15.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/22

Recurs introdus la 16 aprilie 2013 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 5 februarie 2013 în cauza T-494/10, Bank Saderat Iran/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-200/13 P)

2013/C 171/43

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și S. Boelaert, agenți)

Celelalte părți din procedură: Bank Saderat Iran, Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 5 februarie 2013 pronunțate în cauza T-494/10;

—	soluționarea definitivă a cauzei și respingerea acțiunii formulate de Bank Saderat împotriva măsurilor contestate;

—	obligarea Bank Saderat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în cadrul procedurii în primă instanță și în cadrul prezentei proceduri de recurs.

Motivele și principalele argumente

Consiliul consideră că Hotărârea Tribunalului din 5 februarie 2013 pronunțată în cauza T-494/10, Bank Saderat Iran/Consiliul, este afectată de următoarele erori de drept:

1.	Tribunalul a greșit atunci când a stabilit, în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, că Bank Saderat se putea baza pe protecțiile și garanțiile drepturilor fundamentale indiferent dacă putea fi considerată o emanație a statului iranian.

2.	Tribunalul a stabilit în mod greșit că unul dintre motivele invocate pentru a impune măsuri restrictive împotriva Bank Saderat nu era suficient de precis.

3.	Tribunalul a aplicat în mod greșit jurisprudența referitoare la comunicarea de informații privind dosarul Consiliului.

Tribunalul a considerat în mod greșit că motivele invocate pentru impunerea de măsuri restrictive împotriva Bank Saderat nu erau susținute de elemente de probă, în condițiile în care:

—	nu a ținut seama de faptul că dovezile privind susținerea de către Bank Saderat a activităților de proliferare nucleară iraniene proveneau din surse confidențiale;

—	nu a ținut seama de faptul că Rezoluția 1803 (2008) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite s-a referit la Bank Saderat în legătură cu activitățile de proliferare nucleară ale Iranului;

—	este greșit să se considere că Consiliul trebuia să prezinte informații detaliate privind gestionarea de către Bank Saderat a unor acreditive ale două entități desemnate implicate în activitățile de proliferare nucleară ale Iranului.