20.4.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/26


Acțiune introdusă la 15 februarie 2013 — Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-81/13)

2013/C 114/41

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: C. Murrell, agent, A. Dashwood, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Reclamantul solicită Curții:

Anularea Deciziei 2012/776/UE a Consiliului privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului de asociere instituit prin Acordul de stabilire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, privind adoptarea de dispoziții referitoare la coordonarea sistemelor de securitate socială (1);

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.

Printr-o acțiune introdusă în temeiul articolului 263 TFUE, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord solicită anularea, în conformitate cu articolul 264 TFUE, a Deciziei 2012/776/UE a Consiliului din 6 decembrie 2012 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului de asociere instituit prin Acordul de stabilire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, privind adoptarea de dispoziții referitoare la coordonarea sistemelor de securitate socială.

2.

Regatul Unit solicită Curții:

(i)

anularea deciziei;

(ii)

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

3.

Articolul 48 TFUE este temeiul juridic material specificat în decizie.

4.

Propunerea de decizie a Consiliului de asociere anexată la Decizia Consiliului ar urma să abroge și să înlocuiască Decizia nr. 3/80 a Consiliului de asociere privind aplicarea regimurilor de securitate socială ale statelor membre ale Comunităților Europene în raport cu lucrătorii turci și cu membrii familiilor acestora.

5.

Regatul Unit susține că articolul 48 TFUE nu poate servi drept temei juridic material pentru o măsură destinată să aibă astfel de consecințe. Aceasta este o prevedere destinată să faciliteze libertatea de mișcare pentru resortisanții statelor membre în cadrul pieței interne. Temeiul juridic corect este articolul 79 alineatul (2) litera (b) TFUE. Acesta conferă competența de a adopta măsuri în domeniul legat de „definirea drepturilor resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală pe teritoriul unui stat membru, inclusiv condițiile care reglementează libertatea de circulație și de ședere în celelalte state membre”. Decizia Consiliului este tocmai o astfel de măsură.

6.

Articolul 79 alineatul (2) litera (b) TFUE se află în titlul V al părții a treia din TFUE. Potrivit Protocolului nr. 21 la tratate, măsurile adoptate în temeiul titlului V nu se aplică Regatului Unit (sau Irlandei), cu excepția cazului în care acesta indică intenția sa de „a participa” la acestea. Prin alegerea greșită a articolului 48 TFUE, în loc de articolul 79 alineatul (2) litera (b) TFUE, ca temei juridic material al deciziei, Consiliul a refuzat să recunoască dreptul Regatului Unit de a alege să nu participe la adoptarea deciziei și să nu fie obligat prin aceasta.

7.

Anularea Deciziei 2012/776/UE a Consiliului este, așadar, solicitată pentru motivul că a fost adoptată pe baza unui temei juridic greșit, consecința fiind faptul că nu au fost recunoscute drepturile Regatului Unit în temeiul Protocolului nr. 21.

8.

În sprijinul susținerii sale, Regatul Unit se întemeiază pe prevederile exprese ale articolului 48 și ale articolul 79 alineatul (2) litera (b) TFUE, interpretate în contextul tratatului si în lumina jurisprudenței. În continuare, acesta se sprijină pe faptul că Decizia 2012/776/UE a Consiliului este aproape identică cu nouă decizii ale Consiliului care au fost adoptate în cadrul altor acorduri de asociere în temeiul articolului 79 alineatul (2) litera (b).


(1)  JO L 340, p. 19.