Cauza C‑445/12 P
Rivella International AG
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Recurs — Marcă comunitară — Marcă figurativă care conține elementul verbal «BASKAYA» — Opoziție — Convenție bilaterală — Teritoriul unui stat terț — Noțiunea «utilizare serioasă»”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 decembrie 2013
Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Mărci care fac obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte într‑un stat membru – Aplicarea articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (2) lit. (a) și art. 42 alin. (2) și (3)]
Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Noțiune reglementată numai de dreptul Uniunii
[Directiva 2008/95 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (1) și art. 42 alin. (2) și (3)]
Din modul de formulare a articolului 42 din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară reiese că alineatul (2) al acestui articol se aplică mărcilor comunitare anterioare, în timp ce alineatul (3) al acestuia privește mărcile naționale anterioare.
Aceste două alineate nu fac distincția între mărcile naționale și mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări internaționale. Cu toate acestea, „mărcile naționale anterioare” menționate la articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie înțelese ca fiind mărcile care produc efecte într‑un stat membru, indiferent dacă au fost înregistrate la nivel național sau internațional.
Astfel, alineatul (3) al acestui articol prevede că normele pe care le stabilește se aplică „mărcilor naționale anterioare” menționate la articolul 8 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 fără a distinge însă între cele patru categorii de „mărci anterioare” menționate la această din urmă dispoziție, printre care figurează și mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte într‑un stat membru.
Prin urmare, articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 urmărește numai să aplice cerința utilizării mărcii comunitare anterioare pe teritoriul comunitar, astfel cum rezultă aceasta de la articolul 42 alineatul (2) din regulament, în cazul mărcilor naționale anterioare cu privire la care se precizează că utilizarea este cerută pe teritoriul unui stat membru.
Astfel, articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 se poate aplica în privința unei mărci internaționale anterioare care servește drept temei al opoziției.
(a se vedea punctele 35-39)
Noțiunea de utilizare a mărcii comunitare pe teritoriul Uniunii este reglementată în mod exhaustiv numai de dreptul Uniunii.
Astfel, regimul mărcilor comunitare este un sistem autonom, constituit dintr‑un ansamblu de norme și care urmărește obiective care îi sunt specifice, aplicarea sa fiind independentă de orice sistem național. De altfel, Curtea a decis că noțiunea națională de marcă defensivă, potrivit căreia o marcă anterioară beneficiază de protecție în temeiul dreptului național, chiar în condițiile în care utilizarea sa nu poate fi dovedită, nu poate să împiedice înregistrarea unei mărci comunitare.
Această situație ar fi diferită numai în măsura în care normele privind marca comunitară nu ar armoniza noțiunea de utilizare a mărcii. Or, articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2008/95 privind mărcile prevede că, după un anumit termen, marca ce nu a fost utilizată efectiv de titular în statul membru în cauză este supusă sancțiunilor prevăzute de această directivă, printre care în special declararea nulității.
(a se vedea punctele 48-52)
Cauza C‑445/12 P
Rivella International AG
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Recurs — Marcă comunitară — Marcă figurativă care conține elementul verbal «BASKAYA» — Opoziție — Convenție bilaterală — Teritoriul unui stat terț — Noțiunea «utilizare serioasă»”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 decembrie 2013
Marcă comunitară — Observații ale terților și opoziție — Examinarea opoziției — Dovadă a utilizării mărcii anterioare — Mărci care fac obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte într‑un stat membru — Aplicarea articolului 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (2) lit. (a) și art. 42 alin. (2) și (3)]
Marcă comunitară — Observații ale terților și opoziție — Examinarea opoziției — Dovadă a utilizării mărcii anterioare — Utilizare serioasă — Noțiune reglementată numai de dreptul Uniunii
[Directiva 2008/95 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (1) și art. 42 alin. (2) și (3)]
Din modul de formulare a articolului 42 din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară reiese că alineatul (2) al acestui articol se aplică mărcilor comunitare anterioare, în timp ce alineatul (3) al acestuia privește mărcile naționale anterioare.
Aceste două alineate nu fac distincția între mărcile naționale și mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări internaționale. Cu toate acestea, „mărcile naționale anterioare” menționate la articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie înțelese ca fiind mărcile care produc efecte într‑un stat membru, indiferent dacă au fost înregistrate la nivel național sau internațional.
Astfel, alineatul (3) al acestui articol prevede că normele pe care le stabilește se aplică „mărcilor naționale anterioare” menționate la articolul 8 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 fără a distinge însă între cele patru categorii de „mărci anterioare” menționate la această din urmă dispoziție, printre care figurează și mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte într‑un stat membru.
Prin urmare, articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 urmărește numai să aplice cerința utilizării mărcii comunitare anterioare pe teritoriul comunitar, astfel cum rezultă aceasta de la articolul 42 alineatul (2) din regulament, în cazul mărcilor naționale anterioare cu privire la care se precizează că utilizarea este cerută pe teritoriul unui stat membru.
Astfel, articolul 42 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 se poate aplica în privința unei mărci internaționale anterioare care servește drept temei al opoziției.
(a se vedea punctele 35-39)
Noțiunea de utilizare a mărcii comunitare pe teritoriul Uniunii este reglementată în mod exhaustiv numai de dreptul Uniunii.
Astfel, regimul mărcilor comunitare este un sistem autonom, constituit dintr‑un ansamblu de norme și care urmărește obiective care îi sunt specifice, aplicarea sa fiind independentă de orice sistem național. De altfel, Curtea a decis că noțiunea națională de marcă defensivă, potrivit căreia o marcă anterioară beneficiază de protecție în temeiul dreptului național, chiar în condițiile în care utilizarea sa nu poate fi dovedită, nu poate să împiedice înregistrarea unei mărci comunitare.
Această situație ar fi diferită numai în măsura în care normele privind marca comunitară nu ar armoniza noțiunea de utilizare a mărcii. Or, articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2008/95 privind mărcile prevede că, după un anumit termen, marca ce nu a fost utilizată efectiv de titular în statul membru în cauză este supusă sancțiunilor prevăzute de această directivă, printre care în special declararea nulității.
(a se vedea punctele 48-52)