|
17.11.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 409/14 |
Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 septembrie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Eparchiako Dikastirio Lefkosias – Cipru) – Sotiris Papasavvas/O Fileleftheros Dimosia Etaireia Ltd și alții
(Cauza C-291/13) (1)
((Trimitere preliminară - Directiva 2000/31/CE - Domeniu de aplicare - Litigiu în materie de calomnie))
2014/C 409/20
Limba de procedură: greaca
Instanța de trimitere
Eparchiako Dikastirio Lefkosias
Părțile din procedura principală
Reclamant: Sotiris Papasavvas
Pârâți: O Fileleftheros Dimosia Etaireia Ltd, Takis Kounnafi, Giorgios Sertis
Dispozitivul
|
1) |
Articolul 2 litera (a) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) trebuie interpretat în sensul că noțiunea „servicii ale societății informaționale”, în sensul acestei dispoziții, cuprinde servicii de furnizare de informații on-line al căror furnizor este remunerat nu de destinatar, ci din veniturile generate de publicitatea difuzată pe un site internet. |
|
2) |
Directiva 2000/31 nu se opune, într-o cauză precum cea principală, aplicării unui regim de răspundere civilă pentru calomnie. |
|
3) |
Limitările răspunderii civile prevăzute la articolele 12-14 din Directiva 2000/31 nu vizează situația unei societăți editoare de presă care dispune de un site internet pe care este publicată versiunea electronică a unui ziar, această societate fiind, pe de altă parte, remunerată din veniturile generate de publicitatea comercială difuzată pe acest site, în măsura în care aceasta are cunoștință despre informațiile pe care le publică și exercită un control asupra acestora, indiferent dacă accesul la site-ul respectiv este gratuit sau contra cost. |
|
4) |
Limitările răspunderii civile prevăzute la articolele 12-14 din Directiva 2000/31 pot fi aplicabile în cadrul unui litigiu între particulari având ca obiect răspunderea civilă pentru calomnie, în măsura în care condițiile menționate la articolele respective sunt întrunite. |
|
5) |
Articolele 12-14 din Directiva 2000/31 nu permit furnizorului unui serviciu al societății informaționale să se opună introducerii unei acțiuni în justiție în răspundere civilă formulate împotriva sa și, pe cale de consecință, adoptării de măsuri provizorii de către o instanță națională. Limitările răspunderii prevăzute la aceste articole pot fi invocate de furnizor în conformitate cu dispozițiile dreptului național care asigură transpunerea lor sau, în lipsa acestora, în vederea unei interpretări conforme a acestuia. În schimb, în cadrul unui litigiu precum cel principal, Directiva 2000/31 nu poate, prin ea însăși, să creeze obligații în sarcina unui particular și, prin urmare, nu poate fi invocată ca atare împotriva sa. |