—

pentru domnii Ahlström și Kjellberg, de E. Bergenhem, advokat;

—

pentru Comisia Europeană, de A. Bouquet și de C. Tufvesson, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc aprobat în numele Comunității prin Regulamentul (CE) nr. 764/2006 al Consiliului din 22 mai 2006 (JO L 141, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 8, p. 216, denumit în continuare „acordul de pescuit”).

2

Această cerere a fost prezentată în cadrul unei proceduri penale declanșate împotriva domnilor Ahlström și Kjellberg, precum și împotriva Fiskeri Ganthi AB (denumită în continuare „Fiskeri Ganthi”) și Fiskeri Nordic AB (denumită în continuare „Fiskeri Nordic”), cărora li se reproșează că au pescuit ilegal în zonele de pescuit marocane, în perioada cuprinsă între luna aprilie 2007 și luna mai 2008 inclusiv.

3

La al patrulea paragraf al preambulului acordului de pescuit, părțile contractante au afirmat că erau hotărâte să coopereze, în interesul lor reciproc, pentru promovarea introducerii pescuitului responsabil în vederea asigurării conservării pe termen lung și a exploatării durabile a resurselor marine vii, în special prin punerea în aplicare a unui sistem de control care să vizeze ansamblul activităților de pescuit, pentru a asigura eficacitatea măsurilor de dezvoltare și conservare a resurselor pescărești. La al șaptelea paragraf al aceluiași preambul, acestea și‑au exprimat de asemenea dorința de a stabili modalități și condiții care să reglementeze activitățile de pescuit ale navelor comunitare în zonele de pescuit marocane și sprijinul comunitar pentru introducerea pescuitului responsabil în aceste zone de pescuit.

4

Obiectul acordului de pescuit este definit la articolul 1 după cum urmează:

„Prezentul acord stabilește principiile, normele și procedurile care reglementează:

5

Potrivit articolului 2 litera (d) din acordul de pescuit, în sensul acordului menționat, prin „navă comunitară” se înțelege „o navă de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru al Comunității și este înmatriculată în Comunitate”.

6

Articolul 6 din acordul de pescuit, intitulat „Condițiile de exercitare a activităților de pescuit”, prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)   Navele comunitare pot pescui în zonele de pescuit marocane numai în cazul în care se află în posesia unei licențe de pescuit emise în temeiul prezentului acord. Exercitarea activităților de pescuit de către navele comunitare se supune deținerii unei licențe emise de către autoritățile marocane competente la cererea autorităților comunitare competente.

(2)   Pentru categoriile de pescuit care nu sunt prevăzute de protocolul [de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de acordul de pescuit (denumit în continuare «protocolul»)], licențele pot fi acordate navelor comunitare de către autoritățile marocane. Cu toate acestea și în spiritul de parteneriat instituit prin prezentul acord, acordarea acestor licențe rămâne supusă unui aviz favorabil din partea Comisiei Europene. Procedura de obținere a unei licențe de pescuit pentru o navă, taxele aplicabile și modalitatea de plată care urmează a fi utilizată de către armatori sunt stabilite de comun acord.”

7

În cadrul titlului „Contribuția financiară”, articolul 7 din acordul de pescuit prevede la alineatul (1):

„Comunitatea acordă Marocului o contribuție financiară în conformitate cu termenii și condițiile prevăzute în protocol și anexa [la acordul de pescuit]. Această contribuție este compusă din două elemente conexe, și anume:

8

Regulamentul (CE) nr. 3317/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 de stabilire a dispozițiilor generale privind autorizația de pescuit în apele unei țări terțe în cadrul unui acord de pescuit (JO L 350, p. 13, Ediție specială, 04/vol. 2, p. 230), în vigoare la data faptelor din litigiul principal, enunța în cel de al doilea considerent că, „[…] pentru asigurarea unei administrări eficace și transparente a activităților de pescuit exercitate de navele comunitare în cadrul acordurilor de pescuit încheiate între Comunitate și țări terțe, este necesar ca fiecare stat membru să intervină pentru a autoriza navele sale care au obținut o licență de pescuit din partea unei țări terțe să exercite aceste activități și [că] exercitarea pescuitului în apele țărilor terțe fără o asemenea autorizație trebuie interzisă în vederea respectării angajamentelor Comunității față de țările terțe”.

9

Articolul 1 din regulamentul menționat prevedea:

„(1)   Prezentul regulament stabilește dispozițiile generale de reglementare a activităților de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în apele unei țări terțe, în temeiul unui acord de pescuit încheiat între Comunitate și acea țară, în măsura în care aceste activități sunt condiționate de existența unei licențe de pescuit eliberate de țara terță.

(2)   Numai navele de pescuit comunitare care dețin un «permis de pescuit – acord de pescuit» valabil își pot exercita activitățile de pescuit în apele unei țări terțe, în baza unui acord de pescuit încheiat între Comunitate și acea țară terță.”

10

Potrivit articolului 2 din același regulament, prin „permis de pescuit – acord de pescuit” se înțelege o autorizație de pescuit acordată unei nave comunitare de către statul membru titular de pavilion, în cadrul unui acord de pescuit încheiat între Comunitate și o țară terță, care, în completarea licenței de pescuit, permite acelei nave să exercite activitățile de pescuit în zona de pescuit a acestei țări terțe.

11

Articolul 3 din Regulamentul nr. 3317/94 prevedea:

„Statul membru titular de pavilion acordă și administrează permisele de pescuit – acord de pescuit pentru navele de pescuit de sub pavilionul său, în conformitate cu modalitățile stabilite de prezentul regulament.”

12

Potrivit articolului 5 din același regulament:

„(1)   Statul membru titular de pavilion transmite Comisiei, pentru navele de pescuit de sub pavilionul său, cererile de obținere a licențelor de pescuit din partea unei țări terțe în vederea exercitării unor activități de pescuit în cadrul posibilităților de pescuit acordate Comunității în temeiul unui acord de pescuit încheiat cu o țară terță. Statul membru se asigură că cererile sunt conforme cu aranjamentele convenite în cadrul acordului de pescuit în cauză și cu dispozițiile comunitare.

(2)   Comisia examinează cererile fiecărui stat membru ținând cont de posibilitățile de pescuit care i‑au fost alocate acestuia în temeiul dispozițiilor comunitare și eventualelor condiții stabilite de acordul de pescuit pentru navele de pescuit comunitare. Comisia transmite țării terțe în cauză, în termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii statului membru sau în termenul prevăzut de acordul de pescuit, cererile de obținere a unei licențe de pescuit din partea țării terțe pentru navele comunitare care doresc să‑și exercite activitățile de pescuit în apele țării terțe în cauză. În cazul în care în urma examinării de către Comisie a unei cereri reiese că aceasta nu întrunește condițiile menționate la prezentul alineat, Comisia informează imediat statul membru în cauză cu privire la faptul că nu poate transmite, integral sau parțial, cererea menționată către țara terță în cauză, comunicându-i motivele.

(3)   Comisia informează, fără întârziere, statul membru titular de pavilion cu privire la faptul că țara terță în cauză a acordat sau nu licența de pescuit în vederea exercitării activităților de pescuit. În cazul neacordării licenței, Comisia efectuează verificările necesare în consultare cu statul membru titular al pavilionului și țara terță în cauză.”

13

Instanța de trimitere arată că, potrivit articolelor 19-23 din Legea privind pescuitul (fiskelagen, SFS 1993, nr. 787), guvernul suedez sau autoritatea desemnată de acesta, și anume Fiskeriverket (Direcția Națională a Pescuitului) la data faptelor din cauza principală, adoptă norme administrative privind reglementarea pescuitului. Articolul 24 din această lege statuează că normele stabilite în temeiul articolelor 19-23 sunt aplicabile pescuitului maritim practicat de navele suedeze, în afara zonei economice a Suediei, în apele internaționale și în alte ape în care se desfășoară activități de pescuit conform unor acorduri internaționale.

14

În temeiul articolului 40 din Legea privind pescuitul, fapta persoanei care, cu intenție sau din neglijență, încalcă normele administrative adoptate în temeiul articolului 19, al articolului 20 primul paragraf sau al articolelor 21-23 din această lege se pedepsește cu amendă sau cu închisoare de până la un an. Fapta persoanei care, cu intenție sau din neglijență gravă, încalcă regulamentele Uniunii referitoare la politica comună în domeniul pescuitului, inclusiv practicând pescuitul ilegal, se pedepsește cu aceeași pedeapsă. În cazul în care infracțiunea prevăzută la articolul 40 menționat trebuie să fie considerată gravă, pedeapsa este închisoarea de până la doi ani.

15

Normele administrative adoptate de Fiskeriverket referitoare la accesul și controlul zonelor de pescuit (Fiskeriverkets föreskrifter om resurstillträde och kontroll på fiskets område, FIFS 2004, nr. 25, denumite în continuare „normele administrative ale Fiskeriverket”), astfel cum erau în vigoare la data faptelor din cauza principală și al căror domeniu de aplicare cuprinde, potrivit capitolului 1 articolul 1 din acestea, Regulamentul nr. 3317/94, prevăd, la capitolul 3 articolul 1:

„Navele cu o lungime totală egală sau mai mare de cinci metri pot fi utilizate pentru pescuitul comercial maritim numai după obținerea autorizației din partea Fiskeriverket.”

16

Capitolul 4 din normele administrative ale Fiskeriverket, intitulat „Autorizație de pescuit suplimentară […]”, are următorul cuprins:

„Pescuitul în temeiul unor acorduri în domeniul pescuitului încheiate între [Comunitatea Europeană] și țări terțe

Articolul 1

Cererea de obținere a unei licențe de pescuit din partea unei țări terțe și a unui «permis de pescuit‑acord de pescuit» prevăzut de Regulamentul […] nr. 3317/94 trebuie introdusă la Fiskeriverket.

Permisul de pescuit se eliberează prin adăugarea navei pe lista de bază.

Articolul 2

Condițiile privind eliberarea unui permis potrivit articolului 1 sunt următoarele:

1.   La intrarea în zona unei țări terțe trebuie efectuat un raport de intrare prin intermediul Stockholm Radio către autoritatea competentă din acea țară. Raportul trebuie să cuprindă numărul de identificare externă, denumirea și indicativul de apel radio. Un raport de plecare trebuie efectuat prin intermediul aceluiași post de radio la părăsirea zonei.

2.   Fiskeriverket stabilește numărul de nave titulare ale unei autorizații specifice care se pot afla în același timp în zona țării terțe.

3.   Trebuie respectate orice alte dispoziții prevăzute de autoritățile din țara terță.

4.   Fiskeriverket poate să prevadă condiții suplimentare.

Pescuitul pe baza unor acorduri individuale în domeniul pescuitului în apele unor țări terțe, în cadrul cotelor altor state și în apele internaționale dincolo de zona de pescuit sau de zona economică

Articolul 3

Pescuitul cu o navă de pescuit suedeză care deține o autorizație de pescuit comercial în apele unei țări terțe, în alte împrejurări decât cele prevăzute la articolul 1, în cadrul cotelor altor state ori în apele internaționale dincolo de zonele de pescuit sau de zonele economice poate fi efectuat numai după obținerea unei autorizații speciale din partea Fiskeriverket.”

17

Din decizia de trimitere reiese că domnul Ahlström, reprezentant legal al societății Fiskeri Ganthi, armatorul navei Aldo, și domnul Kjellberg, reprezentantul legal al societății Fiskeri Nordic, armatorul navei Nordic IV, sunt urmăriți penal, în temeiul articolelor 24 și 40 din Legea privind pescuitul, precum și al capitolului 3 articolul 1 și al capitolului 4 articolul 3 din normele administrative ale Fiskeriverket, întrucât, în perioada cuprinsă între luna aprilie 2007 și luna mai 2008 inclusiv, cu intenție sau din neglijență gravă, au efectuat activități de pescuit comercial în largul coastelor Saharei Occidentale cu aceste nave înmatriculate în Registrul Suedez al Navelor, fără ca navele să dețină sau să poarte la bord permisele necesare eliberate de Fiskeriverket, și anume autorizația generală de pescuit comercial și autorizația specială pentru pescuitul în apele respective în conformitate cu acordul de pescuit.

18

În subsidiar, Kammaråklagaren (Ministerul Public) și‑a întemeiat acuzațiile menționate pe articolul 40 din Legea privind pescuitul, pe articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1281/2005 al Comisiei din 3 august 2005 privind gestionarea licențelor de pescuit și informațiile minimale pe care acestea trebuie să le conțină (JO L 203, p. 3, Ediție specială, 04/vol. 8, p. 89) și pe articolul 22 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (JO L 358, p. 59, Ediție specială, 04/vol. 6, p. 234) coroborat cu articolul 6 din acordul de pescuit.

19

În susținerea acuzațiilor menționate, Kammaråklagaren a invocat printre altele că navele respective, al căror echipaj era alcătuit din pescari suedezi și marocani, au desfășurat în mod continuu pescuitul cu traulul îngemănat, care a generat în total venituri de cel puțin 14 milioane de coroane suedeze (SEK) în anul 2007 și de cel puțin 6 milioane SEK în anul 2008. Acesta a calificat infracțiunile ca fiind grave întrucât au fost săvârșite în mod sistematic pe o perioadă lungă, au presupus o activitate deosebit de importantă, iar capturile au o valoare semnificativă.

20

Domnii Ahlström și Kjellberg nu recunosc faptele care le sunt imputate și contestă răspunderea lor penală. Aceștia au invocat faptul că navele de pescuit Aldo și Nordic IV au fost navlosite în temeiul unui contract de navlosire așa‑numit al „navei nude” societății marocane Atlas Pelagic, care dispune de licențe de pescuit în apele teritoriale marocane eliberate pe numele acesteia și pe numele altor persoane marocane. Această societate ar fi navlosit, în cadrul activității sale, cele două nave și le‑ar fi utilizat ea însăși. Potrivit acestora, pentru exercitarea unei astfel de activități nu era necesară o autorizație din partea autorităților suedeze sau a oricărei alte autorități europene, normele administrative ale Fiskeriverkets nefiind aplicabile activităților de navlosire efectuate de Fiskeri Ganthi și de Fiskeri Nordic. Nu ar fi fost săvârșită nicio încălcare a dreptului Uniunii, întrucât articolul 6 alineatul (1) din acordul de pescuit, precum și acest acord în totalitatea sa nu este aplicabil faptelor din cauza principală.

21

Hovrätten för Västra Sverige (Curtea de Apel din Suedia Occidentală), care este sesizată cu un apel formulat împotriva unei hotărâri a Göteborgs tingsrätt (Tribunalul de Primă Instanță din Göteborg), consideră că nu este clar dacă dreptul Uniunii Europene și acordul de pescuit interzic orice activități de pescuit desfășurate de nave comunitare în apele marocane fără o autorizație emisă de Uniune sau de unul dintre statele membre ale acesteia.

22

Instanța de trimitere consideră în esență că articolul 6 alineatul (2) din acordul de pescuit poate fi interpretat în sensul unei astfel de excluderi. Aceasta subliniază însă că, potrivit anumitor autori, această dispoziție ar permite o interpretare potrivit căreia o navă comunitară poate pescui în temeiul unei licențe private emise de o țară terță. Aceasta adaugă că, în cauza principală, se susține că autoritățile marocane competente au considerat că activitățile de pescuit desfășurate de cele două nave erau în conformitate cu acordul de pescuit și că au emis permisul necesar pentru pescuit.

23

În aceste condiții, Hovrätten för Västra Sverige a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

24

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă acordul de pescuit, în special articolul 6 din acesta, trebuie interpretat în sensul că exclude orice posibilitate a navelor comunitare de a exercita activități de pescuit în zonele de pescuit marocane în temeiul unei licențe emise de către autoritățile marocane fără intervenția autorităților competente ale Uniunii.

25

Instanța menționată ridică în special problema dacă acordul de pescuit exclude posibilitatea ca, pentru a practica activități de pescuit în aceste zone de pescuit, o navă comunitară să fie navlosită în temeiul unui contract de navlosire „a navei nude” unei societăți marocane care deține numai o licență emisă de autoritățile marocane competente deținătorilor marocani de cote de pescuit. În plus, aceasta se întreabă dacă situația este aceeași în cazul în care navlosantul furnizează acestei societăți și know‑how, precum și suport tehnic.

26

Trebuie arătat că părțile la acordul de pescuit au exprimat, în preambulul la acesta, dorința lor de a stabili modalități și condiții care să reglementeze activitățile de pescuit ale navelor comunitare în zonele de pescuit marocane. Obiectul acestui acord, astfel cum este definit la articolul 1, este de a stabili principiile, regulile și procedurile care reglementează printre altele condițiile de acces al acestor nave la zonele de pescuit menționate. Întrucât acordul menționat nu prevede nicio excepție de la aceste condiții, rezultă că sunt supuse acestora toate navele comunitare – care, potrivit articolului 2 litera (d) din acordul de pescuit, sunt nave care arborează pavilionul unui stat membru al Comunității înmatriculate în aceasta din urmă – care doresc să exercite activități de pescuit în aceste zone.

27

Astfel, articolul 6 din acordul de pescuit, referitor la condițiile de exercitare a activităților de pescuit, prevede, la alineatul (1), că navele comunitare pot pescui în zonele de pescuit marocane numai în cazul în care se află în posesia unei licențe emise în temeiul acestui acord de pescuit.

28

Potrivit formulării înseși a dispoziției menționate, exercitarea activităților de pescuit de către navele comunitare în zonele de pescuit marocane este condiționată de deținerea unei licențe emise de către autoritățile competente din Regatul Maroc, la cererea autorităților competente din Uniune. Articolul 6 alineatul (2) din acordul de pescuit prevede, pe de altă parte, că licențele pot fi acordate navelor comunitare de către autoritățile menționate pentru categorii de pescuit neprevăzute de protocol, dar că, în spiritul de parteneriat instituit prin acordul de pescuit, acordarea unor astfel de licențe „rămâne supusă unui aviz favorabil din partea Comisiei Europene”.

29

Din acestea rezultă că o intervenție a autorităților competente ale Uniunii este întotdeauna necesară pentru ca o navă comunitară să fie autorizată să exercite activități de pescuit în zonele de pescuit marocane și, în consecință, că o astfel de navă nu poate exercita în acestea astfel de activități în temeiul unei licențe emise de către autoritățile marocane competente fără o astfel de intervenție.

30

În această privință, trebuie să se observe că Regulamentul nr. 3317/94 stabilea, la articolul 5, procedura care trebuia urmată de statul membru titular de pavilion și de Comisie, în vederea obținerii licențelor de pescuit emise de țări terțe în vederea exercitării unor activități de pescuit în cadrul posibilităților de pescuit acordate Comunității în temeiul unui acord de pescuit, însărcinând Comisia să efectueze o analiză a cererilor de obținere a unor astfel de licențe înainte de a le transmite țării terțe respective. Acest regulament supunea în plus, astfel cum reiese atât din al doilea considerent, cât și din articolul 1 alineatul (2) și din articolele 2 și 3 din acesta, posibilitatea navelor comunitare de a exercita activități de pescuit în apele unei țări terțe, în temeiul unui acord de pescuit încheiat între Comunitate și această țară terță, condiției unei autorizații de pescuit acordate de statul membru de pavilion.

31

În plus, trebuie să se sublinieze că acordarea posibilității navelor comunitare de a avea acces la zonele de pescuit marocane pentru a exercita în acestea activități de pescuit fără această intervenție a autorităților competente ale Uniunii ar fi contrară obiectivului acordului de pescuit care vizează, astfel cum reiese din preambulul său și din articolele 1 și 3, să introducă pescuitul responsabil în aceste zone de pescuit pentru a garanta conservarea și exploatarea durabilă a resurselor pescărești, în special prin punerea în aplicare a unui sistem de control care să vizeze ansamblul activităților de pescuit, pentru a asigura eficacitatea măsurilor de conservare și de gestionare a acestor resurse. O astfel de posibilitate ar putea astfel să fie de natură să sporească accesul navelor comunitare la zonele de pescuit respective și să intensifice în acestea exploatarea de navele menționate a acestor resurse, fără controlul autorităților competente ale Uniunii.

32

De asemenea, un acces al navelor comunitare la zonele de pescuit marocane în afara previziunilor acordului de pescuit nu ar fi adecvat temeiului și scopului contribuției financiare acordate de Uniune Regatului Maroc în temeiul articolului 7 din acest acord, care constă, potrivit aceluiași articol, în compensarea financiară a accesului navelor comunitare la zonele de pescuit marocane și în oferirea unui sprijin financiar pentru introducerea unei politici naționale în domeniul pescuitului bazate pe pescuit responsabil și pe exploatarea durabilă a resurselor pescărești din apele marocane.

33

În consecință, nu se poate admite ca navele comunitare să aibă acces la zonele de pescuit marocane pentru a exercita în acestea activități de pescuit încheind în acest scop un contract de navlosire „a navei nude” cu o societate marocană care deține o licență emisă de către autoritățile marocane deținătorilor marocani de cote de pescuit sau utilizând orice alt instrument juridic pentru a avea acces la aceste zone de pescuit în vederea exercitării în acestea a unor astfel de activități în afara cadrului acordului de pescuit și, prin urmare, fără intervenția autorităților competente ale Uniunii.

34

Având în vedere toate considerațiile precedente, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că acordul de pescuit, în special articolul 6 din acesta, trebuie interpretat în sensul că exclude orice posibilitate a navelor comunitare de a exercita activități de pescuit în zonele de pescuit marocane în temeiul unei licențe de pescuit emise de către autoritățile marocane fără intervenția autorităților competente ale Uniunii.

35

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc, aprobat în numele Comunității prin Regulamentul (CE) nr. 764/2006 al Consiliului din 22 mai 2006, în special articolul 6 din acesta, trebuie interpretat în sensul că exclude orice posibilitate a navelor comunitare de a exercita activități de pescuit în zonele de pescuit marocane în temeiul unei licențe de pescuit emise de către autoritățile marocane fără intervenția autorităților competente ale Uniunii Europene.