20.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 207/26

1.

Prelevarea la import prevăzută la articolul 21 alineatul 5 din Decretul din 23 ianuarie 1991 privind protecția mediului împotriva poluării prin îngrășăminte, care este datorată exclusiv pentru surplusul de îngrășăminte rezultat atât din importul de îngrășăminte de origine animală, cât și de alte tipuri de îngrășăminte din celelalte state membre în Regiunea Flamandă, indiferent dacă acestea sunt prelucrate în continuare sau introduse pe piață pe teritoriul național și care, pentru aceste surplusuri de îngrășăminte, se colectează de la importator, în timp ce pentru surplusurile de îngrășăminte produse pe teritoriul național aceasta se colectează de la producător, trebuie să fie considerată ca fiind o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import prevăzute la articolul 30 TFUE, în pofida faptului că statul membru care exportă surplusurile de îngrășăminte prevede în cazul exportului acestora în alte state membre chiar o diminuare a prelevării?

2.

În măsura în care prelevarea la import prevăzută la articolul 21 alineatul 5 din Decretul din 23 ianuarie 1991 privind protecția mediului împotriva poluării prin îngrășăminte, care este datorată exclusiv pentru surplusul de îngrășăminte rezultat atât din importul de îngrășăminte de origine animală, cât și de alte tipuri de îngrășăminte din celelalte state membre în Regiunea Flamandă, nu trebuie considerată ca fiind o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import: trebuie să se considere în acest caz că prelevarea la import menționată este o taxă discriminatorie prevăzută la articolul 110 TFUE, instituită asupra produselor din celelalte state membre, întrucât în cazul îngrășămintelor de origine animală produse pe teritoriul național se percepe o prelevare de bază, care face parte dintr-o reglementare națională și al cărei tarif este diferit în funcție de procedura de producție, în timp ce în cazul surplusurilor de îngrășăminte importate, indiferent de procedura de producție (printre altele, a originii animale sau a conținutului de P2O5N), se percepe o prelevare la import având un tarif unitar situat peste tariful cel mai mic al prelevării de bază pentru îngrășămintele de origine animală produse în Regiunea Flamandă în cuantum de 0,00 euro, în pofida faptului că statul membru care exportă surplusurile de îngrășăminte prevede în cazul exportului acestora în alte state membre chiar o diminuare a prelevării?