Cauza C‑584/13

Directeur général des finances publiques

împotriva

Mapfre asistencia compañia internacional de seguros y reaseguros SA

și

Mapfre warranty SpA

împotriva

Directeur général des finances publiques

[cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation (Franța)]

„Trimitere preliminară — Fiscalitate — Impozit pe cifra de afaceri — Domeniu de aplicare — Scutiri — Noțiunea «operațiuni de asigurare» — Noțiunea «prestări de servicii» — Sumă forfetară plătită pentru garanție în caz de defecțiuni ale unui autovehicul de ocazie”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 16 iulie 2015

  1. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări cu privire la contextul factual

    (art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94)

  2. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Scutiri prevăzute de A șasea directivă – Scutirea operațiunilor de asigurare și de reasigurare – Noțiune – Prestare de servicii care constă în garanția pentru defecțiunea mecanică a anumitor piese ale autovehiculului de ocazie acordată în schimbul plății unei sume forfetar – Prestație furnizată de un operator economic independent de revânzătorul autovehiculului de ocazie menționat – Includere – Prestație și vânzare a vehiculului de ocazie care trebuie considerate drept o prestație unică sau prestații distincte – Apreciere de către instanța națională

    [Directiva 77/388 a Consiliului, art. 13 secțiunea B lit. (a), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/680]

  1.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 31-33)

  2.  Articolul 13 alineatul (5) din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/680, trebuie interpretat în sensul că prestarea de servicii care constă în faptul că un operator economic independent de revânzătorul unui vehicul de ocazie oferă o garanție, în schimbul plății unei sume forfetare, care acoperă defecțiunea mecanică a anumitor piese ale acestui autovehicul constituie o operațiune de asigurare scutită în sensul acestei dispoziții.

    Astfel, indiferent dacă cumpărătorul vehiculului de ocazie încheie contractul cu un operator economic independent de revânzătorul autovehiculului menționat, revânzătorul menționat acționând numai în calitate de intermediar, sau dacă revânzătorul încheie contractul în nume propriu, dar pe seama cumpărătorului, sau, în sfârșit, dacă revânzătorul transferă cumpărătorului drepturile care decurg din contractul pe care l-a încheiat în numele și pe seama sa cu operatorul economic independent, noțiunea „operațiuni de asigurare” în sensul articolului 13 secțiunea B litera (a) din A șasea directivă este suficient de largă pentru a include fiecare dintre situațiile avute în vedere mai sus.

    În plus, calificarea unei prestații drept „operațiune de asigurare” în sensul articolului 13 secțiunea B litera (a) din A șasea directivă nu poate depinde de modul în care un asigurător gestionează valoarea riscului asigurat și în care calculează cuantumul adecvat al primei. În această privință, esența însăși a „operațiunii de asigurare” în sensul articolului 13 secțiunea B litera (a) din A șasea directivă constă în faptul că asiguratul se protejează împotriva riscului de a trebui să suporte în viitor o pierdere financiară incertă, dar potențial gravă, în schimbul plății unei prime certe, dar limitate.

    Furnizarea unei prestații precum cea menționată mai sus și vânzarea vehiculului de ocazie trebuie în principiu considerate prestații distincte și independente, care trebuie tratate separat din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată. Revine instanței de trimitere sarcina de a determina dacă vânzarea unui vehicul de ocazie și garanția furnizată de un operator economic independent de revânzătorul acestui vehicul pentru defecțiunea mecanică ce poate afecta anumite piese ale acestuia sunt legate între ele în așa măsură încât trebuie să se considere că acestea constituie o operațiune unică sau dacă, dimpotrivă, constituie operațiuni independente.

    (a se vedea punctele 38, 41, 42 și 58 și dispozitivul)