Cauza C‑107/13

FIRIN OOD

împotriva

Direktor na Direktsia «Obzhalvane i danachno‑osiguritelna praktika» – Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Veliko Tarnovo)

„Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Plata unor avansuri — Refuz de a acorda deducerea — Fraudă — Regularizarea deducerii în cazul în care operațiunea impozabilă nu este efectuată — Condiții”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 martie 2014

1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebări lipsite în mod evident de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util – Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal

   (art. 267 TFUE)

2. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Refuz pentru motivul nerealizării efective a livrării de bunuri, din cauza unor fraude și neregularități – Inadmisibilitate – Limite – Verificare care incumbă instanței naționale

   Directiva 2006/112 a Consiliului

3. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Regularizarea deducerii efectuate inițial – Obiectiv

   (Directiva 2006/112 a Consiliului)

4. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Regularizarea deducerii efectuate inițial – Obligația statelor membre de a impune regularizarea pentru plata unui avans în lipsa livrării bunului – Furnizor obligat la plata taxei și care nu a rambursat avansul – Irelevanță

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 65, art. 90 alin. (1), art. 168 lit. (a), art. 185 alin. (1) și art. 193]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 29-32)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 40-46)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 50)

4.  Articolul 65, articolul 90 alineatul (1), articolul 168 litera (a), articolul 185 alineatul (1) și articolul 193 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că acestea impun ca deducerea taxei pe valoarea adăugată realizată de destinatarul unei facturi întocmite pentru plata unui avans privind livrarea de bunuri să fie regularizată atunci când această livrare nu este efectuată în final, chiar dacă furnizorul rămâne obligat la plata acestei taxe și nu a rambursat avansul.

   Astfel, referitor la tratamentul unei taxe pe valoarea adăugată facturate fără să fie datorată din cauza absenței unei operațiuni impozabile, din directiva menționată reiese că cei doi operatori implicați nu sunt în mod necesar tratați în mod identic. Pe de o parte, emitentul unei facturi este persoană plătitoare a respectivei taxe, menționată pe această factură, chiar în absența unei operațiuni impozabile, conform articolului 203 din această directivă. Pe de altă parte, exercitarea dreptului de deducere al destinatarului unei facturi este limitată numai la taxele care corespund unei operațiuni supuse taxei menționate, conform articolelor 63 și 167 din această directivă.

   În această privință, într‑o astfel de situație, respectarea principiului neutralității fiscale este asigurată de posibilitatea, care trebuie să fie prevăzută de statul membru, de a corecta orice taxă facturată fără să fie datorată, atunci când emitentul facturii demonstrează buna sa credință sau atunci când acesta, în timp util, a eliminat complet riscul de pierdere a unor venituri fiscale.

   Prin urmare, în aceste condiții și fără a se aduce atingere dreptului persoanei impozabile de a obține de la furnizorul său, pe căile pertinente din dreptul național, restituirea avansului plătit pentru livrarea de bunuri care nu a fost efectuată în final, împrejurarea că taxa pe valoarea adăugată datorată de acest furnizor nu ar fi ea însuși regularizată nu are efecte asupra dreptului administrației fiscale de a obține restituirea respectivei taxe, dedusă de această persoană impozabilă ca urmare a plății avansului care corespunde unei astfel de livrări.

   (a se vedea punctele 54, 55, 57 și 58 și dispozitivul)