Cauza C‑585/13 P

Europäisch‑Iranische Handelsbank AG

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs — Măsuri restrictive luate împotriva Republicii Islamice Iran în scopul împiedicării proliferării nucleare — Înghețarea fondurilor — Restrângerea transferurilor de fonduri — Asistență acordată unor entități desemnate pentru a se sustrage unor măsuri restrictive sau pentru a le încălca”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 martie 2015

1. Recurs — Motive — Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă — Inadmisibilitate — Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă — Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

2. Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive împotriva Iranului — Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă ori susțin proliferarea nucleară — Competența autorităților naționale competente de a emite o aprobare generalizată pentru o anumită categorie de operațiuni — Inexistență

   (Regulamentul nr. 423/2007 al Consiliului, art. 7-10, și Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului, art. 16-19 și 21)

3. Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive împotriva Iranului — Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă ori susțin proliferarea nucleară — Operațiuni realizate prin intermediul unei entități nedesemnate — Condiții de admisibilitate

   (Regulamentul nr. 423/2007 al Consiliului, art. 7-10, și Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului, art. 16-19 și 21)

4. Dreptul Uniunii Europene — Principii — Securitate juridică — Reglementare a Uniunii — Cerință de claritate și de previzibilitate

5. Dreptul Uniunii Europene — Principii — Protecția încrederii legitime — Condiții — Asigurări precise din partea administrației

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 48 și 49)

2.  În domeniul politicii externe și de securitate comună și, în special, al măsurilor luate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare, deblocarea anumitor fonduri este o excepție de la principiul înghețării fondurilor, autoritatea competentă trebuind să procedeze la o apreciere de la caz la caz și, prin urmare, nefiind autorizată să emită o aprobare generalizată pentru o anumită categorie de operațiuni pentru care entitățile în cauză ar fi dispensate de solicitarea autorizațiilor de la caz la caz.

   O asemenea concluzie rezultă din textul clar, precis și detaliat al articolelor 7-10 din Regulamentul nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, precum și al articolelor 16-19 și 21 din Regulamentul nr. 961/2010, care l‑a abrogat pe acesta, care prevăd controlul, în fiecare caz, al condițiilor deblocării fondurilor de către autoritatea competentă și informarea, după caz, a Comitetului pentru sancțiuni sau a statelor membre și a Comisiei pentru ca, eventual, acestea să poată reacționa în conformitate cu dispozițiile aplicabile.

   (a se vedea punctele 76 și 77)

3.  În domeniul politicii externe și de securitate comună și, în special, al măsurilor luate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare, operațiunile realizate prin intermediul unei entități nedesemnate ca făcând obiectul unor măsuri restrictive pot încălca interdicția prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010, care l‑a abrogat pe acesta, atunci când sunt realizate pentru eludarea măsurilor de interdicție.

   Astfel, efectul util al dispozițiilor coroborate ale articolelor 7-10 din Regulamentul nr. 423/2007 și ale articolelor 16-19 și 21 din Regulamentul nr. 961/2010 ar fi compromis dacă o entitate nedesemnată ar putea realiza liber operațiuni prin intermediul unei entități nedesemnate în vederea plății unor datorii sau a efectuării unor plăți în numele unei entități desemnate. Rezultă de aici că o entitate nedesemnată trebuie să se asigure întotdeauna că asemenea operațiuni sunt legale solicitând autorizații de la autoritatea națională competentă, dacă este cazul.

   (a se vedea punctele 78 și 79)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 93 și 94)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 95)