Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État – Belgia) – Ville d'Ottignies-Louvain-la-Neuve, Michel Tillieut, Willy Gregoire, Marc Lacroix/Région wallonne

(Cauza C-225/13) (1)

([Trimitere preliminară - Mediu - Deșeuri - Directiva 75/442/CEE - Articolul 7 alineatul (1) - Plan de gestionare - Locuri sau instalații corespunzătoare de eliminare a deșeurilor - Noțiunea de plan de gestionare a deșeurilor - Directiva 1999/31/CE - Articolele 8 și 14 - Depozite de deșeuri autorizate sau care funcționau deja la data punerii în aplicare a acestei directive])

2014/C 175/15

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Ville d'Ottignies-Louvain-la-Neuve, Michel Tillieut, Willy Gregoire, Marc Lacroix

Pârâtă: Région wallonne

cu participarea: Shanks SA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Conseil d’État – Interpretarea articolului 7 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, p. 39), precum și a articolului 2 litera (a) din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135) – Eliminarea deșeurilor – Noțiunea de plan de gestionare a deșeurilor – Reglementare națională care nu autorizează centrele tehnice de depozitare a deșeurilor în afara locurilor prevăzute de respectivul plan de gestionare – Normă de excepție care permite reînnoirea, după intrarea în vigoare a planului de gestionare a deșeurilor, a autorizațiilor acordate unor centre tehnice de depozitare a deșeurilor anterior intrării în vigoare a respectivului plan – Noțiunea de planuri și programe

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei din 24 mai 1996, trebuie interpretat în sensul că o dispoziție normativă națională precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că, prin derogare de la norma potrivit căreia niciun centru tehnic de rampe de gunoi nu poate fi autorizat în afara locurilor prevăzute de planul de gestionare a deșeurilor impus prin acest articol, centrele tehnice de rampe de gunoi autorizate anterior intrării în vigoare a acestui plan pot fi autorizate din nou, după această dată pe aceleași parcele, nu constituie un „plan de gestionare a deșeurilor” în sensul acestei dispoziții din Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350.

Cu toate acestea, articolul 8 din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/97/UE a Consiliului din 5 decembrie 2011, nu se opune unei astfel de dispoziții normative naționale, care poate avea temeiul juridic în articolul 14 din această directivă și poate să se aplice unor depozite de deșeuri autorizate sau care funcționau deja la data punerii în aplicare a acesteia, sub rezerva respectării celorlalte condiții menționate la articolul 14, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1)  JO C 207, 20.7.2013.