Cauzele conexate C‑401/12 P-C‑403/12 P

Consiliul Uniunii Europene și alții

împotriva

Vereniging Milieudefensie

și

Stichting Stop Luchtverontreiniging Utrecht

„Recurs — Directiva 2008/50/CE — Directiva privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa — Decizie privind notificarea de către Regatul Țărilor de Jos a prorogării termenului stabilit pentru atingerea valorilor‑limită pentru dioxidul de azot și a derogării de la obligația de a aplica valorile‑limită pentru particule (PM10) — Cerere de reexaminare internă a acestei decizii, formulată în temeiul dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 — Decizie a Comisiei prin care cererea este declarată inadmisibilă — Măsură cu caracter individual — Convenția de la Aarhus — Validitatea Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 în raport cu această convenție”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 ianuarie 2015

1. Recurs — Motive — Concluzii prin care se urmărește o substituire de motive — Inadmisibilitate

   [Regulamentul de procedură al Curții, art. 169 alin. (1) și art. 178 alin. (1)]

2. Acorduri internaționale — Acorduri ale Uniunii — Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus) — Efecte — Forță juridică superioară în raport cu actele de drept derivat ale Uniunii — Examinarea legalității unui act de drept derivat al Uniunii din perspectiva dispozițiilor convenției respective — Condiții — Dispoziții care nu au un caracter necondiționat și suficient de precis — Excludere

   [art. 300 alin. (7) CE [devenit art. 216 alin. (2) TFUE]; Convenția de la Aarhus, art. 9 alin.(3); Regulamentul nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (1)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 32-34)

2.  În temeiul articolului 300 alineatul (7) CE [devenit articolul 216 alineatul (2) TFUE], acordurile internaționale încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru instituțiile acesteia și prevalează, în consecință, față de actele adoptate de instituții. Dispozițiile unui acord internațional la care Uniunea este parte nu pot fi invocate însă în susținerea unei acțiuni în anularea unui act de drept derivat al Uniunii sau a unei excepții întemeiate pe nelegalitatea unui asemenea act decât cu condiția, pe de o parte, ca natura și economia acordului în cauză să nu se opună acestei acțiuni și, pe de altă parte, ca dispozițiile respective să fie, în ceea ce privește conținutul lor, necondiționate și suficient de precise.

   În ceea ce privește articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, acesta nu conține nicio obligație necondiționată și suficient de precisă de natură să reglementeze în mod direct situația juridică a particularilor și nu îndeplinește, prin urmare, aceste condiții. De aici rezultă că această dispoziție nu poate fi invocată în fața instanței Uniunii în vederea aprecierii legalității articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus.

   Desigur, Curtea a considerat de asemenea că, în cazul în care Uniunea a executat o obligație specifică asumată în acordurile încheiate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului sau atunci când actul din dreptul Uniunii în cauză face trimitere în mod expres la dispoziții precise din aceste acorduri, Curtea este competentă să controleze legalitatea actului respectiv și a actelor adoptate în vederea aplicării sale din perspectiva normelor acordurilor menționate. Aceste două excepții erau justificate însă doar de particularitățile acordurilor care au condus la aplicarea lor și nu pot, în lipsa acestor particularități, să fie considerate pertinente în vederea stabilirii aspectului dacă articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus poate fi invocat în fața instanței Uniunii pentru a aprecia legalitatea articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006.

   (a se vedea punctele 52, 54-58 și 68)