Cauza C‑286/13 P

Dole Food Company Inc.

și

Dole Fresh Fruit Europe, fostă Dole Germany OHG,

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Concurență — Înțelegeri — Piața europeană a bananelor — Coordonare în stabilirea prețurilor de referință — Obligația de motivare — Motivare tardivă — Prezentarea tardivă a unor elemente de probă — Dreptul la apărare — Principiul egalității armelor — Principii care guvernează stabilirea faptelor — Denaturarea faptelor — Aprecierea elementelor de probă — Structura pieței — Obligația Comisiei de a preciza elementele unor schimburi de informații care constituie o restrângere a concurenței prin obiect — Sarcina probei — Calculul amenzii — Luarea în considerare a vânzărilor filialelor neimplicate în încălcare — Dubla luare în calcul a vânzărilor acelorași banane”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 martie 2015

1. Procedură jurisdicțională — Prezentarea probelor — Termen — Depunere tardivă a propunerilor de probă — Condiții

   [Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (1)]

2. Procedură jurisdicțională — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă — Expunere sumară a motivelor invocate — Trimitere globală la alte înscrisuri anexate la cererea introductivă — Inadmisibilitate

   [Statutul Curții de Justiție, art. 21 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

3. Recurs — Motive — Controlul exercitat de către Curte cu privire la aprecierea Tribunalului referitoare la necesitatea completării informațiilor — Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 64]

4. Recurs — Motive — Insuficiența motivării — Recurgere a Tribunalului la o motivare implicită — Admisibilitate — Condiții

   (Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 81)

5. Acte ale instituțiilor — Motivare — Obligație — Domeniu de aplicare — Apreciere a obligației de motivare în funcție de împrejurările speței

   (art. 253 CE)

6. Înțelegeri — Atingere adusă concurenței — Criterii de apreciere — Conținutul și obiectivul unei înțelegeri, precum și contextul economic și juridic al dezvoltării acesteia — Distincție între încălcări prin obiect și încălcări prin efect — Intenția părților la un acord de a restrânge concurența — Criteriu care nu este necesar — Încălcare prin obiect — Grad suficient de nocivitate — Criterii de apreciere

   [art. 81 alin. (1) CE]

7. Înțelegeri — Practică concertată — Noțiune — Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață — Schimb de informații între concurenți — Obiect sau efect anticoncurențial — Prezumție — Condiții

   [art. 81 alin. (1) CE]

8. Înțelegeri — Practică concertată — Noțiune — Obiect anticoncurențial — Criterii de apreciere — Lipsa unor efecte anticoncurențiale asupra pieței — Lipsa unei legături directe între practica concertată și prețurile de consum — Irelevanță

   [art. 81 alin. (1) CE]

9. Înțelegeri — Practică concertată — Noțiune — Necesitatea existenței unei legături de cauzalitate între concertare și comportamentul întreprinderilor pe piață — Prezumția existenței acestei legături de cauzalitate — Sarcina răsturnării acestei prezumții care revine întreprinderii vizate — Probe

   [art. 81 alin. (1) CE]

10. Concurență — Normele Uniunii — Încălcări — Imputare — Societate‑mamă și filiale — Unitate economică

    [art. 81 alin. (1) CE]

11. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Caracter disuasiv — Luarea în considerare a dimensiunii și a resurselor globale ale întreprinderii sancționate

    [art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]

12. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Metodă de calcul definită de orientările adoptate de Comisie — Calcularea cuantumului de bază al amenzii — Stabilirea valorii vânzărilor — Criterii — Vânzări care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea

    [art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 44)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 50)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 58)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 83)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 93 și 94)

6.  În materie de comportamente anticoncurențiale care intră sub incidența articolului 81 CE, anumite tipuri de coordonare între întreprinderi indică un grad suficient de nocivitate pentru concurență pentru a se putea considera că examinarea efectelor acestora nu este necesară. Astfel, anumite comportamente coluzive precum cele care conduc la stabilirea orizontală a prețurilor prin înțelegeri pot fi considerate ca fiind într‑o asemenea măsură susceptibile de a avea efecte negative în special asupra prețului, a cantității sau a calității produselor și a serviciilor încât se poate considera inutil, în vederea aplicării articolului 81 alineatul (1) CE, să se demonstreze că acestea au efecte reale asupra pieței. În ipoteza în care analiza unui tip de coordonare între întreprinderi nu ar prezenta un grad suficient de nocivitate pentru concurență, ar trebui să se examineze, în schimb, efectele acesteia și, pentru a o interzice, să se impună întrunirea elementelor care probează că, în fapt, concurența a fost împiedicată, restrânsă sau denaturată în mod semnificativ.

   Pentru a aprecia dacă un tip de coordonare între întreprinderi prezintă un grad suficient de nocivitate pentru a putea fi considerată o restrângere a concurenței „prin obiect” în sensul articolului 81 alineatul (1) CE, trebuie analizate, printre altele, obiectivele pe care acesta urmărește să le atingă, precum și contextul economic și juridic în care acesta se înscrie. În cadrul aprecierii respectivului context, trebuie de asemenea să se țină seama de natura bunurilor sau a serviciilor afectate, precum și de condițiile reale de funcționare și de structura pieței sau a piețelor relevante.

   În plus, deși intenția părților nu constituie un element necesar pentru a determina caracterul restrictiv al unui tip de coordonare între întreprinderi, nimic nu interzice autorităților din domeniul concurenței ori instanțelor naționale și ale Uniunii să țină cont de aceasta.

   (a se vedea punctele 113 și 115-118)

7.  În ceea ce privește schimbul de informații dintre concurenți, criteriile de coordonare și de cooperare care constituie o practică concertată trebuie interpretate în lumina concepției inerente dispozițiilor din tratatul privind concurența, potrivit căreia orice operator economic trebuie să stabilească în mod autonom politica pe care intenționează să o urmeze pe piața comună.

   Deși această cerință a autonomiei nu exclude dreptul operatorilor economici de a se adapta în mod inteligent la comportamentul constatat sau așteptat al concurenților lor, aceasta se opune totuși în mod riguros oricărui contact direct sau indirect între acești operatori, de natură fie să influențeze comportamentul pe piață al unui concurent actual sau potențial, fie să dezvăluie unui astfel de concurent comportamentul pe care el a decis sau a preconizat să îl adopte pe piață, atunci când aceste contacte au drept obiect sau drept efect realizarea unor condiții de concurență care nu ar corespunde condițiilor normale de pe piața în discuție, ținând seama de natura produselor sau a prestațiilor furnizate, de importanța și de numărul întreprinderilor, precum și de volumul respectivei piețe.

   Astfel, schimbul de informații dintre concurenți poate încălca normele de concurență atunci când limitează sau anulează gradul de nesiguranță privind funcționarea pieței în cauză, având ca rezultat restrângerea concurenței dintre întreprinderi. În special, trebuie să se considere că are un obiect anticoncurențial un schimb de informații care poate elimina incertitudini ale persoanelor interesate în privința datei, a amplorii și a modalităților de adaptare a comportamentului pe piață pe care întreprinderile în cauză îl vor pune în aplicare.

   (a se vedea punctele 119-122)

8.  În materie de drept al concurenței al Uniunii, o practică concertată poate avea un obiect anticoncurențial, deși aceasta nu are legătură directă cu prețul de consum. Astfel, modul de redactare a articolului 81 alineatul (1) CE nu permite să se considere că ar fi interzise numai practicile concertate care au un efect direct asupra prețului achitat de consumatorii finali. Dimpotrivă, din articolul 81 alineatul (1) litera (a) CE reiese că o practică concertată poate avea un obiect anticoncurențial dacă aceasta constă în „stabilirea, direct sau indirect, de prețuri de cumpărare sau de vânzare sau de orice alte condiții de tranzacționare”.

   În orice caz, articolul 81 CE urmărește, asemenea altor norme de concurență prevăzute de tratat, să protejeze nu numai interesele directe ale concurenților sau ale consumatorilor, ci structura pieței și, prin aceasta, concurența în sine. Prin urmare, constatarea existenței obiectului anticoncurențial al unei practici concertate nu depinde de existența unei legături directe între aceasta și prețul de consum.

   (a se vedea punctele 123-125)

9.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 126 și 127)

10.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 140)

11.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 142-145)

12.  În ceea ce privește calculul cuantumului amenzii care trebuie să fie aplicată pentru încălcarea normelor de concurență, articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, deși acordă Comisiei o marjă de apreciere, limitează totuși exercitarea acesteia prin instituirea unor criterii obiective pe care Comisia este obligată să le respecte. Așadar, pe de o parte, cuantumul amenzii care poate fi aplicată unei întreprinderi are un plafon absolut și care poate fi exprimat în cifre astfel încât cuantumul maxim al amenzii care poate fi aplicată unei anumite întreprinderi să fie determinat în avans. Pe de altă parte, exercitarea acestei puteri de apreciere este, de asemenea, limitată prin normele de conduită pe care Comisia însăși și le‑a impus.

    În această privință, referitor la punctul 13 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, privind luarea în calcul de către Comisie a valorii vânzărilor realizate de întreprinderea în cauză în legătură cu încălcarea, punctul respectiv are drept obiectiv să rețină ca punct de plecare pentru calculul amenzii aplicate unei întreprinderi un cuantum care reflectă importanța economică a încălcării și ponderea relativă a întreprinderii respective în cadrul acesteia. Așadar, deși, desigur, noțiunea de valoare a vânzărilor prevăzută la punctul 13 nu se poate extinde până la înglobarea vânzărilor realizate de întreprinderea în discuție care nu intră, direct sau indirect, în sfera înțelegerii imputate, s‑ar aduce totuși atingere obiectivului urmărit de această dispoziție în cazul în care noțiunea menționată ar fi interpretată în sensul că vizează doar cifra de afaceri realizată doar cu vânzările pentru care s‑a stabilit că au fost afectate în mod real de această înțelegere. În orice caz, partea din cifra de afaceri globală care provine din vânzarea mărfurilor care fac obiectul încălcării este cea mai în măsură să reflecte importanța economică a acestei încălcări.

    (a se vedea punctele 146-149)