Cauza C‑564/13 P
Planet AE Anonymi Etaireia Parochis Symvouleftikon Ypiresion
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs — Articolul 340 primul paragraf TFUE — Răspunderea contractuală a Uniunii — Articolul 272 TFUE — Clauză compromisorie — Al șaselea program‑cadru pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative — Contracte privind proiectele Ontogov, FIT și RACWeb — Costuri eligibile și sume plătite de Comisie — Acțiune în constatare — Lipsa unui interes născut și actual de a exercita acțiunea”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 26 februarie 2015
Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Competența Tribunalului definită exclusiv prin articolele 256 TFUE și 272 TFUE și de clauza compromisorie – Competența de a judeca o acțiune în constatare – Apreciere
(art. 256 TFUE și 272 TFUE)
Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acţiunea – Necesitatea existenței unui interes născut și actual – Apreciere la momentul introducerii acțiunii – Acțiune în constatare
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)
Potrivit articolului 272 TFUE coroborat cu articolul 256 TFUE, Tribunalul este competent să se pronunțe în primă instanță în temeiul unei clauze compromisorii cuprinse într‑un contract de drept public sau de drept privat încheiat de Uniune sau în numele acesteia. Rezultă din aceasta că articolul 272 TFUE constituie o dispoziție specifică ce permite sesizarea instanței Uniunii în temeiul unei clauze compromisorii speciale prevăzute de părți pentru contracte de drept public sau de drept privat, fără nicio limitare legată de natura acțiunii introduse în fața instanței Uniunii.
Potrivit dispozițiilor clauzei compromisorii înscrise în contractele în cauză, Tribunalul sau Curtea, după caz, are competența să judece litigiile dintre Uniune și contractanți în ceea ce privește validitatea, aplicarea sau interpretarea acestor contracte. Rezultă că această clauză compromisorie nu limitează competența Tribunalului sau a Curții nici cu privire la natura acțiunii. Având în vedere modul său de redactare, clauza compromisorie menționată este astfel de natură să constituie temeiul competenței Tribunalului sau a Curții de a judeca o acțiune în constatare, cum este cea în cauză, având ca obiect un litigiu între Uniune și recurentă în ceea ce privește validitatea, aplicarea sau interpretarea contractelor menționate.
(a se vedea punctele 22, 23, 25 și 26)
Interesul de a exercita o acțiune în constatare trebuie să existe, având în vedere obiectul acțiunii, la momentul introducerii acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității.
Un reclamant nu poate susține în mod întemeiat că, la data introducerii acțiunii în constatare în fața Tribunalului, avea un interes născut și actual care necesita protecție juridică, din moment ce nicio cerere de rambursare pentru cheltuielile avansate în cadrul contractelor în cauză nu fusese încă emisă de serviciul competent al Comisiei. În plus, eligibilitatea costurilor în litigiu făcea obiectul unei proceduri de audit, care nu este decât o procedură prealabilă și preparatorie, distinctă de procedura care poate să conducă eventual la o recuperare, aceasta din urmă fiind efectuată de serviciile operaționale ale Comisiei. Prin urmare, aspectul dacă și în ce măsură costurile respective ar putea în mod efectiv să dea naștere la o cerere de rambursare din partea Comisiei era încă incert.
(a se vedea punctele 31, 32, 34 și 35)
Cauza C‑564/13 P
Planet AE Anonymi Etaireia Parochis Symvouleftikon Ypiresion
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs — Articolul 340 primul paragraf TFUE — Răspunderea contractuală a Uniunii — Articolul 272 TFUE — Clauză compromisorie — Al șaselea program‑cadru pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative — Contracte privind proiectele Ontogov, FIT și RACWeb — Costuri eligibile și sume plătite de Comisie — Acțiune în constatare — Lipsa unui interes născut și actual de a exercita acțiunea”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 26 februarie 2015
Procedură jurisdicțională — Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii — Competența Tribunalului definită exclusiv prin articolele 256 TFUE și 272 TFUE și de clauza compromisorie — Competența de a judeca o acțiune în constatare — Apreciere
(art. 256 TFUE și 272 TFUE)
Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Interesul de a exercita acţiunea — Necesitatea existenței unui interes născut și actual — Apreciere la momentul introducerii acțiunii — Acțiune în constatare
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)
Potrivit articolului 272 TFUE coroborat cu articolul 256 TFUE, Tribunalul este competent să se pronunțe în primă instanță în temeiul unei clauze compromisorii cuprinse într‑un contract de drept public sau de drept privat încheiat de Uniune sau în numele acesteia. Rezultă din aceasta că articolul 272 TFUE constituie o dispoziție specifică ce permite sesizarea instanței Uniunii în temeiul unei clauze compromisorii speciale prevăzute de părți pentru contracte de drept public sau de drept privat, fără nicio limitare legată de natura acțiunii introduse în fața instanței Uniunii.
Potrivit dispozițiilor clauzei compromisorii înscrise în contractele în cauză, Tribunalul sau Curtea, după caz, are competența să judece litigiile dintre Uniune și contractanți în ceea ce privește validitatea, aplicarea sau interpretarea acestor contracte. Rezultă că această clauză compromisorie nu limitează competența Tribunalului sau a Curții nici cu privire la natura acțiunii. Având în vedere modul său de redactare, clauza compromisorie menționată este astfel de natură să constituie temeiul competenței Tribunalului sau a Curții de a judeca o acțiune în constatare, cum este cea în cauză, având ca obiect un litigiu între Uniune și recurentă în ceea ce privește validitatea, aplicarea sau interpretarea contractelor menționate.
(a se vedea punctele 22, 23, 25 și 26)
Interesul de a exercita o acțiune în constatare trebuie să existe, având în vedere obiectul acțiunii, la momentul introducerii acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității.
Un reclamant nu poate susține în mod întemeiat că, la data introducerii acțiunii în constatare în fața Tribunalului, avea un interes născut și actual care necesita protecție juridică, din moment ce nicio cerere de rambursare pentru cheltuielile avansate în cadrul contractelor în cauză nu fusese încă emisă de serviciul competent al Comisiei. În plus, eligibilitatea costurilor în litigiu făcea obiectul unei proceduri de audit, care nu este decât o procedură prealabilă și preparatorie, distinctă de procedura care poate să conducă eventual la o recuperare, aceasta din urmă fiind efectuată de serviciile operaționale ale Comisiei. Prin urmare, aspectul dacă și în ce măsură costurile respective ar putea în mod efectiv să dea naștere la o cerere de rambursare din partea Comisiei era încă incert.
(a se vedea punctele 31, 32, 34 și 35)