23.3.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 86/12 |
Cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Napoli (Italia) la 17 ianuarie 2013 — Mascolo/Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca
(Cauza C-22/13)
2013/C 86/20
Limba de procedură: italiana
Instanță de trimitere
Tribunale di Napoli
Părțile
Reclamantă: Raffaella Mascolo
Pârât: Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca
Întrebările preliminare
1. |
Contextul normativ al sectorului învățământului [care permite o succesiune de contracte pe durată determinată, fără o întrerupere a continuității, cu același profesor pentru un număr nedeterminat de reînnoiri, inclusiv pentru satisfacerea unor necesități stabile de personal] constituie o măsură echivalentă în sensul clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE (1); |
2. |
Când trebuie să se considere că un raport de muncă este „al statului”, în sensul clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE, și, în special, în sensul expresiei „sectoare și categorii specifice de lucrători” și, prin urmare, acesta poate stabili consecințe diferite față de raporturile de muncă private? |
3. |
Ținându-se cont de explicațiile furnizate la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE (2) și la articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/54/CE (3), noțiunea de condiții de încadrare în muncă menționată la clauza 4 din Directiva 1999/70/CE include și consecințele întreruperii nelegale a raportului de muncă? În ipoteza unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, diferența dintre consecințele prevăzute în dreptul intern pentru întreruperea nelegală a raportului de muncă pe durată nedeterminată și pe durată determinată sunt justificabile în sensul clauzei 4? |
4. |
În temeiul principiului cooperării loiale, unui stat i se interzice să prezinte, în cadrul unei proceduri preliminare interpretative în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, un cadru normativ intern intenționat necorespunzător cu cel real, iar instanța va fi obligată, în absența unei alte interpretări a dreptului intern care să respecte în egală măsură obligațiile derivate din apartenența la Uniunea Europeană, să interpreteze, dacă este posibil, dreptul intern în conformitate cu interpretarea oferită de stat? |
5. |
Printre condițiile aplicabile contractului sau raportului de muncă prevăzute de Directiva 91/533/CEE (4) și în special de articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (e) se regăsește și indicarea situațiilor în care contractul de muncă pe durată determinată se poate transforma în contract de muncă pe durată nedeterminată? |
6. |
În ipoteza unui răspuns afirmativ la întrebarea de mai sus, o modificare cu efect retroactiv a cadrului normativ, care nu garantează lucrătorului subordonat posibilitatea de a invoca drepturile care derivă din directivă, și anume respectarea condițiilor de muncă indicate în documentul de angajare, este contrară articolului 8 alineatul (1) din Directiva 91/533/CEE și rezultatelor prevăzute de Directiva 91/533/CEE, în special, de cel de al doilea considerent al acesteia? |
(1) Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).
(2) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).
(3) Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă) (JO L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262).
(4) Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă (JO L 288, p. 32, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 174).