Cauza C‑554/13
Z. Zh.
împotriva
Staatssecretaris voor Veiligheid en Justitie
și
Staatssecretaris voor Veiligheid en Justitie
împotriva
I. O.
[cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State (Țările de Jos)]
„Trimitere preliminară — Spațiul de libertate, securitate și justiție — Directiva 2008/115/CE — Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală — Articolul 7 alineatul (4) — Noțiunea «risc pentru ordinea publică» — Condiții în care statele membre pot să nu acorde un termen pentru plecarea voluntară sau pot să acorde o perioadă mai scurtă de șapte zile”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iunie 2015
Dreptul Uniunii Europene — Interpretare — Dispoziție care are un caracter de derogare — Interpretare strictă
Controale la frontiere, azil și imigrare — Politica privind imigrarea — Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală — Directiva 2008/115 — Noțiunea de risc pentru ordinea publică — Risc real și actual pentru ordinea publică — Practică națională care consideră un asemenea resortisant un pericol pentru ordinea publică numai pentru motivul că este suspectat de săvârșirea unui act pedepsibil sau că a făcut obiectul unei condamnări penale pentru un asemenea act — Inadmisibilitate
[Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (4)]
Controale la frontiere, azil și imigrare — Politica privind imigrarea — Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală — Directiva 2008/115 — Noțiunea de risc pentru ordinea publică — Resortisant al unei țări terțe suspectat de săvârșirea unui act pedepsibil sau că a făcut obiectul unei condamnări penale pentru un asemenea act — Criterii de apreciere
[Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (4)]
Controale la frontiere, azil și imigrare — Politica privind imigrarea — Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală — Directiva 2008/115 — Condiții pentru neacordarea unui termen pentru plecarea voluntară sau pentru acordarea unei perioade mai scurte de șapte zile — Obligația unei noi examinări a elementelor care au fost deja analizate pentru a constata existența unui risc pentru ordinea publică — Inexistență — Condiții — Respectarea drepturilor fundamentale
[Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (4)]
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 42)
Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici naționale potrivit căreia un resortisant al unei țări terțe, care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru, este considerat ca prezentând un risc pentru ordinea publică în sensul acestei dispoziții, numai pentru motivul că acest resortisant este suspectat de săvârșirea unui act pedepsibil, calificat drept infracțiune în dreptul național, sau a făcut obiectul unei condamnări penale pentru un asemenea act.
Astfel, un stat membru trebuie să aprecieze noțiunea de risc pentru ordinea publică, în sensul acestei dispoziții, de la caz la caz, pentru a verifica dacă comportamentul personal al resortisantului vizat al unei țări terțe constituie un risc real și actual pentru ordinea publică. Atunci când se întemeiază pe o practică generală sau pe o prezumție oarecare pentru a constata existența unui asemenea risc, fără a ține seama în mod corespunzător de comportamentul personal al resortisantului și de riscul pe care acest comportament îl reprezintă pentru ordinea publică, un stat membru nu respectă cerințele care decurg dintr‑o examinare individuală a cazului în discuție și din principiul proporționalității.
(a se vedea punctele 50 și 54 și dispozitiv 1)
Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui resortisant al unei țări terțe, aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru și care este suspectat de săvârșirea unui act pedepsibil, calificat drept infracțiune în dreptul național, sau care a făcut obiectul unei condamnări penale pentru un asemenea act, alte elemente precum natura și gravitatea acestui act, timpul scurs de la săvârșirea actului, precum și circumstanța că acest resortisant era pe punctul de a părăsi teritoriul acestui stat membru la momentul interpelării sale de către autoritățile naționale pot fi relevante în cadrul aprecierii aspectului dacă resortisantul respectiv prezintă un risc pentru ordinea publică în sensul dispoziției menționate. În cadrul acestei aprecieri, prezintă de asemenea relevanță, dacă este cazul, orice element care privește fiabilitatea suspiciunii referitoare la infracțiunea imputată resortisantului vizat al unei țări terțe.
În acest sens, noțiunea de risc pentru ordinea publică, astfel cum este prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din directiva menționată, presupune, în orice caz, pe lângă tulburarea ordinii sociale pe care o reprezintă orice încălcare a legii, existența unei amenințări reale, actuale și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății. Reiese că, în cadrul aprecierii acestei noțiuni, este relevant orice element de fapt sau de drept referitor la situația resortisantului unei țări terțe care poate să lămurească problema dacă comportamentul personal al acestuia constituie o astfel de amenințare.
(a se vedea punctele 60, 61 și 65 și dispozitiv 2)
Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că recurgerea la posibilitatea, oferită de această dispoziție, de a nu se acorda un termen pentru plecarea voluntară atunci când resortisantul unei țări terțe prezintă un risc pentru ordinea publică nu necesită o nouă examinare a elementelor care au fost deja analizate pentru a constata existența acestui risc. Totuși, orice reglementare sau orice practică a unui stat membru în materie trebuie să garanteze verificarea de la caz la caz a aspectului dacă neacordarea unui termen pentru plecarea voluntară este compatibilă cu drepturile fundamentale ale resortisantului respectiv.
Astfel, un stat membru nu poate în mod automat să nu acorde, pe cale normativă sau prin practică, un termen pentru plecarea voluntară în cazul în care persoana vizată prezintă un risc pentru ordinea publică. Cu toate acestea, statul membru în cauză poate să țină seama de elementele menționate care pot fi îndeosebi relevante în cadrul evaluării de către acest stat membru a necesității de a se acorda un termen pentru plecarea voluntară mai scurt de șapte zile.
(a se vedea punctele 70, 74 și 75 și dispozitiv 3)
Cauza C‑554/13
Z. Zh.
împotriva
Staatssecretaris voor Veiligheid en Justitie
și
Staatssecretaris voor Veiligheid en Justitie
împotriva
I. O.
[cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State (Țările de Jos)]
„Trimitere preliminară — Spațiul de libertate, securitate și justiție — Directiva 2008/115/CE — Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală — Articolul 7 alineatul (4) — Noțiunea «risc pentru ordinea publică» — Condiții în care statele membre pot să nu acorde un termen pentru plecarea voluntară sau pot să acorde o perioadă mai scurtă de șapte zile”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iunie 2015
Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Dispoziție care are un caracter de derogare – Interpretare strictă
Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Noțiunea de risc pentru ordinea publică – Risc real și actual pentru ordinea publică – Practică națională care consideră un asemenea resortisant un pericol pentru ordinea publică numai pentru motivul că este suspectat de săvârșirea unui act pedepsibil sau că a făcut obiectul unei condamnări penale pentru un asemenea act – Inadmisibilitate
[Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (4)]
Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Noțiunea de risc pentru ordinea publică – Resortisant al unei țări terțe suspectat de săvârșirea unui act pedepsibil sau că a făcut obiectul unei condamnări penale pentru un asemenea act – Criterii de apreciere
[Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (4)]
Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Condiții pentru neacordarea unui termen pentru plecarea voluntară sau pentru acordarea unei perioade mai scurte de șapte zile – Obligația unei noi examinări a elementelor care au fost deja analizate pentru a constata existența unui risc pentru ordinea publică – Inexistență – Condiții – Respectarea drepturilor fundamentale
[Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (4)]
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 42)
Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici naționale potrivit căreia un resortisant al unei țări terțe, care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru, este considerat ca prezentând un risc pentru ordinea publică în sensul acestei dispoziții, numai pentru motivul că acest resortisant este suspectat de săvârșirea unui act pedepsibil, calificat drept infracțiune în dreptul național, sau a făcut obiectul unei condamnări penale pentru un asemenea act.
Astfel, un stat membru trebuie să aprecieze noțiunea de risc pentru ordinea publică, în sensul acestei dispoziții, de la caz la caz, pentru a verifica dacă comportamentul personal al resortisantului vizat al unei țări terțe constituie un risc real și actual pentru ordinea publică. Atunci când se întemeiază pe o practică generală sau pe o prezumție oarecare pentru a constata existența unui asemenea risc, fără a ține seama în mod corespunzător de comportamentul personal al resortisantului și de riscul pe care acest comportament îl reprezintă pentru ordinea publică, un stat membru nu respectă cerințele care decurg dintr‑o examinare individuală a cazului în discuție și din principiul proporționalității.
(a se vedea punctele 50 și 54 și dispozitiv 1)
Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui resortisant al unei țări terțe, aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru și care este suspectat de săvârșirea unui act pedepsibil, calificat drept infracțiune în dreptul național, sau care a făcut obiectul unei condamnări penale pentru un asemenea act, alte elemente precum natura și gravitatea acestui act, timpul scurs de la săvârșirea actului, precum și circumstanța că acest resortisant era pe punctul de a părăsi teritoriul acestui stat membru la momentul interpelării sale de către autoritățile naționale pot fi relevante în cadrul aprecierii aspectului dacă resortisantul respectiv prezintă un risc pentru ordinea publică în sensul dispoziției menționate. În cadrul acestei aprecieri, prezintă de asemenea relevanță, dacă este cazul, orice element care privește fiabilitatea suspiciunii referitoare la infracțiunea imputată resortisantului vizat al unei țări terțe.
În acest sens, noțiunea de risc pentru ordinea publică, astfel cum este prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din directiva menționată, presupune, în orice caz, pe lângă tulburarea ordinii sociale pe care o reprezintă orice încălcare a legii, existența unei amenințări reale, actuale și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății. Reiese că, în cadrul aprecierii acestei noțiuni, este relevant orice element de fapt sau de drept referitor la situația resortisantului unei țări terțe care poate să lămurească problema dacă comportamentul personal al acestuia constituie o astfel de amenințare.
(a se vedea punctele 60, 61 și 65 și dispozitiv 2)
Articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că recurgerea la posibilitatea, oferită de această dispoziție, de a nu se acorda un termen pentru plecarea voluntară atunci când resortisantul unei țări terțe prezintă un risc pentru ordinea publică nu necesită o nouă examinare a elementelor care au fost deja analizate pentru a constata existența acestui risc. Totuși, orice reglementare sau orice practică a unui stat membru în materie trebuie să garanteze verificarea de la caz la caz a aspectului dacă neacordarea unui termen pentru plecarea voluntară este compatibilă cu drepturile fundamentale ale resortisantului respectiv.
Astfel, un stat membru nu poate în mod automat să nu acorde, pe cale normativă sau prin practică, un termen pentru plecarea voluntară în cazul în care persoana vizată prezintă un risc pentru ordinea publică. Cu toate acestea, statul membru în cauză poate să țină seama de elementele menționate care pot fi îndeosebi relevante în cadrul evaluării de către acest stat membru a necesității de a se acorda un termen pentru plecarea voluntară mai scurt de șapte zile.
(a se vedea punctele 70, 74 și 75 și dispozitiv 3)