12.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 9/26


Recurs introdus la 24 august 2012 de Parlamentul European împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 14 iunie 2012 în cauza T-396/09, Vereniging Milieudefensie și Stichting Stop Luchtverontreiniging Utrecht/Comisia

(Cauza C-402/12 P)

2013/C 9/43

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurent: Parlamentul European (reprezentanți: L. Visaggio și G. Corstens, agenți)

Celelalte părți din procedură: Vereniging Milieudefensie, Stichting Stop Luchtverontreiniging Utrecht, Comisia Europeană, Regatul Țărilor de Jos, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

Recurentul solicită:

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 14 iunie 2012 în cauza T-396/09;

judecarea fondului cauzei și respingerea cererii reclamantelor din prima instanță;

obligarea reclamantelor din prima instanță la plata cheltuielilor de judecată din cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

În opinia Parlamentului European, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, întrucât a considerat că poate aprecia validitatea Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 (1) în raport cu articolul 9 alineatul 3 din Convenția de la Aarhus (2), deși reglementarea menționată nu are efect direct. Această opinie a Tribunalului s-ar întemeia pe o interpretare fundamental eronată, pe jurisprudența constantă privind posibilitatea particularilor de a invoca în susținerea cererilor lor dispozițiile unui acord internațional punerii în discuție a validității unui act al Uniunii Europene, precum și pe natura și pe întinderea obligațiilor internaționale care fac obiectul prezentei cauze.

Concret, Tribunalul a aplicat jurisprudența reprezentată de Hotărârile Fediol (3) și Nakajima (4), însă nu a luat în considerare faptul că această jurisprudență — care, în plus, a rămas până acum limitată la un număr redus de cauze — poate fi aplicată numai în mod excepțional și în condiții foarte speciale. Parlamentul European susține că, pe de o parte, în hotărârea atacată, Tribunalul nici măcar nu a verificat dacă existau în realitate aceste condiții în prezenta hotărâre, iar pe de altă parte, nu a luat în considerare caracterul excepțional al jurisprudenței menționate.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

(2)  Convenția de la Aarhus din 25 iunie 1998 privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, aprobată prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201).

(3)  Hotărârea Curții de Justiție din 22 iunie 1989, Fediol/Comisia, 70/87, Rec., p. 1825.

(4)  Hotărârea Curții de Justiție din 7 mai 1991, Nakajima/Consiliul, C-68/89, Rec., p. I-2169.