Cauza T‑250-/12

Corporación Empresarial de Materiales de Construcción, SA

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență — Înțelegeri — Piața cloratului de sodiu în SEE — Decizie de modificare prin care se reduce durata constatată a participării la înțelegere — Calcularea cuantumului amenzii — Prescripție — Articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 6 octombrie 2015

1. Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii în materie de concurență de reducere a duratei constatate a participării la o încălcare și de reducere a cuantumului amenzii – Motiv vizând obținerea anulării în parte a deciziei menționate pentru încălcarea normelor privind prescripția – Admisibilitate

   [art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 25 alin. (1) lit. (b)]

2. Acțiune în anulare – Admisibilitate – Persoane fizice sau juridice – Scrisoare a unei întreprinderi prin care informează Comisia cu privire la intenția de a‑și asuma răspunderea economică pentru plata oricărei amenzi – Limitarea exercitării dreptului de a formula o cale de atac – Încălcarea principiilor fundamentale ale legalității şi respectării dreptului la apărare

   [art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 52 alin. (1)]

3. Concurență – Procedură administrativă – Anulare în parte a unei decizii inițiale limitată numai la cuantumul amenzii – Adoptarea unei decizii ulterioare de menținere în parte a amenzii aplicate inițial reclamantului – Aprecierea prescripției în funcție de data adoptării deciziei inițiale

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și art. 25 alin. (1) lit. (b)]

4. Concurență – Procedură administrativă – Termen de prescripție în materie de investigări – Întrerupere – Domeniu de aplicare – Termen întrerupt în privința tuturor participanților la încălcare – Noțiunea de întreprindere care a participat la încălcare

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 25 alin. (3) și (4)]

5. Concurență – Procedură administrativă – Termen de prescripție în materie de investigări – Momentul de la care începe să curgă termenul – Încălcare continuă sau continuată – Data încetării încălcării – Întrerupere – Decizie de a acorda o imunitate condiționată – Domeniu de aplicare

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 25 alin. (3); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 11 lit. (a)-(c)]

6. Concurență – Procedură administrativă – Termen de prescripție în materie de investigări – Momentul de la care începe să curgă termenul – Încălcare continuă sau continuată – Data încetării încălcării – Întrerupere – Obligația de a reține prima solicitare de informații ca act de întrerupere a prescripției – Lipsă

   (Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 25)

7. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerințe similare pentru criticile invocate în susținerea unui motiv

   (Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76)

1.  În cadrul unei acțiuni în anulare formulate împotriva unei decizii în materie de concurență, adoptată de Comisie ca urmare a anulării deciziei inițiale de către Tribunal, și care o modifică pe aceasta din urmă, pe de o parte, prin modificarea duratei constatate a încălcării și, pe de altă parte, prin reducerea cuantumului amenzii, un reclamant dispune de un interes de a invoca un motiv destinat obținerii anulării în parte a deciziei ulterioare în ceea ce privește cuantumul amenzii redus dacă anularea menționată este susceptibilă să îi procure un beneficiu.

   În această privință, în primul rând, întrucât, prin modificarea duratei încălcării inițial reproșate reclamantului, Comisia a fixat, în decizia ulterioară, o nouă dată începând de la care termenul de prescripție, prevăzut la articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1/2003, începe să curgă, aceasta reproșează în mod eronat reclamantului faptul că a invocat, în susținerea acțiunii în anulare, motivul întemeiat pe încălcarea articolului menționat, deși reclamantul nu îl invocase în fața Tribunalului în cadrul unei acțiuni anterioare.

   În al doilea rând, presupunând că Tribunalul admite acțiunea, în temeiul unui motiv întemeiat pe încălcarea termenului de prescripție, întrucât acest motiv este îndreptat numai împotriva unui articol din decizia ulterioară prin care se aplică noul cuantum al amenzii, aceasta ar fi, așadar, anulată în parte numai în măsura în care stabilește noul cuantum al amenzii aplicate reclamantului în decizia inițială, iar nu în ceea ce privește stabilirea noii perioade a încălcării imputate reclamantului, perioadă în raport cu care se apreciază prescripția dreptului Comisiei de a impune o amendă. În consecință, nu se poate prezuma, cu scopul de a aprecia admisibilitatea motivului întemeiat pe încălcarea termenului de prescripție, că o hotărâre de anulare parțială a deciziei ulterioare, întemeiată pe aceasta din urmă, ar avea drept efect reactivarea cuantumului amenzii aplicate reclamantului în decizia inițială, având în vedere obligația Comisiei de a lua măsurile pe care le presupune executarea unei hotărâri, conform articolului 266 TFUE, în special în ceea ce privește dreptul său de a aplica o amendă reclamantului în legătură cu noua perioadă a încălcării.

   (a se vedea punctele 46 și 48)

2.  O scrisoare care a fost trimisă de un reclamant Comisiei pentru a o informa că își asuma singur răspunderea economică pentru plata oricărei amenzi care îi putea fi aplicată pentru încălcarea în cauză nu poate fi interpretată în sensul că acesta a renunțat să invoce dispozițiile articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1/2003 în ceea ce privește eventuala prescriere a dreptului Comisiei de a‑i aplica o asemenea amendă, în particular, atunci când rezultă doar din formularea scrisorii menționate că reclamantul a acceptat să își asume singur răspunderea plății unei eventuale amenzi aplicate de Comisie.

   Astfel, deși recunoașterea explicită sau implicită de către o întreprindere a elementelor de fapt sau de drept, în cursul procedurii administrative în fața Comisiei, poate constitui un element de probă suplimentar pentru aprecierea temeiniciei unei acțiuni jurisdicționale, aceasta nu ar putea limita însăși exercitarea dreptului la o cale de atac în fața Tribunalului, de care dispune o persoană fizică sau juridică în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. În lipsa unui temei juridic prevăzut în mod expres în acest scop, o asemenea limitare este contrară principiilor fundamentale ale legalității și respectării dreptului la apărare. În sfârșit, trebuie arătat că dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil este garantat prin articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) primul paragraf TUE, are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor. Potrivit articolului 52 alineatul (1) din această cartă, orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege.

   (a se vedea punctele 52 și 53)

3.  În cadrul aprecierii termenului de prescripție a investigărilor în materie de amenzi, atunci când rezultă atât din dispozitiv, cât și din motivarea unei hotărâri că Tribunalul a anulat un articol dintr‑o decizie inițială, numai în măsura în care Comisia a stabilit în acesta cuantumul amenzii, și că, în niciun caz, acesta nu a anulat articolul menționat întrucât Comisia a decis, în temeiul dispozițiilor articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, să aplice o amendă în solidar unei întreprinderi și reclamantului, prin adoptarea unei decizii ulterioare prin care Comisia menține în parte amenda aplicată inițial reclamantului, nu se poate considera că Comisia a adoptat o nouă decizie de a‑i aplica o amendă.

   Prin urmare, atunci când adoptarea unei decizii are ca obiect și ca efect numai menținerea în parte a amenzii aplicate inițial reclamantului, pentru a aprecia temeinicia unui motiv întemeiat pe prescripția dreptului Comisiei de a‑i aplica o amendă, trebuie să se țină seama de data la care Comisia a decis să o aplice reclamantului, și anume de data deciziei inițiale, iar nu de data unei decizii ulterioare care are ca obiect să permită reclamantului să beneficieze de efectele unei hotărâri de anulare.

   (a se vedea punctele 76 și 77)

4.  În ceea ce privește prescripția investigărilor în materia concurenței, potrivit articolului 25 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003, întreruperea termenului de prescripție produce efecte pentru toate întreprinderile sau asocierile de întreprinderi care au participat la încălcare.

   În această privință, rezultă din dispozițiile articolului 25 alineatele (3) și (4) din Regulamentul nr. 1/2003 că, dacă o întreprindere a participat la încălcare, cu alte cuvinte dacă această întreprindere este identificată ca atare în decizia atacată, întreruperea prescripției, rezultând din notificarea unui act de examinare sau de investigare a cel puțin unei întreprinderi (ea însăși sau alta), de asemenea identificată ca participantă la încălcare, produce efecte în privința sa. Actele de întrerupere a prescripției produc, așadar, efecte erga omnes în privința tuturor întreprinderilor care au participat la încălcarea în cauză.

   (a se vedea punctele 81 și 85)

5.  În ceea ce privește prescripția investigărilor în materie de concurență, rezultă din dispozițiile articolului 25 alineatul (3) prima teză din Regulamentul nr. 1/2003 că, pentru a întrerupe prescripția în sensul regulamentului menționat, actul Comisiei trebuie printre altele să fie în scopul examinării sau investigării încălcării.

   În această privință, în ceea ce privește politica de clemență pusă în aplicare de Comisie, mai întâi, rezultă că programul de clemență contribuie în mod direct la deplina eficacitate a politicii de sancționare a încălcărilor normelor privind concurența în Uniune, pentru care Comisia este responsabilă. Apoi, decizia de a acorda o imunitate condiționată unui solicitant de clemență permite să se ateste că cererea sa îndeplinește condițiile cerute pentru ca, la sfârșitul procedurii administrative, să beneficieze, în anumite condiții, de o imunitate definitivă. În sfârșit, acest statut procedural, acordat solicitantului de clemență prin decizia de a‑i acorda o imunitate condiționată, obligă persoana interesată, pentru a putea pretinde să beneficieze de o imunitate definitivă, să aibă, până la adoptarea de către Comisie a deciziei definitive, un comportament care îndeplinește condițiile prevăzute la punctul 11 literele (a)-(c) din Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri. Acest comportament al solicitantului clemenței se caracterizează printre altele printr‑o obligație, pe de o parte, de a coopera cu Comisia pe deplin, permanent și cu rapiditate în cursul întregii proceduri administrative și, pe de altă parte, de a furniza Comisiei toate elementele de probă referitoare la încălcarea suspectată aflate în posesia sa ori de care dispune.

   În consecință, o decizie de a acorda imunitate condiționată unui solicitant de clemență, întrucât conferă acestuia din urmă un asemenea statut procedural, are un caracter fundamental pentru a permite Comisiei să examineze și să investigheze încălcarea suspectată. Prin urmare, este necesar să se considere că acest act de procedură adoptat de Comisie vizează examinarea sau investigarea încălcării, în sensul articolului 25 alineatul (3) prima teză din Regulamentul nr. 1/2003, și poate astfel să fie calificat drept act de întrerupere a prescripției.

   (a se vedea punctele 89, 96 și 97)

6.  În ceea ce privește prescripția investigărilor în materie de concurență, întrucât faptul de a califica un act al Comisiei drept act de întrerupere a prescripției se bazează pe aplicarea dispozițiilor normative întemeiate în special pe articolul 25 din Regulamentul nr. 1/2003, astfel cum au fost interpretate în ultimă instanță de organul jurisdicțional al Uniunii, practica anterioară a Comisiei nu o poate împiedica, sub controlul instanței Uniunii, să rețină alte tipuri de acte de întrerupere a prescripției decât prima solicitare de informații.

   (a se vedea punctul 100)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 101 și 102)