13.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 311/9

—

în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, anularea Deciziei C(2012) 3534 final a Comisiei din 24 mai 2012 de respingere a cererii de aplicare a regimului de confidențialitate anumitor informații cuprinse în Decizia C(2006) 1766 final din 3 mai 2006 (cazul COMP/F/38.620 — Peroxid de hidrogen și perborat);

—

în temeiul articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea mandatului acordat consilierului-auditor (1) și a dreptului reclamantei la bună administrare și la audiere

În această privință, reclamanta susține că obiecțiile sale de principiu împotriva publicării nu au fost analizate de consilierul-auditor. Astfel, consilierul-auditor nu a respectat întinderea prerogativelor care i-au fost conferite și a obligațiilor care îi revin și a încălcat articolul 8 din decizia de acordare a mandatului. Întrucât nici consilierul-auditor, nici un alt organ al Comisiei nu au analizat și nu au luat în considerare obiecțiile de principiu prezentate de reclamantă împotriva publicării, în opinia acesteia, Comisia nu a examinat toate aspectele relevante ale cazului. Procedând astfel, Comisia a încălcat principiul bunei administrări și al dreptului de a fi ascultat [articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene].

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

În acest sens, reclamanta susține că decizia atacată nu este motivată cu privire la obiecțiile pe care le-a formulat împotriva publicării versiunii extinse a deciziei. Aceeași critică se aplică și în cazul motivelor Comisiei și al interesului public pentru publicarea versiunii extinse, la aproximativ cinci ani de la adoptarea versiunii inițiale confidențiale.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe erori de drept și erori de apreciere, ca urmare a încălcării obligației de păstrare a secretului profesional, potrivit articolului 339 TFUE și articolului 8 CEDO, precum și a nerespectării confidențialității informațiilor care au fost publicate

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea încrederii legitime a reclamantei și a principiului securității legitime

În această privință, reclamanta susține că, prin respingerea cererii de aplicare a regimului de confidențialitate și prin adoptarea deciziei de publicare a versiunii în litigiu a deciziei, a fost încălcat principiul protecției încrederii legitime. Reclamanta a avut încredere în confidențialitatea informațiilor furnizate odată cu depunerea cererilor de clemență. Reclamanta își întemeiază încrederea pe comunicările privind politica de clemență și pe practica constantă a Comisiei și consideră că această încredere necesită protecție. În plus, încălcarea protecției încrederii legitime rezultă din faptul că, în anul 2007, Comisia a publicat deja o versiune neconfidențială a deciziei și a acceptat astfel solicitările reclamantei privind omisiunile. Reclamanta arată că nu există niciun principiu juridic și niciun motiv de fapt care să justifice modificarea ulterioară a acestei decizii.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului utilizării specifice

În cadrul acestui motiv, reclamanta susține că utilizarea, în vederea informării publicului, de informații furnizate de solicitanții de clemență încalcă scopul acestor informații, prevăzut la articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 și la punctul 48 din Comunicarea Comisiei privind accesul la dosar (5). Această situație se regăsește în special atunci când o asemenea utilizare a intervenit la mai mult de șase ani de la închiderea procedurii administrative.