18.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/12

1.

Contextul normativ al sectorului învățământului [care permite o succesiune de contracte pe durată determinată, fără soluție de continuitate, cu același profesor, în număr nedeterminat, iar acest lucru are în vedere satisfacerea nevoilor stabile de personal] constituie o măsură echivalentă în sensul clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE (1)?

2.

Când trebuie să se considere că un raport de muncă este „al statului”, în sensul clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE, și, în special, în sensul expresiei „sectoare și categorii specifice de lucrători” și, prin urmare, acesta poate stabili consecințe diferite față de raporturile de muncă private?

3.

Ținându-se cont de explicațiile furnizate la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE (2) și la articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/54/CE (3), noțiunea de condiții de încadrare în muncă menționată la clauza 4 din Directiva 1999/70/CE include și consecințele întreruperii nelegale a raportului de muncă? În ipoteza unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, diferența dintre consecințele prevăzute în mod obișnuit în dreptul intern pentru întreruperea nelegală a raportului de muncă pe durată nedeterminată și pe durată determinată sunt justificabile în sensul clauzei 4?

4.

În temeiul principiului cooperării loiale, unui stat i se interzice să prezinte, în cadrul unei proceduri preliminare interpretative în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, un cadru normativ intern intenționat necorespunzător cu cel real, iar instanța va fi obligată, în absența unei alte interpretări a dreptului intern care să respecte în egală măsură obligațiile derivate din apartenența la Uniunea Europeană, să interpreteze, dacă este posibil, dreptul intern în conformitate cu interpretarea oferită de stat?

5.

Printre condițiile aplicabile contractului sau raportului de muncă prevăzute de Directiva 91/533/CEE (4) și în special de articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (e) se regăsește și indicarea situațiilor în care contractul de muncă pe durată determinată se poate transforma în contract de muncă pe durată nedeterminată?

6.

În ipoteza unui răspuns afirmativ la întrebarea de mai sus, o modificare cu efect retroactiv a cadrului normativ, care nu garantează lucrătorului subordonat posibilitatea de a invoca drepturile care derivă din directivă, și anume respectarea condițiilor de muncă indicate în documentul de angajare, este contrară articolului 8 alineatul (1) din Directiva 91/533/CEE și rezultatelor prevăzute de Directiva 91/533/CEE, în special, de cel de al doilea considerent al acesteia?

7.

Principiile generale de drept comunitar în vigoare ale securității juridice, protecției încrederii legitime, egalității armelor în cadrul procesului, protecției jurisdicționale efective, dreptului la o instanță independentă și, în general, la un proces echitabil, garantate la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (astfel cum a fost modificat prin articolul 1.8 din Tratatul de la Lisabona și la care face trimitere articolul 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană) — coroborat cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, și cu articolele 46 și 47 și cu articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000, astfel cum au fost încorporate prin Tratatul de la Lisabona — trebuie interpretate în sensul că se opun, în cadrul aplicării Directivei 1999/70/CE, adoptării de către statul italian, după un interval de timp apreciabil (trei ani și șase luni), a unei dispoziții normative precum articolul 9 din Decretul-lege nr. 70 din 13 mai 2011, transformat prin Legea nr. 106 din 12 iulie 2011, care a adăugat alineatul 4-bis la articolul 10 din Decretul legislativ nr. 368/01, susceptibil de a modifica consecințele proceselor în curs prejudiciind direct lucrătorul în avantajul angajatorului — statul — și eliminând posibilitatea conferită de ordinea juridică internă de a sancționa reînnoirea abuzivă a contractelor pe durată determinată?