Cauza C‑382/12 P

MasterCard Inc. și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Recursuri incidente — Admisibilitate — Articolul 81 CE — Sistem de plată deschis prin carduri de debit, de debit cu plată amânată și de credit — Comisioane interbancare multilaterale generice — Asociere de întreprinderi — Restrângeri ale concurenței prin efect — Criteriu de control jurisdicțional — Noțiunea «restricție accesorie» — Necesitate obiectivă și proporționalitate — «Ipoteze contrafactuale» adecvate — Sisteme duale — Tratarea unor anexe la cererea introductivă în primă instanță”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 septembrie 2014

1. Recurs – Recurs incident – Admisibilitate – Obligația de a formula recursul incident prin act separat – Normă introdusă prin noul Regulament de procedură al Curții – Neaplicarea acestei norme recursului introdus înainte de data intrării în vigoare a acestui regulament – Recurs incident introdus prin memoriul în răspuns înainte de această dată – Admisibilitate

   [Regulamentul de procedură al Curții, art. 57 alin. (7) și art. 176 alin. (2); Regulamentul de procedură al Curții din 1991, art. 37 alin. (6)]

2. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Motive de drept neprecizate în cererea introductivă – Trimitere la elemente care figurează într‑o anexă – Inadmisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

3. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare – Calificare juridică a faptelor – Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

4. Înțelegeri – Decizii ale unor asocieri de întreprinderi – Noțiune

   [art. 81 alin. (1) CE]

5. Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Restricție accesorie – Noțiune – Restricție necesară pentru realizarea unei operațiuni principale – Caracter obiectiv și proporțional – Restricție care a făcut operațiunea principală mai dificilă sau mai puțin profitabilă – Excluderea noțiunii – Caracter distinct de caracterul indispensabil al unei restricții care poate beneficia de o exceptare

   [art. 81 alin. (1) și (3) CE]

6. Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Restricție accesorie – Noțiune – Restricție necesară pentru realizarea unei operațiuni principale – Caracter obiectiv și proporțional – Aprecierea caracterului proporțional

   [art. 81 alin. (1) și (3) CE]

7. Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Motivare implicită a Tribunalului – Admisibilitate – Condiții

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 81)

8. Recurs – Motive – Motiv întemeiat pe lipsa unui răspuns din partea Tribunalului cu privire la un motiv – Modalități de depunere

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții din 1991, art. 112 alin. (1) primul paragraf lit. (c)]

9. Recurs – Motive – Necesitatea unei critici precise a unui punct din motivarea Tribunalului – Motiv neclar – Inadmisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții din 1991, art. 112 alin. (1) primul paragraf lit. (c)]

10. Concurență – Decizie de aplicare a normelor de concurență – Control jurisdicțional – Întindere – Control al legalității atât în drept, cât și în fapt

    [art. 81 alin. (1) CE; art. 261 TFUE și 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31]

11. Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Apreciere în funcție de contextul economic și juridic – Lipsa examinării afectării concurenței în absența acordului în litigiu – Inadmisibilitate

    [art. 81 alin. (1) CE]

12. Recurs – Motive – Motive ale unei hotărâri, afectate de o încălcare a dreptului Uniunii – Dispozitiv întemeiat pentru alte motive de drept

    [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

13. Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Obiect anticoncurențial – Constatare suficientă

    [art. 81 alin. (1) CE]

14. Recurs – Motive – Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului – Neidentificarea erorii de drept invocate – Inadmisibilitate

    [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții din 1991, art. 112 alin. (1) primul paragraf lit. (c)]

15. Înțelegeri – Interzicere – Exceptare – Condiții – Ameliorarea producției sau a distribuției produselor sau contribuția la progresul tehnic sau economic – Avantaje obiective sensibile de natură să compenseze inconvenientele pentru concurență care rezultă din acord – Aplicarea acestor criterii în cazul unui sistem dual – Caracter favorabil al incidenței asupra consumatorilor de pe piața distinctă conexă – Insuficiență – Necesitatea de a constata avantaje pe piața relevantă

    [art. 81 alin. (3) CE]

16. Înțelegeri – Interzicere – Exceptare – Condiții – Sarcina probei – Domeniu de aplicare

    [art. 81 alin. (3) CE]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 23 și 24)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 36-39)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 60, 113 și 119)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 62, 63, 68, 71, 72 și 76)

5.  Atunci când trebuie să se stabilească dacă o restricție anticoncurențială poate să nu intre sub incidența interdicției prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE pentru motivul că este accesorie în raport cu o operațiune principală care nu are un asemenea caracter anticoncurențial, este necesar să se examineze dacă realizarea acestei operațiuni ar fi imposibilă în lipsa restricției în discuție. Nu se poate considera că faptul că operațiunea menționată este doar mai dificil de realizat sau mai puțin profitabilă în lipsa restricției în cauză conferă acestei restricții caracterul necesar în mod obiectiv prevăzut pentru a putea fi calificată drept accesorie. În acest sens, o asemenea interpretare ar conduce la extinderea acestei noțiuni la restricții care nu sunt strict indispensabile pentru realizarea operațiunii principale. Un astfel de rezultat ar aduce atingere efectului util al interdicției prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE.

   Această interpretare nu conduce la crearea unui amalgam între, pe de o parte, condițiile pentru a califica, în vederea aplicării articolului 81 alineatul (1) CE, o restricție drept accesorie și, pe de altă parte, criteriul caracterului indispensabil, necesar în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE, pentru ca o restricție interzisă să poată beneficia de o exceptare. Astfel, cele două dispoziții menționate urmăresc finalități diferite și acest din urmă criteriu se raportează la aspectul dacă o coordonare între întreprinderi de natură să aibă o incidență nefavorabilă considerabilă asupra parametrilor concurenței, cum ar fi în special prețul, cantitatea și calitatea produselor sau serviciilor, care intră, în consecință, sub incidența principiului interdicției prevăzut la articolul 81 alineatul (1) CE, poate totuși, în cadrul articolului 81 alineatul (3) CE, să fie considerată indispensabilă pentru îmbunătățirea producției sau a distribuției ori pentru promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut. În schimb, criteriul necesității obiective vizează aspectul dacă, în lipsa unei restricții determinate a autonomiei comerciale, o operațiune sau o activitate principală care nu intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE și în raport cu care restricția amintită este secundară riscă să nu se realizeze sau să nu poată continua. Așadar, numai restricțiile necesare pentru ca operațiunea principală să poată funcționa în orice situație pot fi considerate ca intrând în domeniul de aplicare al teoriei restricțiilor accesorii, iar împrejurarea că lipsa acestor restricții accesorii poate avea consecințe negative asupra operațiunii principale nu implică în sine faptul că operațiunile trebuie considerate ca fiind o necesitate obiectivă, în condițiile în care operațiunea principală poate funcționa și în absența lor.

   (a se vedea punctele 91-94 și 180)

6.  În cadrul aprecierii, în vederea aplicării articolului 81 alineatul (1) CE, a caracterului accesoriu în raport cu o operațiune sau cu o activitate principală al unei restricții determinate a autonomiei comerciale, este necesară examinarea nu numai a necesității acestei restricții pentru punerea în aplicare a operațiunii sau a activității principale, ci și a proporționalității restricției menționate în raport cu obiectivele care stau la baza operațiunii sau activității amintite.

   Astfel, pentru a combate caracterul accesoriu al unei restricții, temeiul îl poate constitui existența unor alternative realiste, mai puțin restrictive pentru concurență decât restricția în cauză. În această privință, alternativele pe care Comisia se poate baza în cadrul aprecierii necesității obiective a unei restricții nu sunt limitate la situația care s‑ar produce în lipsa restricției în discuție, ci pot să includă și alte ipoteze contrafactuale, fondate în special pe situații realiste care ar putea surveni în lipsa restricției menționate.

   (a se vedea punctele 107, 109 și 111)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 112, 188 și 189)

8.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 148)

9.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 151)

10.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 155 și 156)

11.  Tribunalul săvârșește o eroare de drept prin faptul că, în cadrul analizei efectelor de restrângere a concurenței ale comisioanelor interbancare multilaterale din cadrul sistemului de plată operat de o organizație internațională, comisioane aplicabile în special unor plăți transfrontaliere efectuate cu card bancar în cadrul Spațiului Economic European sau al zonei euro, nu abordează în niciun mod caracterul probabil sau chiar plauzibil al interdicției de stabilire a tarifelor ex post (și anume stabilirea tarifelor realizată după ce a fost efectuată o achiziție de către unul dintre titularii de carduri ale băncii de emitere de la unul dintre comercianții băncii de acceptare și după ce operațiunea a fost supusă decontării) în ipoteza lipsei acestor comisioane, ci se bazează numai pe criteriul viabilității economice a unui sistem care funcționează fără comisioanele amintite și pe o interdicție de stabilire a tarifelor ex post pentru a justifica luarea în considerare a unei asemenea interdicții.

    (a se vedea punctele 161, 165-167, 169, 173-175 și 177)

12.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 170, 174, 175, 190 și 198)

13.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 184 și 185)

14.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 215, 216 și 218)

15.  Orice decizie a unei asocieri de întreprinderi care se dovedește contrară dispozițiilor articolului 81 alineatul (1) CE poate face obiectul unei exceptări în temeiul alineatului (3) al acestui articol numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de acesta, inclusiv condiția de a contribui la îmbunătățirea producției sau a distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic. Pe de altă parte, atunci când nu este posibilă disocierea unei decizii a unei asocieri de întreprinderi de operațiunea sau de activitatea principală cu care este asociată fără a compromite existența și obiectivele acesteia, este necesar să se examineze compatibilitatea cu articolul 81 CE a deciziei în cauză împreună cu compatibilitatea operațiunii sau a activității principale față de care este accesorie.

    În schimb, în cazul în care se constată că o asemenea decizie nu este necesară în mod obiectiv pentru punerea în aplicare a unei operațiuni sau a unei activități determinate, numai avantajele obiective care decurg în mod specific din decizia menționată pot fi luate în considerare în cadrul articolului 81 alineatul (3) CE.

    Pe de altă parte, îmbunătățirea, în sensul primei condiții prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE, nu poate fi identificată cu orice avantaj pe care partenerii îl obțin în urma acordului în cauză cu privire la activitatea lor de producție sau de distribuție. Această îmbunătățire trebuie să prezinte în special avantaje obiective semnificative, de natură să compenseze inconvenientele pentru concurență care rezultă din acest acord.

    În acest context, în cazul unui sistem cu caracter dual, pentru a aprecia dacă o măsură care a încălcat în principiu interdicția prevăzută la articolul 81 alineatul (1) CE, întrucât creează efecte restrictive cu privire la unul dintre cele două grupuri de consumatori asociate acestui sistem, poate îndeplini prima condiție prevăzută la articolul 81 alineatul (3) CE, trebuie să se țină seama de sistemul în care se înscrie această măsură, inclusiv, dacă este cazul, de ansamblul avantajelor obiective care decurg din măsura menționată nu numai pe piața cu privire la care s‑a constatat respectiva restricție, ci și pe piața care cuprinde celălalt grup de consumatori asociat sistemului amintit, în special atunci când există interacțiuni între cele două segmente ale sistemului în cauză. În acest scop, trebuie să se examineze, după caz, dacă asemenea avantaje sunt susceptibile să compenseze inconvenientele pe care le implică această măsură din punctul de vedere al concurenței. În special, este necesar, în principiu, la examinarea primei condiții prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE, să se ia în considerare toate avantajele obiective nu numai pe piața relevantă, ci și pe piața distinctă și conexă.

    Cu toate acestea, în cazul în care se constată efecte restrictive pe o singură piață din cadrul unui sistem dual, avantajele care decurg din măsura restrictivă pe o piață distinctă conexă, de asemenea asociată respectivului sistem, nu pot fi susceptibile, în sine, să compenseze inconvenientele care rezultă din această măsură în lipsa oricărei probe privind existența unor avantaje obiective semnificative datorate măsurii menționate pe piața relevantă, în special atunci când consumatorii care se găsesc pe piețele respective nu sunt substanțial aceiași.

    (a se vedea punctele 230, 231, 234, 237, 240 și 242)

16.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 235 și 236)