20.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 319/2

Recurs introdus la 16 mai 2012 de FLS Plast A/S împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 6 martie 2012 în cauza T-64/06: FLS Plast A/S/Comisia Europeană

(Cauza C-243/12 P)

2012/C 319/02

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: FLS Plast A/S (reprezentant: domnul Thill-Tayara, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

(a)

În principal, anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 martie 2012 din cauza T-64/06 și, pronunțându-se asupra fondului, anularea articolului 1 litera (h) și a articolului 2 litera (f) din Decizia Comisiei Comunităților Europene din 30 noiembrie 2005 în cazul COMP/F/38.354 — Saci industriali (denumită în continuare „decizia atacată”), în măsura în care se aplică recurentei;

(b)

în subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 martie 2012 pronunțate în cauza T-64/06, în măsura în care prin aceasta s-au respins motivele recurentei prin care se urmărea reducerea cuantumului pentru care recurenta era obligată în solidar prin decizia atacată și, pronunțându-se asupra fondului, modificarea articolului 2 litera (f) din decizia atacată și reducerea în mod substanțial a acestui cuantum în exercitarea competenței sale de fond.

(c)

în orice caz, acordarea unei reduceri de 50 % din cuantumul pentru care recurenta a fost obligată în solidar, cu titlu de reparație pentru durata excesivă a procedurii;

(d)

obligarea Comisiei Europene la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

(a)

În susținerea formei în principal a concluziilor, recurenta invocă două motive

(i)

Tribunalul a aplicat eronat criteriul juridic pentru stabilirea răspunderii recurentei;

(ii)

Tribunalul a omis să verifice dacă Comisia și-a respectat obligația de motivare atunci când a respins argumentele și probele prezentate de recurentă în vederea respingerii prezumției de răspundere a societății-mamă.

(b)

În susținerea formei în subsidiar a concluziilor, reclamata invocă trei motive

(i)

la verificarea declarației recurentei în sensul că nu contestă faptele, prezentată în conformitate cu Comunicarea din 1996 a Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri, Tribunalul a comis o eroare prin faptul că nu a stopat încălcările de către Comisia Europeană a principiilor încrederii legitime și egalității de tratament, precum și prin faptul că nu și-a respectat propria obligație de motivare.

(ii)

Tribunalul a comis o eroare prin faptul că nu a aplicat principiul proporționalității și legalității atunci când a verificat cuantumul pentru care recurenta era obligată în solidar prin decizia atacată, omițând astfel să reducă acest cuantum în mod corespunzător.

(iii)

Tribunalul a încălcat articolul 6 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului și articolele 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene întrucât nu a pronunțat o hotărâre într-un termen rezonabil.