8.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 273/11

Acțiune introdusă la 4 iunie 2012 — SNCF/Comisia

(Cauza T-242/12)

2012/C 273/19

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Société nationale des chemins de fer français (SNCF) (Paris, Franța) (reprezentanți: P. Beurier, O. Billard și V. Landes, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în totalitate;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată din prezenta procedură;

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei C(2012) 1616 final a Comisiei din 9 martie 2012, care declară incompatibile cu piața internă ajutoarele puse în aplicare de Republica Franceză în favoarea Sernam SCS (1), între altele prin recapitalizare, prin acordarea unor garanții și prin renunțarea de către reclamantă la anumite creanțe față de Sernam.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare întrucât, prin adoptarea în decizia atacată a unei poziții care nu figura în decizia de deschidere a procedurii, Comisia nu ar fi permis reclamantei să își exprime în mod util punctul de vedere cu privire la pertinența acestei poziții.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime întrucât Decizia „Sernam 2” (2) ar fi creat o situație care a conferit caracter legitim încrederii avute de reclamantă în caracterul legal al cesionării în bloc de active ale Sernam.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației sale de diligență și a principiului securității juridice întrucât Comisia a adoptat o decizie la aproape șapte ani după cesionarea în bloc de active ale Sernam.

Al patrulea motiv întemeiat pe erori de drept și de fapt întrucât Comisia a considerat că cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Decizia „Sernam 2” nu au fost respectate. Acest motiv este dezvoltat în șase aspecte întemeiate pe erorile pe care Comisia le-ar fi săvârșit atunci când a considerat că:

—	cesionarea în bloc a activelor Sernam nu a avut loc la 30 iunie 2005;

—	aceasta nu constituie o vânzare;

—	aceasta constituie un transfer integral al Sernam SA (active și pasive);

—	aceasta nu s-a limitat la activele Sernam SA, ci a fost majorată cu 59 de milioane de euro;

—	aceasta nu s-a realizat printr-o procedură transparentă și deschisă;

—	nu s-a respectat finalitatea unei vânzări a activelor.

Al cincilea motiv întemeiat pe eroare de drept întrucât Comisia a considerat că obligația de recuperare a ajutorului de 41 de milioane de euro a fost transmisă către Financière Sernam și filialele acesteia, deși nu se poate considera că Financière Sernam a beneficiat de un avantaj, întrucât ar fi plătit prețul pieței pentru activele în bloc ale Sernam.

Al șaselea motiv întemeiat pe nemotivare și pe erori de fapt și de drept întrucât Comisia a considerat măsurile protocolului de acord referitor la cesionarea în bloc a activelor Sernam constituie ajutoare de stat deși prețul plătit pentru achiziție ar fi un preț de piață care rezultă dintr-o cerere de ofertă deschisă, transparentă, necondiționată și nediscriminatorie și ar fi cu mult inferior costului de lichidare pe care partea ar fi trebuit să îl suporte în cazul lichidării judiciare a Sernam.

(1) Ajutorul de stat nr. C-37/2008 — Franța — Aplicarea Deciziei „Sernam 2” — SA.12522.

(2) Decizia 2006/367/CE a Comisiei din 20 octombrie 2004 privind ajutorul de stat pus în aplicare în parte de Franța în favoarea întreprinderii „Sernam” [notificat sub numărul C(2004) 3940] (JO 2006, L 140 p. 1).