—

pentru guvernul austriac, de A. Posch, în calitate de agent;

—

pentru guvernul ceh, de M. Smolek și de J. Vláčil, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul german, de T. Henze, în calitate de agent;

—

pentru Comisia Europeană, de W. Bogensberger și de A.‑M. Rouchaud‑Joët, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 6 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate (JO L 143, p. 15, Ediție specială, 19/vol. 07, p. 3).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unei căi de atac introduse de domnul Vapenik, domiciliat în Salzburg (Austria), împotriva respingerii cererii sale de eliberare a unui titlu executoriu european pentru o hotărâre judecătorească pronunțată în lipsă împotriva domnului Thurner, domiciliat în Ostende (Belgia), pentru motivul că acțiunea formulată împotriva acestuia din urmă, un consumator, nu fusese introdusă în statul membru în care acesta avea domiciliul.

3

În temeiul considerentelor (8), (9) și (20) ale Regulamentului nr. 805/2004:

[…]

4

Articolul 1 din acest regulament are următorul cuprins:

„Prezentul regulament are ca obiect crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate în vederea asigurării, prin stabilirea unor standarde minime, a liberei circulații a hotărârilor judecătorești, a tranzacțiilor judiciare și a actelor autentice în toate statele membre, fără a fi necesar să se recurgă la o procedură intermediară în statul membru de executare înainte de recunoaștere și executare.”

5

Articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede:

„Prezentul regulament se aplică hotărârilor judecătorești, tranzacțiilor judiciare și actelor autentice privind creanțe necontestate.

O creanță se consideră necontestată:

6

Articolul 6 din același regulament, intitulat „Condițiile de certificare ca titlu executoriu european”, prevede la alineatul (1):

„O hotărâre judecătorească privind o creanță necontestată pronunțată într‑un stat membru este certificată, la cererea adresată în orice moment instanței de origine, ca titlu executoriu european în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:

7

Capitolul III din Regulamentul nr. 805/2004 prevede standarde minime aplicabile procedurilor privind creanțele necontestate.

8

Potrivit considerentului (13) al Regulamentului nr. 44/2001:

„În cazul contractelor de asigurare, al contractelor încheiate cu consumatorii și al contractelor de muncă, partea defavorizată trebuie să fie protejată prin norme de competență mai favorabile intereselor sale decât normele generale prevăzute în prezentul regulament.”

9

Articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, cuprins în capitolul II secțiunea 4 din acesta, are următorul cuprins:

„În ceea ce privește un contract încheiat de o persoană, consumatorul, într‑un scop care se poate considera că se situează în afara domeniului său profesional, competența se determină în conformitate cu dispozițiile din prezenta secțiune […] în cazul în care:

10

Articolul 16 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat prevede:

„(1)   Un consumator poate introduce o acțiune împotriva celeilalte părți la contract fie înaintea instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia partea în cauză are domiciliul, fie înaintea instanțelor din locul unde consumatorul are domiciliul.

(2)   Acțiunea poate fi introdusă împotriva consumatorului de către cealaltă parte la contract numai înaintea instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia consumatorul își are domiciliul.”

11

Conform articolului 35 alineatul (1) din același regulament, „o hotărâre nu este recunoscută dacă sunt nesocotite dispozițiile din secțiunile 3, 4 și 6 din capitolul II”.

12

Secțiunile 3, 4 și 6 din capitolul II din Regulamentul nr. 44/2001 prevăd norme de competență în materie de asigurări, norme de competență în materia contractelor încheiate de consumatori și norme de competență exclusivă.

13

Articolul 43 alineatul (1) din acest regulament prevede:

„Oricare dintre părți poate introduce o acțiune împotriva hotărârii privind cererea de încuviințare a executării.”

14

Articolul 45 alineatul (1) din regulament menționat prevede:

„Instanța sesizată cu acțiunea prevăzută la articolul 43 sau 44 nu poate refuza sau revoca o hotărâre de încuviințare a executării decât pentru unul dintre motivele prevăzute la articolele 34 și 35. Instanța se pronunță în termen scurt.”

15

Considerentele (23) și (24) ale Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, p. 6) au următorul cuprins:

16

Articolul 6 alineatul (1) din acest regulament este redactat astfel:

„[…] [C]ontractul încheiat de o persoană fizică într‑un scop care poate fi considerat ca neavând legătură cu activitatea sa profesională («consumatorul») cu o altă persoană, care acționează în exercitarea activității sale profesionale («profesionistul»), este reglementat de legea statului în care își are reședința obișnuită consumatorul, cu condiția ca profesionistul:

și ca respectivul contract să se înscrie în sfera activităților respective.”

17

Din decizia de trimitere reiese că, prin acțiunea formulată la Bezirksgericht Salzburg (Austria), domnul Vapenik a solicitat obligarea domnului Thurner la plata sumei de 3158 de euro, majorată cu dobânzi și cheltuieli de judecată, în temeiul unui contract de împrumut încheiat între ei. Domnul Vapenik a introdus acțiunea la instanța austriacă menționată întrucât aceasta era instanța de la locul de executare a contractului aleasă de părți. Niciuna dintre părți nu desfășura activități comerciale sau profesionale la momentul încheierii contractului și la momentul introducerii acțiunii.

18

În pofida comunicării cererii de chemare în judecată și a citării prin executor judecătoresc a domnului Thurner în Belgia, acesta nu s‑a înfățișat la termenul de judecată. Prin urmare, Bezirksgericht Salzburg a pronunțat o hotărâre în lipsă. Hotărârea respectivă a fost comunicată prin poștă domnului Thurner, care nu a declarat apel împotriva acesteia, astfel încât ea a rămas definitivă și a devenit executorie.

19

Ulterior, domnul Vapenik a formulat la Bezirksgericht Salzburg o cerere de eliberare a unui titlu executoriu european privind această hotărâre, în conformitate cu Regulamentul nr. 805/2004. Instanța menționată a respins cererea respectivă având în vedere articolul 6 alineatul (1) litera (d) din acest regulament, considerând că acțiunea împotriva domnului Thurner, consumatorul, nu fusese formulată în statul membru în care acesta avea domiciliul.

20

Domnul Vapenik a declarat apel împotriva acestei decizii la instanța de trimitere, susținând că erau îndeplinite condițiile de eliberare a unui titlu executoriu european prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 805/2004, întrucât contractul de împrumut fusese încheiat între doi particulari. Articolul 6 alineatul (1) litera (d) din acest regulament, care prevede că titlul menționat este eliberat, printre altele, în cazul în care cocontractantul consumatorului acționează în cadrul activității sale comerciale sau profesionale, nu ar fi, așadar, aplicabil în cauza principală.

21

În aceste condiții, Landesgericht Salzburg a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul […] nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție privește numai contractele încheiate între un întreprinzător în calitate de creditor și un consumator în calitate de debitor sau este suficient ca cel puțin debitorul să fie un consumator, astfel încât dispoziția să se aplice și în cazul unei pretenții invocate de un consumator împotriva altuia?”

22

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită să se stabilească, în esență, dacă articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că se aplică și contractelor încheiate între două persoane care nu desfășoară activități comerciale sau profesionale.

23

Potrivit unei jurisprudențe constante, reiese atât din cerințele aplicării uniforme a dreptului Uniunii, precum și ale principiului egalității de tratament că termenii unei dispoziții de drept al Uniunii care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul de aplicare al acesteia trebuie, în mod normal, să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă, care trebuie stabilită ținând seama de contextul prevederii și de obiectivul urmărit de reglementarea în cauză (a se vedea printre altele Hotărârea din 27 iunie 2013, Malaysia Dairy Industries, C‑320/12, punctul 25 și jurisprudența citată).

24

Reiese din textul articolului 6 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 805/2004 că consumatorul este o persoană care încheie un contract pentru o utilizare care se poate considera ca fiind străină de activitatea sa profesională. Această dispoziție nu precizează dacă existența sau inexistența calității de profesionist a cocontractantului consumatorului respectiv joacă vreun rol pentru calificarea celeilalte părți drept „consumator”. Calitatea de cocontractant a unui consumator nu rezultă nici din alte dispoziții ale acestui regulament și, în lipsa unei trimiteri, în cuprinsul dispoziției menționate, la dreptul statelor membre, este necesar, așadar, să se stabilească sensul și sfera noțiunii „consumator” cuprinsă în aceeași dispoziție, având în vedere contextul în care aceasta se înscrie și obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 805/2004.

25

În această privință și pentru a asigura respectarea obiectivelor urmărite de legiuitorul european în domeniul contractelor încheiate de consumatori, precum și coerența dreptului Uniunii, trebuie în special să se țină seama de noțiunea „consumator” cuprinsă în alte reglementări din dreptul Uniunii. Având în vedere caracterul complementar al normelor instituite prin Regulamentul nr. 805/2004 în raport cu cele cuprinse în Regulamentul nr. 44/2001, dispozițiile acestuia din urmă sunt deosebit de relevante.

26

Astfel, trebuie amintit de la început că sistemul de protecție a consumatorilor pus în aplicare, printre altele, prin Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273) se bazează pe ideea că un consumator se găsește într‑o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare (a se vedea printre altele Hotărârea din14 iunie 2012, Banco Español de Crédito, C‑618/10, punctul 39, Hotărârea din 21 martie 2013, RWE Vertrieb, C‑92/11, punctul 41, precum și Hotărârea din 30 mai 2013, Asbeek Brusse și de Man Garabito, C‑488/11, punctul 31).

27

În plus, regimul special instituit, printre altele, prin dispozițiile Regulamentului nr. 44/2001 referitoare la competența judiciară în materia contractelor încheiate de consumatori are funcția, astfel cum rezultă din considerentul (13) al acestui regulament, de a garanta o protecție adecvată consumatorului în calitate de parte la contract considerată defavorizată din punct de vedere economic și mai puțin experimentată din punct de vedere juridic decât cocontractantul său profesionist.

28

În acest context, Curtea a statuat în mod repetat că articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 44/2001, care se referă la noțiunea „consumator”, nu vizează decât consumatorul final privat, care nu este angajat în activități comerciale sau profesionale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 martie 2013, Česká spořitelna, C‑419/11, punctul 32).

29

În sfârșit, astfel cum reiese din considerentele (23) și (24) ale Regulamentului nr. 593/2008, cerința privind protecția, în cadrul contractual, a părților aflate într‑o poziție contractuală dezavantajoasă, printre care se numără și consumatorii, este recunoscută și atunci când este vorba de stabilirea dreptului aplicabil contractelor încheiate cu consumatorii. Articolul 6 alineatul (1) din regulamentul respectiv prevede în acest scop că contractele încheiate între un consumator și un profesionist sunt reglementate, în anumite condiții, de legea statului în care consumatorul are reședința obișnuită.

30

Aceste instrumente juridice recunosc, așadar, necesitatea de a proteja partea aflată în poziția contractuală cea mai dezavantajoasă în cazul în care contractul a fost încheiat între o persoană care nu desfășoară activități comerciale sau profesionale și o persoană care desfășoară astfel de activități.

31

Ținând seama de obiectivul privind protecția consumatorului prevăzut de dispozițiile dreptului Uniunii sus‑menționate, care vizează să restabilească egalitatea între părți în contractele încheiate între un consumator și un profesionist, aplicarea acestora nu poate fi extinsă la persoanele în privința cărora protecția respectivă nu se justifică.

32

Astfel, Curtea a statuat deja că normele de competență speciale în materia contractelor încheiate de consumatori nu pot fi aplicate contractelor încheiate între două persoane care desfășoară activități comerciale sau profesionale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 ianuarie 1993, Shearson Lehman Hutton, C-89/91, Rep., p. I-139, punctele 11 și 24).

33

Or, trebuie să se constate că nu există un dezechilibru între părți într‑o relație contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, și anume cea între două persoane care nu desfășoară activități comerciale sau profesionale. Prin urmare, această relație nu poate fi supusă regimului de protecție aplicabil în privința consumatorilor care încheie contracte cu persoane care desfășoară activități comerciale sau profesionale.

34

Această interpretare este confirmată de structura și de economia normelor de competență speciale în materia contractelor încheiate de consumatori de la articolul 16 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 44/2001, care prevede competența instanței de la domiciliul consumatorului pentru acțiunile introduse de acesta sau împotriva lui. Rezultă de aici că această dispoziție poate fi aplicată numai contractelor în care există un dezechilibru între părțile contractante.

35

Pe de altă parte, trebuie să se țină seama de caracterul complementar al normelor instituite prin Regulamentul nr. 805/2004 în raport cu cele referitoare la recunoașterea și executarea hotărârilor prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001.

36

În această privință, trebuie precizat că, deși certificarea ca titlu executoriu european în temeiul Regulamentului nr. 805/2004 a unei hotărâri privind o creanță necontestată permite evitarea procedurii de exequatur prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001, lipsa unei astfel de certificări nu exclude posibilitatea executării hotărârii menționate conform procedurii de exequatur, prevăzută de acest din urmă regulament.

37

Or, dacă s‑ar reține, în cadrul Regulamentului nr. 805/2004, o definiție a noțiunii „consumator” mai largă decât în cadrul Regulamentului nr. 44/2001, aceasta ar putea conduce la inconsecvențe în aplicarea celor două regulamente. Astfel, regimul derogatoriu stabilit de primul regulament ar putea avea ca efect necertificarea ca titlu executoriu european a unei hotărâri, în timp ce executarea acesteia ar fi totuși posibilă în cadrul regimului general prevăzut de Regulamentul nr. 44/2001, întrucât nu ar fi îndeplinite condițiile în care acest regim permite pârâtului să conteste eliberarea unui titlu executoriu, pentru motivul unei încălcări a competenței instanțelor din statul în care are domiciliul consumatorul.

38

Rezultă din cele de mai sus că noțiunea „consumator”, în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 805/2004, vizează o persoană care încheie un contract pentru o utilizare care se poate considera ca fiind străină de activitatea sa profesională cu o persoană care acționează în exercitarea activităților sale comerciale sau profesionale.

39

În consecință, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că nu se aplică contractelor încheiate între două persoane care nu desfășoară activități comerciale sau profesionale.

40

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

Articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate trebuie interpretat în sensul că nu se aplică contractelor încheiate între două persoane care nu desfășoară activități comerciale sau profesionale.