|
15.6.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 171/10 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Landesarbeitsgerichts Hamm (Germania) la 14 martie 2013 — Gülay Bollacke/K + K Klaas & Kock B.V. & Co. KG
(Cauza C-118/13)
2013/C 171/20
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Landesarbeitsgericht Hamm
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Gülay Bollacke
Pârâtă: K + K Klaas & Kock B.V. & Co. KG
Întrebările preliminare
|
1. |
Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții sau unor practici naționale potrivit cărora dreptul la perioada minimă de concediu anual plătit încetează în totalitate la decesul lucrătorului, adică pe lângă dreptul nerealizabil de exonerare de obligația de muncă și dreptul la plata remunerației pentru concediu? |
|
2. |
Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că dreptul la o indemnizație financiară pentru perioada minimă de concediu anual plătit în cazul încetării raportului de muncă este legat într-o asemenea măsură de persoana lucrătorului încât doar acesta poate pretinde respectivul drept pentru a putea realiza și într-un moment ulterior obiectivele de odihnă și recreație care au legătură cu acordarea concediului anual plătit? |
|
3. |
Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că din perspectiva protecției siguranței și a sănătății lucrătorilor atunci când organizează programul de lucru angajatorul este obligat să acorde efectiv lucrătorului concediu până la sfârșitul anului calendaristic sau cel târziu până la expirarea unei perioade de report relevante pentru raportul de muncă, fără a fi relevant aspectul dacă lucrătorul a depus o cerere de concediu? |
(1) Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).