23.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 344/51

—

Anularea, pentru încălcarea tratatelor sau a unei norme de aplicare a acestora, a articolului 4 alineatele (6) și (8), a articolului 16 alineatul (3) și a articolului 6 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (1) întrucât, în opinia reclamantei, sunt contrare principiului proporționalității și subsidiarității. Prin adoptarea dispozițiilor menționate s-a încălcat și obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE — o normă fundamentală de procedură în sensul articolului 263 TFUE. Prin urmare, Republica Estonia solicită anularea fragmentului „și ca obligația de raportare să fie prevăzută de legislația fiscală națională în scopul strict al colectării impozitelor” care face parte din articolul 4 alineatul (6), a fragmentului „prevăzute de legislația fiscală națională, astfel cum se menționează la alineatul (6)” cuprins la alineatul (8) aceluiași articol, precum și a articolului 16 alineatul (3) și a articolului 6 alineatul (3) în totalitate. În ipoteza în care Curtea consideră că dispozițiile menționate nu pot fi examinate în mod autonom și nu se pot separa de restul directivei fără modificarea acesteia, iar anularea lor poate aduce atingere regimului general stabilit prin directivă, Republica Estonia solicită anularea directivei în totalitate pentru temeiul și motivele deja precizate,

—

obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Prin intermediul acțiunii formulate, Republica Estonia solicită Curții, cu titlu principal, anularea anumitor dispoziții din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (denumită în continuare „directiva”) sau, în subsidiar, anularea directivei în întregime.

2.

Cererea a fost prezentată în temeiul articolului 263 primul paragraf TFUE și are ca obiect, cu titlu principal, anularea textului „și ca obligația de raportare să fie prevăzută de legislația fiscală națională în scopul strict al colectării impozitelor” care figurează la articolul 4 alineatul (6) din directivă, a textului „prevăzute de legislația fiscală națională, astfel cum se menționează la alineatul (6)”, cuprins la articolul 4 alineatul (8) din directivă, precum și a articolului 6 alineatul (3) și a articolului 16 alineatul (3) din directivă sau, în subsidiar, anularea directivei în totalitate pentru încălcarea unei norme fundamentale de procedură și pentru încălcarea tratatelor sau a unei norme de aplicare a acestora.

3.

Încălcarea unei norme fundamentale de procedură constă în faptul că, cu ocazia adoptării directivei, nu s-a respectat obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE. Încălcarea tratatului sau a unei norme de aplicare a acestuia constă în încălcarea principiilor proporționalității și subsidiarității.

4.

Ținând seama de măsurile de armonizare maximă prevăzute la articolul 4 alineatul (6) coroborat cu alineatul (8) al aceluiași articol și cu articolul 16 alineatul (3) din directivă, nu se poate atinge un echilibru adecvat al celor două obiective ale directivei (ameliorarea clarității și a comparabilității situațiilor financiare și reducerea sarcinilor administrative care vizează întreprinderile mici și mijlocii). În consecință, măsurile adoptate nu sunt adecvate pentru atingerea obiectivului legitim urmărit.

5.

Măsurile adoptate nu permit îndeplinirea unui obiectiv esențial al directivei, respectiv, ameliorarea clarității și a comparabilității situațiilor financiare întrucât, cu ocazia elaborării proiectului de directivă, nu s-a ținut seama în mod adecvat de structura întreprinderilor din diferitele state membre. Transpunerea directivei în ordinea juridică a statului membru ar conduce la scutirea, pentru 97,9% dintre întreprinderi, care contribuie în proporție de peste jumătate din PIB, de o parte importantă a obligațiilor lor contabile, ceea ce nu contribuie la realizarea obiectivului, urmărit la nivelul Uniunii, de ameliorare a clarității și a comparabilității situațiilor financiare.

6.

Măsurile adoptate nu permit atingerea unui obiectiv esențial al directivei, respectiv reducerea sarcinilor administrative, întrucât, în cadrul elaborării proiectului de directivă nu s-a ținut seama de reducerea sarcinilor administrative deja realizată în statul membru fără să se fi recurs la reducerea obligațiilor contabile și întrucât informațiile primite până în prezent de la întreprinderi în contextul contabilității și care, potrivit articolului 4 alineatul (6), nu se mai pot solicita în continuare în forma actuală rămân necesare atât pentru propriile întreprinderi private, cât și pentru sectorul public. Prin urmare, în continuare trebuie strânse și publicate informații suplimentare prin intermediul altor metode, care pot determina alte sarcini administrative, chiar superioare.

7.

Principiul supremației fondului economic, consacrat la articolul 6 alineatul (1) litera (h) din directivă, este unul dintre principiile generale recunoscute în aceasta. Dacă, potrivit articolului 6 alineatul (3), statele membre pot omite aplicarea principiului supremației fondului economic, iar un stat membru utilizează în plus această posibilitate atunci când transpune directiva în ordinea sa juridică, devine imposibilă de la bun început îndeplinirea obiectivului, urmărit la nivelul Uniunii, de ameliorare a comparabilității, a clarității și a încrederii generale. În consecință, măsura adoptată este contrară principiului proporționalității.

8.

Dat fiind că măsurile prevăzute la articolul 4 alineatele (6) și (8) și la articolul 16 alineatul (3) din directivă nu presupun neapărat o ameliorare a clarității și a comparabilității contabilității la nivelul Uniunii și dat fiind că într-un stat membru măsurile adoptate, în loc de a produce o reducere a sarcinilor administrative, pot presupune apariția acestora pe altă cale, măsurile respective nu permit ca obiectivele directivei să fie atinse în mod mai eficace la nivelul Uniunii. Prin urmare, dispozițiile menționate sunt contrare principiului subsidiarității.