Recurs introdus la 27 iulie 2012 de Harald Wohlfahrt împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 mai 2012 în cauza T-580/10, Harald Wohlfahrt/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-357/12 P)

2012/C 287/55

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Harald Wohlfahrt (reprezentanți: M. Loschelder și V. Schoene, avocați)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), denumit în continuare OAPI, Ferrero SpA

Concluziile recurentului

Motivele și principalele argumente

OAPI și Tribunalul au respins înregistrarea mărcii „Kindertraum” solicitate de reclamant, care are în prezent calitatea de recurent, pentru produse din clasele 16 și 28, pentru că s-a formulat opoziție de către intervenienta în susținerea pârâtului, titulară a mărcii anterioare verbale italiene „kinder” pentru, printre altele, produse din aceste clase.

Recurentul invocă trei motive de recurs:

Primul motiv de recurs: încălcarea articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009  (1)

Tribunalul a apreciat că nu este cert dacă marca invocată în opoziție, care era înregistrată deja de 8 ani, făcea sau nu făcea obiectul unei utilizări la data pronunțării deciziei diviziei de opoziție. Potrivit articolului 42 alineatul (3) coroborat cu articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie să se facă dovada utilizării mărcii invocate în opoziție numai dacă a fost înregistrată în decursul a cinci ani ce precedă publicarea cererii de înregistrare a mărcii comunitare. Recurentul deduce din această formulare că există o contradicție în ceea ce privește scopul urmărit prin obligația de utilizare a unei mărci care trebuie să asigure că, la expirarea termenului de 5 ani, nu mai poate fi protejat dreptul la o marcă anterioară neutilizată. Contrar celor susținute de Tribunal, lacuna legislativă de la articolul 42 din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie acoperită printr-o interpretare teleologică, ținând cont de legislația germană sau italiană privind mărcile. De asemenea, referitor la articolul 42 din Regulamentul nr. 207/2009, problema care se pune este cea a utilizării mărcii până la momentul soluționării procedurii de opoziție.

Al doilea motiv de recurs: încălcarea articolului 75 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, abuzul de drept săvârșit prin marca invocată în opoziție

Camera de recurs nu a abordat argumentul reclamantului potrivit căruia înregistrarea mărcii italiene invocate în sprijinul opoziției constituie un abuz de drept. Recurenta reproșează Tribunalului că în mod greșit nu a admis excepția privind abuzul de drept. Această excepție face parte din dreptul comunitar și, prin urmare, din dreptul privind marca comunitară. Recurentul susține că în acest caz partea care a formulat opoziție urmărește, prin înregistrare, să utilizeze mărci neutilizate și, deși nu există un interes economic care să fie protejat, să blocheze total utilizarea cuvântului „kinder”.

Al treilea motiv de recurs: aplicarea eronată a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

Tribunalul a statuat în mod greșit existența unui risc de confuzie între marca invocată în opoziție de intervenientă și marca solicitată. Tribunalul a evaluat în continuare eronat susținerile reclamantului și a prezumat în mod nelegal că acesta nu a contestat constatarea camerei de recurs în sensul că mărcile în conflict ar fi similare. În realitate, acesta a contestat-o. Mărcile nu sunt similare întrucât elementul component „kinder” are un caracter distinctiv cel puțin mai scăzut.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).