscrierii în barou a domnului Cioplea, pretinsa dovadă fiind însă transmisă Tribunalului după expirarea termenului stabilit.
17 În măsura în care cererea de recurs poate fi interpretată în sensul că neprezentarea unei dovezi care să demonstreze calitatea de avocat nu poate determina inadmisibilitatea acțiunii, trebuie să se rețină că, la punctele 5 și 6 din ordonanța atacată, Tribunalul a expus în mod corect dispozițiile care reglementează, în cadrul procedurii desfășurate în fața sa, reprezentarea altor părți decât statele membre și instituțiile și că, în conformitate cu articolul 44 alineatele (3) și (6) din regulamentul său de procedură, Tribunalul a considerat în mod întemeiat că neprezentarea, în termenul rezonabil acordat, a atestatului care să certifice că avocatul avea dreptul să își exercite profesia în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE reprezenta încălcarea unei norme fundamentale de procedură care determina inadmisibilitatea acțiunii.
18 Rezultă din cele de mai sus că recursul trebuie să fie respins.
19 În orice caz, Tribunalul era vădit necompetent să judece o acțiune în anulare sau în despăgubire formulată de o persoană fizică împotriva unui stat membru (a se vedea în acest sens Ordonanța din 4 martie 2010, Hârsulescu/România, C‑374/09 P, punctul 12).
20 În ceea ce privește cererea de asistență judiciară formulată de domnul Hârsulescu, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 187 din Regulamentul de procedură al Curții, o astfel de cerere poate fi respinsă, prin altele, dacă recursul est vădit nefondat. În consecință, urmează ca această cerere să fie respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
21 În conformitate cu articolul 137 din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din respectivul regulament, în ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată.
22 Întrucât prezenta ordonanță este adoptată înainte ca cererea de recurs să fi fost notificată pârâtei din prima instanță și, în consecință, înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli, urmează să se decidă că domnul Hârsulescu va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) dispune:
1) Respinge recursul.
2) Respinge cererea de asistență judiciară.
3) Domnul Constantin Hârsulescu suportă propriile cheltuieli de judecată.
Semnături
* Limba de procedură: româna.