Cauza C‑213/13

Impresa Pizzarotti & C. Spa

împotriva

Comune di Bari și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Trimitere preliminară — Contracte de achiziții publice de lucrări — Directiva 93/37/CEE — Act de «angajament de locațiune» a clădirilor neconstruite încă — Decizie judecătorească națională care a dobândit autoritate de lucru judecat — Domeniul de aplicare al principiului autorității de lucru judecat în ipoteza unei situații incompatibile cu dreptul Uniunii”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 iulie 2014

1. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Aplicarea în timp – Decizie a autorității contractante de alegere a tipului procedurii care va fi urmată pentru atribuire adoptată anterior expirării termenului de transpunere – Inaplicabilitatea directivei

   [Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 80 alin. (1)]

2. Întrebări preliminare – Cerere privind interpretarea dispozițiilor unui act al Uniunii care nu este aplicabil litigiului principal – Admisibilitate – Condiție – Dispoziții vizate de cerere preluate în actul Uniunii efectiv aplicabil

   (art. 267 TFUE)

3. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări – Directiva 93/37 – Domeniu de aplicare – Contract care are ca obiect principal realizarea unei lucrări ce răspunde nevoilor autorității contractante – Includere – Contract care prevede închirierea lucrării – Irelevanță

   [Directiva 92/50 a Consiliului, art. 1 lit. (a) punctul (iii), și Directiva 93/37 a Consiliului, art. 1 lit. (a)]

4. State membre – Obligații – Obligație de cooperare – Obligația unei instanțe naționale de a înlătura norme de procedură interne în vederea reexaminării unei decizii judecătorești care a intrat în puterea lucrului judecat – Inexistență – Excepție – Consacrarea posibilității unui reviriment în dreptul național în privința deciziilor naționale

   [art. 4 alin. (3) TUE; art. 267 TFUE]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 31 și 33)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 34 și 35)

3.  Articolul 1 litera (a) din Directiva 93/37 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări trebuie interpretat în sensul că un contract care are ca obiect principal realizarea unei lucrări care răspunde necesităților formulate de autoritatea contractantă constituie un contract de achiziții publice de lucrări și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al excluderii prevăzute la articolul 1 litera (a) punctul (iii) din Directiva 92/50 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii, chiar dacă acesta conține un angajament de locațiune a lucrării în cauză.

   Astfel, pentru a putea concluziona că există un contract de achiziții publice de lucrări, în sensul Directivei 93/37, trebuie ca realizarea unei lucrări să răspundă necesităților precizate de autoritatea contractantă. Acest lucru este valabil atunci când autoritatea contractantă a luat măsuri în vederea definirii caracteristicilor lucrării sau cel puțin în vederea exercitării unei influențe decisive asupra proiectării acesteia. Pe de altă parte, elementul determinant pentru calificarea contractului este obiectul principal al acestuia, iar nu valoarea remunerației executantului de lucrări sau modalitățile de plată a acesteia.

   (a se vedea punctele 43, 44, 50 și 52 și dispozitiv 1)

4.  În lipsa unei reglementări a Uniunii în materie, modalitățile de punere în aplicare a principiului autorității de lucru judecat aparțin ordinii juridice interne a statelor membre în temeiul principiului autonomiei procedurale a acestora, cu respectarea însă a principiilor echivalenței și efectivității. În această privință, dreptul Uniunii nu impune instanței naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei decizii judecătorești, chiar dacă aceasta ar permite îndreptarea unei situații naționale incompatibile cu acest drept. În aceste condiții, în cazul în care normele de procedură interne aplicabile prevăd posibilitatea ca instanța națională să revină, în anumite condiții, asupra unei decizii care are autoritate de lucru judecat pentru a face ca situația să fie compatibilă cu dreptul național, în conformitate cu principiile echivalenței și eficacității, această posibilitate trebuie să prevaleze, dacă sunt îndeplinite aceste condiții, pentru a restabili conformitatea situației în discuție în litigiul principal cu reglementarea aplicabilă a Uniunii.

   În consecință, în măsura în care normele de procedură interne aplicabile autorizează acest lucru, o instanță națională care s‑a pronunțat ca instanță de ultim grad fără a sesiza în prealabil Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu titlu preliminar în temeiul articolului 267 TFUE trebuie fie să completeze lucrul judecat prin decizia sa care a condus la o situație incompatibilă cu reglementarea Uniunii privind contractele de achiziții publice de lucrări, fie să revină asupra acestei decizii, pentru a ține seama de o interpretare a acestei reglementări reținută ulterior de Curtea menționată.

   (a se vedea punctele 54, 59, 62 și 64 și dispozitiv 2)