1

Prin cererile introductive, primite la grefa Tribunalului la 20 februarie 2012 și având numărul de înregistrare F‑23/12, în ceea ce îl privește pe domnul Glantenay și pe cei opt alți reclamanți ale căror nume figurează în anexă, și la 5 martie 2012, cu numărul de înregistrare F‑30/12, în ceea ce îl privește pe domnul Cecchetto, reclamanții solicită anularea deciziilor comisiei de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AD/204/10 de a nu reține candidaturile fiecăruia dintre ei.

2

Articolul 27 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) prevede:

„Recrutarea trebuie să vizeze asigurarea angajării funcționarilor cu cel mai înalt nivel de competență, eficiență și integritate, recrutați pe o bază geografică cât mai largă posibil dintre resortisanții statelor membre ale Uniunii.

[…]”

3

Articolul 29 alineatul (1) din statut prevede:

„În vederea ocupării posturilor vacante dintr‑o instituție, autoritatea împuternicită să facă numiri […]

[…]

inițiază procedura de concurs pe bază de dosare, pe bază de examene sau atât pe bază de dosare, cât și de examene. Procedura de concurs este stabilită în anexa III.

Această procedură poată fi inițiată și în vederea constituirii unei rezerve pentru recrutări ulterioare.”

4

Potrivit articolului 5 din anexa III la statut referitoare la procedura de concurs:

„După analiza [dosarelor candidaților care îndeplinesc condițiile pentru a fi admiși în cadrul concursului prevăzute la articolul 28 literele (a), (b) și (c) din statut], comisia de evaluare stabilește lista candidaților care corespund cerințelor stabilite în anunțul de concurs.

În cazul unui concurs pe bază de examene, toți candidații înscriși pe această listă sunt admiși la examene.

În cazul unui concurs pe bază de dosare, după stabilirea criteriilor pe baza cărora va evalua dosarele candidaților, comisia de evaluare examinează dosarele candidaților înscriși pe lista menționată la primul paragraf [de mai sus].

În cazul unui concurs pe bază de dosare și examene, comisia de evaluare stabilește care dintre candidații de pe listă sunt admiși să participe la examene.

La încheierea lucrărilor comisiei de evaluare, aceasta stabilește lista candidaților eligibili menționată la articolul 30 din statut; pe cât posibil, această listă trebuie să cuprindă un număr de [candidați care au reușit la concurs] care să fie cel puțin de două ori mai mare decât numărul posturilor scoase la concurs.

Comisia de evaluare transmite lista candidaților eligibili autorității împuternicite să facă numiri, împreună cu un raport motivat al comisiei de evaluare, care poate cuprinde observații ale membrilor acesteia.”

5

Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 28 octombrie 2010 (JO C 292 A, p. 1) anunțul privind concursul general EPSO/AD/204/10, care a făcut obiectul unei rectificări (JO C 318 A, p. 1), prin care se urmărea constituirea unei liste de rezervă de 40 de persoane în vederea ocupării unor posturi vacante de administratori de grad AD 6 în domeniul gestionării fondurilor structurale/fondurilor de coeziune (denumit în continuare „anunțul de concurs”).

6

Titlul IV din anunțul de concurs, denumit „A[dmiterea la concurs și invitația de a participa la etapa «centru de evaluare»]”, menționează:

Analiza îndeplinirii condițiilor generale și specifice de către candidați și selecția pe bază de dosare sunt efectuate într‑o primă etapă pe baza informațiilor furnizate în [formularul electronic] de candidatură.

Comisia de evaluare stabilește apoi un clasament al candidaților în funcție de aceste punctaje. Numărul candidaților invitați […] la etapa «centru de evaluare» corespunde unui număr [care este în speță 120] de cel mult 3 ori mai mare decât numărul candidaților care vor fi înscriși pe lista de rezervă, indicat în prezentul anunț de concurs.

La finele etapei «centru de evaluare» și în funcție de rezultate, informațiile furnizate de candidați în [formularul] de candidatură electronic vor fi verificate de EPSO în ceea ce privește condițiile generale și de comisia de evaluare în ceea ce privește condițiile specifice și selecția pe bază de dosare. Dacă în urma acestei verificări reiese că informațiile nu sunt coroborate de documentele justificative pertinente, candidații în cauză vor fi excluși din concurs.

[sic]”

7

Anexa la anunțul de concurs prevede:

În cadrul selecției pe bază de dosare, comisia de evaluare va lua în considerare următoarele elemente:

[…]

8

Formularul electronic de candidatură pentru concursul general EPSO/AD/204/10 pe care candidații trebuiau în mod obligatoriu să îl completeze pentru a‑și transmite candidatura cuprindea, într‑o rubrică intitulată „[E]valuare a talentelor”, nouă întrebări, împărțite fiecare în două părți, care erau formulate după cum urmează:

„Întrebarea 2 a):

Ați urmat o formare complementară într‑unul dintre următoarele domenii: –dezvoltare regională; – ocuparea forței de muncă, formare și educație; – dezvoltare rurală și agricultură; – sectorul pescuitului?

Întrebarea 2 b):

Dacă da, vă rugăm să indicați numele instituției care a oferit formarea, domeniul și durata acestei formări, precum și titlul diplomei/certificatului obținut(e). Vă rugăm de asemenea să descrieți în mod detaliat conținutul formării.

Întrebarea 3 a):

Aveți o experiență profesională relevantă în domeniul gestiunii, auditului și controlului sau al evaluării programelor și proiectelor sprijinite din fondurile structurale/fondurile de coeziune, precum și a celor sprijinite de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de Fondul european pentru pescuit (FEP)? […]

Întrebarea 3 b):

Dacă da, vă rugăm să indicați numele angajatorului și durata experienței. Vă rugăm să descrieți în mod detaliat această experiență, precum și natura atribuțiilor dumneavoastră.

Întrebarea 4 a):

Aveți o experiență profesională de tipul celei descrise la punctul 3 din anexa la anunțul de concurs, pe lângă cei 3 ani ceruți la punctul menționat[, și anume în materie de aplicare a normelor și procedurilor administrative, de concepere, de gestionare și de implementare a programelor și/sau a proiectelor de investiții finanțate cu ajutorul fondurilor publice și private sau al creditelor, dobândită după obținerea diplomei care permite accesul candidatului la concurs]?

Întrebarea 4 b):

Dacă da, vă rugăm să indicați numele angajatorului și durata experienței. Vă rugăm să descrieți în mod detaliat această experiență, precum și natura atribuțiilor dumneavoastră.

Întrebarea 5 a):

Aveți o experiență profesională într‑unul dintre domeniile de intervenție vizat de fondurile în cauză, în special: – infrastructuri de transport, de mediu, de telecomunicații și energetice; – amenajare urbană și rurală; – investiții productive; – cercetare, inovare și transfer de tehnologie; – accesul la finanțare al întreprinderilor și inginerie financiară; – ocuparea forței de muncă, formare și educație; – dezvoltare rurală și agricultură; – sectorul pescuitului? […]

Întrebarea 5 b):

Dacă da, vă rugăm să indicați numele angajatorului și durata experienței. Vă rugăm să descrieți în mod detaliat această experiență, precum și natura atribuțiilor dumneavoastră.

Întrebarea 6 a):

Aveți experiență în negociere în cadrul unei organizații naționale sau al unei organizații internaționale?

Întrebarea 6 b):

Dacă da, vă rugăm să precizați care era organizația națională sau internațională pe care ați reprezentat‑o și care erau părțile implicate, obiectul negocierilor și rolul pe care l‑ați jucat.

Întrebarea 7 a):

Aveți experiență în cercetarea academică sau în învățământ într‑unul dintre domeniile următoare: – dezvoltare regională; – ocuparea forței de muncă, formare și educație; – dezvoltare rurală și agricultură; – dezvoltarea și restructurarea sectorului pescuitului?

Întrebarea 7 b):

Dacă da, vă rugăm să indicați numele instituției, durata, precum și subiectul cursurilor pe care le‑ați predat sau al cercetărilor dumneavoastră.

Întrebarea 8 a):

Ați publicat într‑unul sau mai multe dintre următoarele domenii: – dezvoltare regională; – ocuparea forței de muncă, formare și educație; – dezvoltare rurală și agricultură; – dezvoltarea și restructurarea sectorului pescuitului?

Întrebarea 8 b):

Dacă da, vă rugăm să indicați forumurile, datele, titlurile și/sau sursele pertinente ale publicării.

Întrebarea 9 a):

Aveți un master legat de experiența profesională descrisă la punctul 3 din anexa la anunțul de concurs?

Întrebarea 9 b):

Dacă da, vă rugăm să indicați titlul exact al diplomei dumneavoastră, numele instituției care a eliberat‑o, precum și data eliberării acesteia.

Întrebarea 10 a):

Aveți un doctorat legat de experiența profesională descrisă la punctul 3 din anexa la anunțul de concurs?

Întrebarea 10 b):

Dacă da, vă rugăm să indicați titlul exact al diplomei dumneavoastră, numele instituției care a eliberat‑o, precum și data eliberării acesteia.”

9

Potrivit articolului 2 din Decizia 2002/620/CE a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a Curții de Justiție, a Curții de Conturi, a Comitetului Economic și Social, a Comitetului Regiunilor și a Ombudsmanului European din 25 iulie 2002 de înființare a EPSO (JO L 197, p. 53, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 247):

„1.   [EPSO] exercită competențele în materie de selecție conferite în temeiul articolului 30 primul paragraf din Statutul personalului și al anexei III la acest statut autorităților competente să facă numiri ale instituțiilor semnatare ale prezentei decizii. […]”

10

Articolul 4 din Decizia 2002/620, referitor la cereri, reclamații și căi de atac, prevede:

„În conformitate cu articolul 91a din Statutul personalului, cererile și reclamațiile privind exercitarea competențelor conferite conform articolului 2 alineatele (1) și (2) din prezenta decizie se depun la [EPSO]. Orice recurs în acest domeniu se face împotriva Comisiei.”

11

Reclamanții și‑au depus candidaturile pentru concursul general EPSO/AD/204/10.

12

La 14 decembrie 2010, EPSO a numit în calitate de membri ai comisiei de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AD/204/10 (denumită în continuare „comisia de evaluare”) următoarele persoane:

13

La 20 ianuarie 2011, în urma desistării domnului P. Nicolas, domnul E. Bokias a fost numit membru supleant al comisiei de evaluare desemnat de administrație.

14

În cadrul reuniunilor care au avut loc în datele de 7, 11, 14, 15, 16 și 24 februarie 2011 și 2 și 3 martie 2011, membrii comisiei de evaluare au stabilit ponderea fiecăruia dintre criteriile prevăzute de anunțul de concurs și reluate sub formă de întrebări în rubrica „[E]valuare a talentelor” din formularul de candidatură (denumite în continuare „reuniunile pregătitoare”).

15

La 24 februarie 2011, în urma desistării domnului C. Scano și a doamnei L. Casanovas, domnul F. J. Alvarez Hidalgo și doamna M. F. Negru au fost numiți în calitate de membru titular și, respectiv, de membru supleant desemnați de Comitetul pentru Personal.

16

La 17 martie 2011, în urma desistării doamnei A. Serizier și a domnului M. Schelfhout, doamna C. Sauvaget și domnul E. Rodriguez au fost numiți în calitate de membru titular și, respectiv, de membru supleant desemnați de administrație.

17

La o dată care nu a fost stabilită, între 3 martie și 13 aprilie 2011, comisia de evaluare a realizat selecția pe bază de dosare prevăzută în titlul IV din anunțul de concurs.

18

În cadrul unei prime etape de selecție, comisia de evaluare a atribuit pentru fiecare răspuns pozitiv dat la prima parte a fiecăreia dintre cele nouă întrebări care figurau la rubrica „[E]valuare a talentelor” din formularul de candidatură numărul de puncte corespunzător ponderii acestei întrebări care fusese definită în cadrul reuniunilor pregătitoare. După finalizarea acestei operațiuni, comisia de evaluare a definit un număr minim de puncte care permitea selecționarea unui număr de candidați care să fie cât mai apropiat posibil de 360, număr care era, astfel cum se menționează în anunțul de concurs, de 3 ori mai mare decât numărul candidaților invitați la etapa «centru de evaluare». Având în vedere punctele obținute de candidați, s‑a stabilit ca acest număr minim să fie 16, ceea ce a avut drept rezultat faptul că numai 316 candidați au fost admiși în cea de a doua etapă a acestei proceduri de selecție pe bază de dosare.

19

În cadrul unei a doua etape, după examinarea pertinenței diplomelor și a experienței profesionale indicate de candidați ca răspuns la cea de a doua parte a celor nouă întrebări din rubrica „[E]valuare a talentelor”, comisia de evaluare a înmulțit numărul de puncte obținute în cadrul primei etape pentru fiecare dintre răspunsurile pozitive ale candidaților cu un coeficient cuprins între 0 și 4. După finalizarea acestei operațiuni, comisia de evaluare a invitat la etapa „centrul de evaluare” un număr de candidați de cel mult 3 ori mai mare decât numărul candidaților care vor fi înscriși pe lista de rezervă, indicat în anunțul de concurs.

20

Prin scrisorile din 13 aprilie 2011, EPSO i‑a informat pe domnii Bonagurio, Cecchetto, Gecse, Glantenay, Gorgol, Kalamees și Skrobich, precum și pe doamnele Venckunaite și Załęska că, întrucât au obținut un număr total de puncte mai mic decât numărul minim de 16 puncte stabilit de comisia de evaluare în cadrul primei etape a procedurii de selecție pe bază de dosare, pentru fiecare dintre criteriile care figurau în anexa la anunțul de concurs și ținând seama de ponderea acestora, candidaturile lor au fost eliminate, fără a fi examinate în cadrul celei de a doua etape a selecției pe bază de dosare prevăzute în anunțul de concurs.

21

Prin scrisoarea din 13 aprilie 2011, doamna Cruceru a fost informată că numele său nu figura pe lista candidaților care fuseseră admiși să susțină probele în cadrul etapei „centrul de evaluare”, întrucât, în urma celor două etape de selecție pe bază de dosare, nu obținuse decât 27 de puncte, mai puțin decât cele 34 de puncte atribuite ultimului dintre candidații invitați la etapa „centrul de evaluare”.

22

La 20 aprilie 2011, întrucât EPSO a constatat că numărul de membri permanenți numiți era mai mare decât numărul necesar, domnul D. Rapacciuolo a acceptat să renunțe să facă parte din comisia de evaluare.

23

La 29 aprilie 2011, EPSO a numit „o serie suplimentară de membri nepermanenți ai comisiei de evaluare”, și anume, în calitate de membri titulari desemnați de Comitetul pentru Personal, domnii G. Groppi și N. Pipiliagkas și, în calitate de membri supleanți desemnați de Comitetul pentru Personal, domnii M. Robert și J. Perez Escanilla. Potrivit Comisiei, aceste noi numiri ar fi urmarea desistării domnilor D. Rapacciuolo și F. J. Alvarez Hidalgo, precum și a doamnelor M. F. Negru și P. Stendera‑Bzdela.

24

La 25 mai 2011, în urma desistării domnului J. Perez Escanilla, domnul I. Sotirchos a fost numit membru supleant desemnat de Comitetul pentru Personal.

25

La 27 mai 2011, lista membrilor comisiei de evaluare a fost publicată.

26

Reclamanții, cu excepția domnului Kalamees și a doamnei Załęska, au formulat cereri de reexaminare a deciziilor comisiei de evaluare din cadrul concursului de a respinge candidaturile lor, toate aceste cereri fiind respinse.

27

Fiecare dintre reclamanți a formulat o reclamație, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, împotriva deciziei comisiei de evaluare de a‑i respinge candidatura. Aceste reclamații au fost respinse de autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) prin decizii adoptate între 9 și 25 noiembrie 2011.

28

În cauza F‑23/12, reclamanții solicită Tribunalului:

29

În cauza F‑30/12, reclamantul solicită Tribunalului:

30

Prin Ordonanța președintelui Camerei a doua a Tribunalului din 22 mai 2012, cauzele F‑23/12 și F‑30/12 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și a procedurii orale și în vederea pronunțării deciziei prin care se finalizează judecata.

31

Comisia a prezentat un singur memoriu în apărare, referitor la ambele cauze. În acest memoriu, Comisia solicită Tribunalului:

32

În cadrul ședinței, ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, reclamanții au indicat că vor să prezinte un nou capăt de cerere având ca obiect anularea tuturor rezultatelor concursului sau cel puțin să își extindă concluziile, această cerere fiind deja evocată în cadrul cererilor lor introductive.

33

În cererile introductive, reclamanții solicită ca Tribunalul să dispună cu titlu interlocutoriu ca Comisia să prezinte toate procesele verbale ale reuniunilor referitoare la concursul EPSO/AD/204/10 ale șefilor de unitate din cadrul EPSO și toate procesele verbale ale reuniunilor comisiei de evaluare care au avut loc între 9 decembrie 2010 și 27 mai 2011. Cu toate acestea, având în vedere actele anexate de părți la înscrisurile prezentate și măsurile de organizare a procedurii care au fost dispuse, Tribunalul consideră că este suficient de lămurit pentru a se pronunța cu privire la acțiune și decide că nu este necesar să admită această cerere a reclamanților.

34

Este necesar să se constate că, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul de procedură, numai concluziile cuprinse în cererea de sesizare a instanței pot fi luate în considerare și că, prin urmare, o parte nu poate, din principiu, să prezinte concluzii noi în cursul procedurii sau să extindă obiectul unor concluzii existente, în caz contrar modificându‑se obiectul litigiului (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 8 iulie 1965, Krawczynski/Comisia, 83/63). Numai în cazul în care există un element nou care ar putea afecta obiectul acțiunii, cum ar fi de exemplu adoptarea în cursul procedurii a unui act care abrogă sau înlocuiește actul atacat, este admisibilă cererea unui reclamant de a‑și adapta concluziile (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 3 martie 1982, Alpha Steel/Comisia, 14/81, punctul 8).

35

În speță, este necesar să se arate că, deși reclamanții au indicat cu ocazia prezentării motivelor care figurează în cadrul acțiunilor formulate că apreciau că este necesar să pună în discuție toate rezultatele concursului, nu se poate deduce din aceasta, contrar susținerilor reclamanților, că, în acest mod, ei ar fi prezentat în cererile lor introductive concluzii privind anularea tuturor rezultatelor concursului.

36

În continuare și având în vedere, în plus, că rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că obiectul litigiului trebuie să fie suficient de clar și de precis pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea (Ordonanța Tribunalului din 28 septembrie 2011, Kyriazi/Comisia, F‑66/06, punctul 42), trebuie să se considere că concluziile privind anularea tuturor rezultatelor concursului au fost invocate prima dată în cadrul ședinței. Prin urmare, întrucât formularea lor tardivă, în cursul procedurii, nu este motivată de apariția unui element nou care ar putea afecta obiectul acțiunii, aceste concluzii trebuie respinse ca inadmisibile.

37

În susținerea concluziilor lor îndreptate împotriva deciziilor comisiei de evaluare de a le respinge candidaturile (denumite în continuare „deciziile atacate”), reclamanții invocă în mod formal trei motive, prezentate ca fiind întemeiate pe:

38

Trebuie arătat, în ceea ce privește primul motiv, că reclamanții formulează trei critici care au în comun faptul că se referă la normele ce reglementează compunerea și funcționarea comisiei de evaluare din cadrul concursului. Prin urmare, primul motiv nu trebuie înțeles ca fiind întemeiat exclusiv pe un viciu de formă, ci ca bazându‑se mai general pe încălcarea normelor ce reglementează instituirea și funcționarea comisiei de evaluare.

39

În ceea ce privește al doilea și al treilea motiv, reiese din înscrisurile reclamanților că, cu excepția criticii referitoare la eroarea vădită de apreciere, aceste motive trebuie înțelese ca fiind întemeiate pe nelegalitatea, invocată pe cale de excepție, a anunțului de concurs. Astfel, argumentele prezentate de reclamanți în susținerea acestor două motive urmăresc în esență să conteste legalitatea anunțului de concurs ca urmare a faptului că acesta prevede, în cadrul primei etape a selecției pe bază de dosare, eliminarea anumitor candidați exclusiv pe baza numărului de răspunsuri pozitive date la prima parte a celor nouă întrebări din rubrica „[E]valuare a talentelor” a formularului de candidatură, fără ca comisia de evaluare să controleze veridicitatea acestor declarații și să verifice pertinența diplomelor și a calificărilor lor profesionale. De altfel, ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, reclamanții au confirmat că al doilea și al treilea motiv reprezentau un singur motiv, întemeiat pe nelegalitatea invocată pe cale de excepție a anunțului de concurs.

40

În sfârșit, trebuie arătat că, în cadrul ședinței, reclamanții au invocat un nou motiv, întemeiat pe încălcarea anunțului de concurs ca urmare a faptului că, în condițiile în care anunțul menționat prevedea, în opinia lor, că comisia de evaluare trebuia să selecționeze 360 de candidați care să participe la a doua etapă a procedurii de selecție pe bază de dosare, aceasta nu ar fi selecționat decât 316. Prin urmare și având în vedere contextul prezentei cauze, acest motiv va fi examinat înaintea celui referitor la nelegalitatea invocată pe cale de excepție a anunțului de concurs.

41

Rezultă din cele ce precedă că motivele invocate de reclamanți în susținerea concluziilor în anulare trebuie să fie înțelese ca fiind întemeiate pe:

42

În primul rând, potrivit reclamanților, comisia de evaluare nu era constituită la momentul la care a început selecția pe bază de dosare și nici măcar la momentul la care a fost stabilită ponderea criteriilor de selecție.

43

În această privință, trebuie arătat că, deși comisia de evaluare însărcinată să aprecieze candidații din cadrul unui concurs trebuie în mod necesar să fie constituită înainte să înceapă selecția candidaților, o comisie de evaluare trebuie considerată ca fiind constituită atunci când ansamblul membrilor săi a fost desemnat de AIPN pentru prima oară. Astfel, chiar dacă, din cauza demisiei unora dintre membrii săi, componența acestei comisii de evaluare poate să evolueze, acest fapt nu este de natură să influențeze în mod retroactiv data la care respectiva comisie de evaluare trebuie considerată ca fiind constituită.

44

În speță, reiese din dosar că AIPN a desemnat pentru prima orară ansamblul membrilor comisiei de evaluare la 14 decembrie 2010. Or, ponderea criteriilor de selecție a fost stabilită în cadrul reuniunilor pregătitoare și procedura de selecție pe bază de dosare a avut loc între 3 martie și 14 aprilie 2011. Prin urmare, prima critică invocată de reclamanți în susținerea primului motiv trebuie respinsă ca neîntemeiată în fapt.

45

În al doilea rând, reclamanții critică EPSO pentru faptul că a întârziat să publice componența definitivă a comisiei de evaluare, această publicare având loc după ce respectiva comisie a adoptat deciziile atacate.

46

Cu privire la acest aspect, trebuie să se arate că, presupunând că AIPN ar avea obligația de a publica componența fiecărei comisii de evaluare a unui concurs înainte de începerea probelor, respectarea acestei obligații nu ar constitui o normă fundamentală de procedură a cărei încălcare ar putea determina nulitatea deciziilor adoptate de o comisie de evaluare, întrucât această încălcare nu este de natură să fi avut un efect asupra respectivelor decizii sau să fi lipsit candidații de o garanție. Pe de o parte, cunoașterea identității membrilor unei comisii de evaluare nu este de natură să influențeze șansele de reușită ale unui candidat, selecția candidaților efectuându‑se pe baza criteriilor stabilite în anunțul de concurs, iar nu în funcție de identitatea membrilor respectivei comisii de evaluare. Pe de altă parte, chiar dacă publicarea listei membrilor unei comisii de evaluare a unui concurs are drept scop să le permită candidaților să se asigure că nu există conflicte de interese în ceea ce îi privește pe membrii comisiei de evaluare în fața cărora se prezintă, reclamanții nu susțin că un astfel de conflict de interese ar fi existat în speță. În plus, la modul mai general, publicarea tardivă a listei membrilor unei comisii de evaluare a unui concurs nu este de natură să lipsească candidații de o garanție, întrucât aceștia au în continuare posibilitatea să invoce existența unui eventual conflict de interese cu ocazia unei acțiuni ulterioare îndreptate împotriva deciziei respectivei comisii de evaluare de a nu îi înscrie pe lista de rezervă.

47

În orice caz, este suficient să se arate, pentru a se respinge al doilea motiv, că nu reiese nici din statut, nici din anunțul de concurs că EPSO ar fi avut în speță obligația de a publica componența comisiei de evaluare.

48

În al treilea rând, reclamanții afirmă că, în cadrul selecției pe bază de dosare, componența comisiei de evaluare nu includea un număr suficient de membri sau cel puțin că ar fi fost lipsită de stabilitate.

49

În această privință, chiar dacă s‑a stabilit că, pentru a le asigura candidaților posibilitatea de a beneficia, în cadrul unei probe orale, de evaluări coerente și obiective și ținând seama de caracterul comparativ al unui concurs, era necesară prezența tuturor membrilor comisiei de evaluare sau cel puțin menținerea unei anumite stabilități a componenței acesteia (a se vedea în special Hotărârile Tribunalului din 29 septembrie 2010, Brune/Comisia, F‑5/08, punctul 41, și Honnefelder/Comisia, F‑41/08, punctul 36), trebuie să se sublinieze că menținerea unei astfel de stabilități nu se dovedește a fi necesară, pentru a asigura respectarea principiului egalității de tratament, în ceea ce privește probele scrise. Astfel, un membru al comisiei de evaluare care nu a fost prezent în momentul în care ceilalți membri ai comisiei de evaluare au examinat lucrarea unui candidat poate, dacă apreciază că este necesar, să examineze ulterior respectiva lucrare pentru a o compara cu celelalte și, prin urmare, poate să participe în mod activ la evaluarea ei (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 26 ianuarie 2005, Roccato/Comisia, T‑267/03, punctul 38).

50

Dat fiind că în speță formularele electronice de candidatură puteau, dacă era cazul, să fie examinate ulterior de un membru al comisiei de evaluare care ar fi fost absent la momentul la care colegii săi au examinat respectivele formulare, trebuie să se constate că menținerea unei anumite stabilități a componenței comisiei de evaluare, care se impune în cazul probelor orale, nu era necesară. În consecință, cea de a treia critică formulată de reclamanți în susținerea primului motiv trebuie să fie respinsă ca nefondată.

51

Rezultă din cele de mai sus că primul motiv trebuie să fie respins în întregime.

52

Trebuie amintit că, potrivit articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură, cererea introductivă trebuie să cuprindă prezentarea motivelor și a argumentelor de fapt și de drept invocate. Astfel, în vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o critică să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază un reclamant să rezulte în mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii introductive, pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații (Hotărârea Tribunalului din 10 noiembrie 2011, Merhzaoui/Consiliul, F‑18/09, punctul 43). Or, în speță, deși invocă existența unei erori vădite de apreciere, reclamanții nu precizează în ce privință autorul deciziilor atacate, și anume comisia de evaluare, ar fi responsabil de un astfel de viciu de legalitate internă. În consecință, cel de al doilea motiv trebuie respins ca inadmisibil, din cauza lipsei unor precizări suficiente.

53

În cadrul ședinței, reclamanții au invocat un motiv nou potrivit căruia comisia de evaluare ar fi încălcat anunțul de concurs prin faptul că nu a admis pentru a doua etapă a procedurii de selecție decât 316 candidați, în condițiile în care, potrivit respectivului anunț, acest număr ar fi trebuit să fie de 360.

54

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul de procedură interzice invocarea de motive noi după primul schimb de memorii, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente care au apărut în cursul procedurii (Hotărârea Merhzaoui/Consiliul, citată anterior, punctul 36). Dat fiind că în speță reclamanții își întemeiază motivul invocat pe un element care a apărut în cursul procedurii, și anume faptul că numai 316 candidați au fost admiși să participe la cea de a doua etapă a procedurii de selecție pe bază de dosare, acest motiv trebuie să fie considerat admisibil.

55

În ceea ce privește temeinicia respectivului motiv, trebuie să se rețină că, pe de o parte, deși anunțul de concurs prevede că numărul dosarelor analizate în cadrul celei de a doua etape a procedurii de selecție pe bază de dosare corespunde unui număr de trei ori mai mare decât numărul candidaților invitați la etapa „centru de evaluare”, respectivul anunț precizează că acest număr nu este imperativ, ci corespunde „aproximativ” valorii menționate. Pe de altă parte, reiese în mod expres din anunțul de concurs că numărul candidaților invitați la etapa „centru de evaluare”„corespunde unui număr de cel mult 3 ori mai mare decât numărul candidaților care vor fi înscriși pe lista de rezervă”, indicat în anunțul de concurs. Astfel, dat fiind că numărul dosarelor analizate în cadrul celei de a doua etape a procedurii de selecție pe bază de dosare depinde de numărul candidaților care pot fi invitați la etapa„centru de evaluare”, trebuie să se constate că anunțul de concurs a intenționat în mod implicit, însă necesar să definească un număr de dosare examinate în cadrul celei de a doua etape a procedurii de selecție care să nu fie imperativ.

56

Această constatare este de altfel confirmată de faptul că procedura de selecție pe bază de dosare este astfel concepută încât numărul candidaților admiși pentru a doua etapă a procedurii de selecție pe bază de dosare depinde de un număr minim care nu poate fi stabilit în mod precis înainte de a fi cunoscuți toți candidații, deoarece acest număr minim depinde de numărul lor și de numărul de puncte pe care aceștia din urmă vor reuși să îl obțină în funcție de răspunsurile lor la prima parte a fiecărei întrebări care figurează în rubrica „[E]valuare a talentelor” din formularul lor de candidatură electronic.

57

În consecință, al treilea motiv trebuie să fie respins ca neîntemeiat.

58

Reclamanții afirmă în esență că dispozițiile anunțului de concurs referitoare la prima etapă a procedurii de selecție pe bază de dosare erau nelegale întrucât au dus la eliminarea unor candidați exclusiv pe baza numărului de răspunsuri pozitive date la rubrica „[E]valuare a talentelor” din formularul electronic de candidatură. Or, eliminarea unor candidați fără o examinare concretă a titlurilor și a calificărilor lor de către comisia de evaluare ar fi contrară, în primul rând, articolului 27 din statut, care prevede că un concurs urmărește recrutarea persoanelor cu cel mai înalt nivel de competență și de eficiență, precum și articolului 5 din anexa III la statut, astfel cum a fost interpretat în jurisprudență, dispoziție care ar prevedea că comisia de evaluare a unui concurs trebuie să efectueze o examinare concretă a dosarelor candidaților, în al doilea rând, repartizării competențelor între AIPN și comisia de evaluare a concursului, astfel cum rezultă din anexa III la statut, și, în al treilea rând, principiului egalității de tratament, ca urmare a faptului că dispozițiile în litigiu din anunțul de concurs ar avea drept rezultat că unii candidați care au aceleași diplome și aceeași experiență ca alți candidați care au fost admiși pentru a doua etapă vor fi eliminați în urma primei etape exclusiv ca urmare a faptului că, din lipsă de luciditate, au considerat că nu îndeplinesc condițiile impuse.

59

Pe de altă parte, reclamanții susțin că criteriile de selecție la care se referă aceste întrebări ar fi lipsite de claritate. Astfel, formularul electronic de candidatură folosește în versiunea sa în limba engleză noțiunea „master”, în timp ce, în versiunea în limba franceză, se referă la noțiunea „maîtrise”. În plus, respectivul formular ar folosi noțiunile „învățământ” și „publicații”, în condițiile în care acestea ar fi echivoce.

60

În apărare, Comisia consideră că motivul ar fi inadmisibil în întregime întrucât, dat fiind că reclamanții nu au atacat în termen anunțul de concurs pe calea unei acțiuni, aceștia nu ar mai putea să repună în discuție legalitatea lui pe cale de excepție. Comisia afirmă de asemenea că critica referitoare la o încălcare a repartizării competențelor între comisia de evaluare și AIPN ar fi inadmisibilă pentru motivul că nu ar fi fost invocată de reclamanți în etapa precontencioasă. Astfel, în reclamațiile lor, reclamanții ar fi invocat numai critici referitoare la legalitatea internă a deciziilor atacate, fără a formula critici referitoare la legalitatea externă a respectivelor decizii, categorie în care s‑ar încadra critica în litigiu ca urmare a faptului că privește competența comisiei de evaluare.

61

Cu privire la fond, Comisia amintește, referitor la afirmația potrivit căreia metoda de selecție reținută ar fi contrară articolului 27 din statut, că dispune de o largă putere de apreciere pentru a stabili modalitățile de organizare a unui concurs. Or, Comisia consideră că eliminarea anumitor candidați pe baza numărului de răspunsuri pozitive date la întrebările care priveau diplomele și experiența lor profesională constituie o metodă de selecție adecvată, întrucât permite să se realizeze o selecție precisă a candidaților, și aceasta într‑un domeniu foarte specific. În plus, recurgerea la această metodă ar fi fost necesară în speță deoarece, ținând seama de numărul ridicat de candidați înscriși la concurs, nu i se putea cere comisiei de evaluare să examineze încă de la începutul procedurii de selecție toate dosarele de candidatură. Este adevărat că, în esență, această procedură de selecție ar prezenta riscul ca unii dintre cei mai buni candidați să fie eliminați din cauza faptului că nu au răspuns afirmativ la anumite întrebări pentru care îndeplineau totuși criteriile stabilite. Cu toate acestea, potrivit Comisiei, candidații erau cei mai în măsură să aprecieze dacă trebuiau să răspundă afirmativ la anumite întrebări, știind că, în orice caz, trebuiau să interpreteze în mod flexibil întrebările, precum și diplomele și experiența lor profesională. În ceea ce privește faptul că comisia de evaluare nu controlează pertinența declarațiilor candidaților decât în cadrul celei de a doua etape a selecției pe bază de dosare, Comisia consideră că o astfel de împrejurare nu ar afecta legalitatea metodei de selecție, întrucât, în pofida acestui fapt, datorită acestui control, o persoană care a dat în mod nejustificat un răspuns afirmativ la unele dintre întrebări nu putea spera să fie invitată să participe la etapa „centru de evaluare”. În ceea ce privește argumentele reclamanților referitoare la exercitarea competenței sale de către comisia de evaluare, Comisia subliniază că deciziile atacate au fost adoptate chiar de comisia de evaluare și că aceasta din urmă și‑a exercitat competența stabilind ponderea întrebărilor și contabilizând răspunsurile date de candidați.

62

În ceea ce privește susținerile reclamanților privind o eventuală încălcare a principiului egalității de tratament, Comisia arată că această critică ar fi lipsită de temei întrucât, spre deosebire de candidații care au fost admiși să participe la cea de a doua etapă, reclamanții nu îndeplineau condițiile necesare în acest sens.

63

Referitor la lipsa de claritate a anumitor criterii, Comisia contestă faptul că acestea din urmă ar fi fost ambigue. Astfel, chiar dacă formularul electronic de candidatură folosea în versiunea sa în limba franceză termenul „maîtrise”, în urma lecturii anunțului de concurs nu putea să subziste nicio îndoială cu privire la faptul că acest termen se referea la o diplomă de specializare acordată în urma absolvirii unor studii postuniversitare. Același lucru ar fi valabil în ceea ce privește termenul „învățământ”. Astfel, reclamanții puteau deduce din faptul că formularul electronic de candidatură nu preciza că acest învățământ trebuia să fie academic, în condițiile în care această precizare figura în ceea ce privește experiența cerută referitoare la cercetare, că învățământul avut în vedere nu era în mod necesar limitat la domeniul universitar. În ceea ce privește criteriul referitor la publicații, reclamanții nu ar fi explicat de ce exista o confuzie în această privință.

64

În sfârșit, Comisia susține că, presupunând chiar că anunțul de concurs ar fi nelegal, deciziile atacate nu ar trebui să fie anulate deoarece o neregulă de procedură de care ar fi legată prezenta excepție de nelegalitate nu ar fi de natură să vicieze aceste decizii decât în cazul în care s‑ar stabili că, în lipsa acestei nereguli, respectivele decizii ar fi putut avea un conținut diferit. Or, în speță, reclamanții nu ar fi demonstrat că, în cazul în care comisia de evaluare ar fi efectuat o examinare concretă a dosarului lor, ar fi fost admiși să participe la a doua etapă a procedurii de selecție pe bază de dosare.

65

Referitor mai întâi la excepția de inadmisibilitate care a fost invocată de Comisie în privința întregului motiv și care este legată de faptul că reclamanții nu au atacat în termen anunțul de concurs, este suficient să se amintească, în vederea respingerii acesteia, că un reclamant are dreptul să invoce, cu ocazia unei acțiuni îndreptate împotriva deciziei unei comisii de evaluare din cadrul unui concurs, orice neregulă apărută în desfășurarea concursului, inclusiv cea a cărei origine se poate afla în chiar textul anunțului de concurs (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 11 august 1995, Comisia/Noonan, C‑448/93 P, punctul 17). Într‑adevăr, atât timp cât candidaturile reclamanților nu fuseseră respinse de comisia de evaluare, interesul lor de a exercita o acțiune împotriva anunțului de concurs era încă incert, astfel încât nu li se poate reproșa faptul că nu au atacat respectivul anunț în termenul prevăzut la articolele 90 și 91 din statut.

66

În continuare, în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate îndreptată împotriva criticii bazate pe faptul că prima etapă a selecției pe bază de dosare nu ar respecta regulile de repartizare a competențelor între comisia de evaluare și AIPN, trebuie subliniat că regula de concordanță nu ar permite ca cererea introductivă să modifice cauza reclamației, această din urmă noțiune, „cauză”, urmând a fi interpretată în sens larg. În cazul unor concluzii în anulare, trebuie să se înțeleagă prin „cauză a litigiului” contestarea de către un reclamant a legalității interne a actului atacat sau, alternativ, contestarea legalității externe a acestuia (a se vedea printre altele Hotărârea Tribunalului din 1 iulie 2010, Mandt/Parlamentul European, F‑45/07, punctul 119).

67

În această privință, Comisia consideră că critica sus‑menționată ar fi inadmisibilă bazându‑se pe premisa că aceasta s‑ar referi la o problemă de necompetență a autorului actului și că, prin urmare, ar privi un viciu de legalitate externă, pe când viciile invocate de reclamanți în cadrul reclamațiilor lor ar putea fi asimilate numai cu vicii de legalitate internă.

68

Cu toate acestea, trebuie să se constate că premisa pe care Comisia își bazează raționamentul este eronată. Astfel, reclamanții nu contestă nicidecum competența comisiei de evaluare din cadrul concursului de a adopta deciziile atacate, ci susțin, în esență, că AIPN nu putea să prevadă o metodă de selecție bazată numai pe numărul de răspunsuri pozitive date de candidați la întrebările referitoare la titlurile și la experiența lor profesională, fără a prevedea o examinare concretă de către comisia de evaluare a pertinenței respectivelor titluri și a experienței profesionale. Înțeleasă astfel, trebuie să se constate că critica formulată de reclamanți privește legalitatea internă, iar nu pe cea externă, a deciziilor atacate. Prin urmare, excepția de inadmisibilitate invocată de Comisie poate fi respinsă, întrucât nu se contestă faptul că reclamanții au invocat în cadrul reclamațiilor lor cel puțin un viciu de legalitate internă, fără să fie astfel necesar să se examineze, în ceea ce privește fiecare dintre respectivele reclamații, dacă acestea conțin formularea unei critici referitoare la legalitatea externă a deciziilor atacate.

69

În ceea ce privește temeinicia motivului, trebuie amintit că organizarea unui concurs are drept scop să asigure ocuparea posturilor care sunt vacante în cadrul instituțiilor și că, prin urmare, astfel cum rezultă în special din articolul 1 primul paragraf și din articolul 4 din anexa III la statut, este de competența AIPN să întocmească anunțul de concurs și, în acest scop, să stabilească metoda de selecție a candidaților cea mai adecvată, în funcție de exigențele legate de posturile care urmează să fie ocupate și, mai general, de interesul serviciului (a se vedea Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 27 septembrie 2006, Blackler/Parlamentul European, T‑420/04, punctul 45).

70

Cu toate acestea, trebuie subliniat că exercitarea de către AIPN a acestei puteri de apreciere, indiferent care este numărul de persoane care și‑ar putea depune candidatura pentru respectivul concurs, este în mod necesar limitată de respectarea dispozițiilor în vigoare, precum și a principiilor generale de drept. Rezultă că metoda aleasă de AIPN trebuie, în primul rând, să urmărească recrutarea persoanelor cu cel mai înalt nivel de competență și de eficiență, în conformitate cu articolul 27 din statut, în al doilea rând, în conformitate cu articolul 5 din anexa III la statut, să confere numai unei comisii de evaluare independente sarcina de a aprecia, de la caz la caz, dacă diplomele prezentate sau experiența profesională a fiecărui candidat corespund nivelului impus de statut și de anunțul de concurs (Hotărârea Blackler/Parlamentul European, citată anterior, punctul 23) și, în al treilea rând, să realizeze o selecție coerentă și obiectivă a candidaților.

71

În speță, este necesar să se arate că metoda de selecție pe bază de dosare utilizată de AIPN în anunțul de concurs în cadrul primei etape consta în a întreba reclamanții, prin intermediul unui chestionar, dacă considerau că îndeplinesc un ansamblu de condiții referitoare la formarea și la experiența lor profesională și apoi, în funcție de răspunsurile tuturor candidaților, în a stabili un prag sub care candidații care nu aveau, în urma luării în considerare a ponderii criteriilor, un număr suficient de răspunsuri pozitive, contabilizate sub formă de puncte, erau eliminați. Concepută astfel, Tribunalul consideră că o asemenea metodă este contrară dispozițiilor statutului, precum și principiilor generale care guvernează concursurile.

72

Astfel, reiese din articolul 5 primul și al treilea paragraf din anexa III la statut că, în cazul unei selecții pe bază de dosare, revine comisiei de evaluare sarcina de a examina dacă diplomele și experiența candidaților îndeplinesc condițiile stabilite în anunțul de concurs (a se vedea în acest sens Hotărârile Tribunalului Uniunii Europene din 14 decembrie 2011, Comisia/Pachtitis, T‑361/10 P, punctul 43, și Comisia/Vicente Carbajosa și alții, T‑6/11 P, punctul 58). Or, metoda de selecție care se aplică în prima etapă conferă comisiei de evaluare numai sarcina de a stabili ponderea fiecărei întrebări, apoi pe cea de a contabiliza numărul de puncte obținute de fiecare candidat și, în final, pe cea de a stabili, în funcție de numărul de persoane care candidează în cadrul acestei prime etape, precum și de numărul de puncte obținute de acestea din urmă, numărul minim de puncte necesar pentru ca un candidat să fie admis să participe la cea de a doua etapă a procedurii de selecție pe bază de dosare.

73

În schimb, această metodă de selecție nu prevede niciun control din partea comisiei de evaluare în ceea ce privește pertinența titlurilor și a calificărilor profesionale ale candidaților. Or, o astfel de metodă implică în mod necesar că respectivii candidați nu sunt selecționați în funcție de pertinența diplomelor sau a experienței lor profesionale, ci în funcție de modul în care percep respectivii candidați aceste diplome și această experiență, ceea ce nu constituie un element suficient de obiectiv pentru a fi garantată alegerea celor mai buni candidați și nici coerența selecției realizate.

74

În plus, trebuie să se rețină că, potrivit metodei de selecție folosite în speță de EPSO, numărul de puncte pe care un candidat trebuia să îl obțină pentru ca dosarul său să fie examinat în cadrul celei de a doua etape depindea de numărul de punctele ale celorlalți candidați. Prin urmare, un candidat putea să fie eliminat numai din cauza faptului că alți candidați răspunseseră afirmativ la anumite întrebări în urma unei interpretări a criteriilor stabilite care le era excesiv de favorabilă, a unei greșite înțelegeri a întrebărilor sau a unei aprecieri eronate a valorii diplomelor sau a experienței lor profesionale, fiecare întrebare pusă implicând o apreciere foarte subiectivă din partea candidatului cu privire la pertinența diplomelor și a experienței sale profesionale (a se vedea în special, cu privire la aprecierile subtile care sunt uneori necesare în vederea evaluării pertinenței unei diplome sau a experienței profesionale, Hotărârea Tribunalului din 24 aprilie 2013, CB/Comisia, F‑73/11, punctele 50-52). În acest sens, trebuie, așadar, să se constate de asemenea că această metodă de selecție nu garantează în mod suficient obiectivitatea și coerența notării.

75

Cu privire la acest aspect, este important de subliniat că metoda de selecție folosită în speță de EPSO se deosebește de cele aplicate cu ocazia altor concursuri cu care instanța a mai fost sesizată și care nu au fost anulate. Astfel, chiar dacă în anumite concursuri unele candidaturi sunt eliminate înainte de primele probe pentru motive legate de pertinența diplomelor și a experienței profesionale indicate, nu este mai puțin adevărat că, în aceste concursuri, deciziile de a elimina anumiți candidați sunt adoptate de comisia de evaluare după ce aceasta a examinat concret pertinența diplomelor și a experienței profesionale indicate. Este adevărat că și în astfel de concursuri, în care veridicitatea afirmațiilor candidaților nu este verificată decât la finalizarea concursului, este posibil ca anumiți candidați să fie admiși la primele probe pe baza unor declarații eronate, însă trebuie să se sublinieze că, în aceste concursuri, numărul candidaților care ar putea fi admiși să participe la primele probe nu este limitat, astfel încât eventuala eroare sau fraudă a acestor candidați nu poate avea decât un impact minim asupra celorlalți candidați, spre deosebire de concursul în cauză.

76

În consecință, trebuie să se constate că, prin faptul că prevăd eliminarea anumitor candidați pentru motivul că diplomele și experiența lor profesională nu ar fi suficient de pertinente, fără ca această pertinență să fie examinată concret de comisia de evaluare, dispozițiile anunțului de concurs referitoare la prima etapă a procedurii de selecție pe bază de dosare restrâng în mod abuziv prerogativele respectivei comisii de evaluare și, în consecință, trebuie considerate ca fiind nelegale.

77

Întrucât deciziile comisiei de evaluare de a elimina din cadrul procedurii de concurs candidaturile domnilor Bonagurio, Cecchetto, Gecse, Glantenay, Gorgol, Kalamees și Skrobich și ale doamnelor Venckunaite și Załęska au fost adoptate pe baza dispozițiilor anunțului de concurs referitoare la prima etapă a procedurii de selecție pe bază de dosare, este necesară anularea acestora. Astfel, contrar susținerilor Comisiei, nelegalitatea, invocată pe cale de excepție, a unui act în temeiul căruia a fost adoptată o decizie atrage pe cale de consecință nelegalitatea respectivei decizii.

78

Este adevărat că trebuie respinse concluziile în anulare în ipoteza în care este vădit că, în cazul anulării unei decizii, va trebui în mod necesar să fie adoptată o nouă decizie identică cu cea dintâi (Hotărârea Tribunalului din 4 februarie 2010, Wiame/Comisia, F‑15/08, punctul 27, și, prin analogie, Hotărârea din 29 septembrie 2011, Bowles și alții/BCE, F‑114/10, punctul 64), însă în speță nu există niciun element care să permită să se demonstreze corespunzător cerințelor legale că, în cazul anulării deciziilor atacate, vor fi în mod necesar adoptate noi decizii identice cu primele. Astfel, dat fiind în special faptul că numărul minim de puncte care trebuiau obținute a fost stabilit ținându‑se seama de răspunsurile celorlalți candidați, nu se poate exclude că, în cazul în care comisia de evaluare ar fi examinat, astfel cum ar fi trebuit să o facă, pertinența diplomelor și a experienței profesionale a tuturor candidaților, domnii Bonagurio, Cecchetto, Gecse, Glantenay, Gorgol, Kalamees și Skrobich, precum și doamnele Venckunaite și Załęska ar fi obținut un număr de puncte mai mare decât numărul minim stabilit.

79

În ceea ce o privește pe doamna Cruceru, trebuie subliniat că aceasta nu susține că nelegalitatea primei etape a procedurii de selecție pe bază de dosare sau lipsa de claritate a anumitor criterii de selecție ar fi avut repercusiuni asupra șanselor sale de reușită în cadrul celei de a doua etape a procedurii de selecție pe bază de dosare. De altfel, întrebată cu privire la acest aspect pe calea măsurilor de organizare a procedurii, doamna Cruceru a indicat că singurul motiv invocat în privința sa era primul, și anume încălcarea normelor ce reglementează instituirea și funcționarea comisiei de evaluare. Întrucât acest motiv a fost respins, este necesar, pe cale de consecință, ca acțiunea să fie respinsă în privința sa.

80

În orice caz, trebuie să se arate că, chiar dacă este posibil ca anumiți candidați să fi răspuns afirmativ în mod nejustificat la unele întrebări deși nu îndeplineau efectiv condițiile prevăzute, acest fapt nu ar putea să fi afectat șansele de succes ale doamnei Cruceru, întrucât, în cadrul celei de a doua etape, comisia de evaluare a verificat pertinența răspunsurilor candidaților și a putut astfel să neutralizeze efectele eventualelor erori comise de candidați cu privire la acest aspect. Invers, în cazul în care, din cauza acestei pretinse lipse de claritate, unii candidați au răspuns negativ la anumite întrebări deși îndeplineau condițiile stabilite, acest fapt nu a putut avea drept efect decât să reducă ponderea numărului de puncte obținute de ceilalți candidați și, prin urmare, să scadă numărul minim de puncte necesare pentru a fi invitat la etapa „centru de evaluare”. Dat fiind că doamna Cruceru nu susține nicidecum în cadrul cererii sale introductive și nici în cadrul reclamației sale că această lipsă de claritate i‑ar fi afectat propriile răspunsuri, trebuie să se constate că această pretinsă lipsă de claritate nu a putut să o dezavantajeze.

81

Rezultă din cele ce precedă că trebuie admise acțiunile formulate de domnii Bonagurio, Cecchetto, Gecse, Glantenay, Gorgol, Kalamees și Skrobich, precum și de doamnele Venckunaite și Załęska și trebuie respinsă acțiunea formulată de doamna Cruceru.

82

Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, sub rezerva altor prevederi din capitolul VIII din titlul II din respectivul regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să fie obligată numai la plata parțială a cheltuielilor de judecată sau chiar să nu fie obligată la plata acestora.

83

Rezultă din motivele enunțate mai sus că concluziile reclamanților au fost admise numai în ceea ce îi privește pe domnii Bonagurio, Cecchetto, Gecse, Glantenay, Gorgol, Kalamees și Skrobich, precum și pe doamnele Venckunaite și Załęska și au fost respinse în ceea ce o privește pe doamna Cruceru. În aceste condiții, urmează ca Comisia să fie obligată să suporte nouă zecimi din propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnii Bonagurio, Cecchetto, Gecse, Glantenay, Gorgol, Kalamees și Skrobich și de doamnele Venckunaite și Załęska și ca doamna Cruceru să fie obligată să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și o zecime din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

declară și hotărăște: