Cauza C-315/12
Metro Cash & Carry Danmark ApS
împotriva
Skatteministeriet
(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Højesteret)
„Accize — Directiva 92/12/CEE — Articolele 7-9 — Directiva 2008/118/CE — Articolele 32-34 — Circulația intracomunitară a produselor supuse accizelor — Regulamentul (CEE) nr. 3649/92 — Articolele 1 și 4 — Documentul de însoțire simplificat — Exemplarul 1 — Activitatea de «cash & carry» — Produse eliberate pentru consum într-un stat membru și deținute în scopuri comerciale într-un alt stat membru sau produse achiziționate de particulari pentru uz propriu și transportate de aceștia — Băuturi spirtoase — Lipsa obligației de verificare de către furnizor”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 18 iulie 2013
Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Accize – Directiva 92/12 – Circulația intracomunitară a produselor supuse accizelor – Regulamentul nr. 3649/92 – Documentul de însoțire simplificat – Produse eliberate pentru consum într-un stat membru și destinate a fi utilizate în scopuri comerciale într-un alt stat membru – Produse destinate să fie introduse în celălalt stat membru în scopuri private sau comerciale – Obligația de verificare de către vânzător – Lipsă
(Regulamentul nr. 3649/92 al Comisiei, art. 1 și 4; Directiva 92/12 a Consiliului, art. 7-9)
Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Accize – Intrarea în vigoare a Directivei 2008/118 și abrogarea Directivei 92/12 – Incidență
(Directiva 92/12 a Consiliului, art. 7-9, și Directiva 2008/118 a Consiliului, art. 32-34)
Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Accize – Directiva 92/12 – Produse achiziționate și transportate de particulari pentru uz propriu în sensul articolului 8 din directivă – Verificare de către autoritățile naționale
(Directiva 92/12, art. 8)
Articolele 7-9 din Directiva 92/12 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/108, precum și articolele 1 și 4 din Regulamentul nr. 3649/92 privind documentul de însoțire simplificat pentru circulația intracomunitară a produselor supuse accizelor și care au fost eliberate pentru consum în statul membru de expediere trebuie să fie interpretate în sensul că nu impun unui operator economic să verifice dacă cumpărătorii care provin din alte state membre au intenția să importe produsele accizabile în alt stat membru și, dacă este cazul, dacă un astfel de import este realizat în scopuri private sau în scopuri comerciale.
Astfel, în temeiul articolului 1 din Regulamentul nr. 3649/92, în cazul în care produsele supuse accizelor și eliberate deja pentru consum într-un stat membru sunt destinate a fi folosite în alt stat membru, în sensul articolului 7 din Directiva 92/12, persoana responsabilă cu circulația intracomunitară trebuie să întocmească un document de însoțire simplificat. Totuși, niciun element din aceste dispoziții nu permite să se concluzioneze că un furnizor, în măsura în care nu este el însuși „persoana responsabilă cu circulația intracomunitară” în temeiul articolului 1 din Regulamentul nr. 3649/92, trebuie să controleze dacă sunt îndeplinite condițiile pentru ca persoana responsabilă să întocmească și să îi predea documentul de însoțire simplificat menționat pentru ca furnizorul să poată să îl păstreze.
În plus, potrivit articolului 7 alineatul (3) din Directiva 92/12, accizele sunt datorate, după caz, de persoana care efectuează livrarea sau deține produsele destinate livrării sau de persoana care primește produsele pentru a le folosi într-un stat membru, altul decât cel în care produsele au fost deja puse în consum, sau de comerciantul sau organismul de drept public relevant. Rezultă de aici, mai întâi, că un operator, în calitate de furnizor care nu se ocupă de livrarea produselor vândute, nu poate fi considerat drept „persoana care efectuează livrarea”, în sensul articolului 7 alineatul (3) menționat. Un astfel de operator nu ar putea fi considerat ca fiind persoana care „deține produsele destinate livrării”, în sensul articolului 7 alineatul (3), deoarece activitatea sa de comerț cu ridicata cu autoservire nu îi permite să garanteze nici utilizarea comercială a produselor vândute unor clienți din alt stat membru, nici faptul că aceste produse vor fi efectiv livrate în acest alt stat membru.
(a se vedea punctele 25, 28, 30, 32, 33 și 38 dispozitiv 1)
Articolele 32-34 din Directiva 2008/118 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/108, trebuie interpretate în sensul că nu aduc modificări de fond articolelor 7-9 din Directiva 92/12, ci reproduc conținutul acestor articole clarificându-le.
(a se vedea punctele 42 și 43 și dispozitiv 2)
Articolul 8 din Directiva 92/12 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/108, trebuie interpretat în sensul că este susceptibil să acopere achiziționarea de produse accizabile în cazul în care aceste produse sunt achiziționate de particulari pentru uz propriu și sunt transportate de aceștia, aspect care trebuie verificat de autoritățile naționale competente de la caz la caz.
(a se vedea punctul 48 și dispozitiv 3)
Cauza C-315/12
Metro Cash & Carry Danmark ApS
împotriva
Skatteministeriet
(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Højesteret)
„Accize — Directiva 92/12/CEE — Articolele 7-9 — Directiva 2008/118/CE — Articolele 32-34 — Circulația intracomunitară a produselor supuse accizelor — Regulamentul (CEE) nr. 3649/92 — Articolele 1 și 4 — Documentul de însoțire simplificat — Exemplarul 1 — Activitatea de «cash & carry» — Produse eliberate pentru consum într-un stat membru și deținute în scopuri comerciale într-un alt stat membru sau produse achiziționate de particulari pentru uz propriu și transportate de aceștia — Băuturi spirtoase — Lipsa obligației de verificare de către furnizor”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 18 iulie 2013
Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Accize — Directiva 92/12 — Circulația intracomunitară a produselor supuse accizelor — Regulamentul nr. 3649/92 — Documentul de însoțire simplificat — Produse eliberate pentru consum într-un stat membru și destinate a fi utilizate în scopuri comerciale într-un alt stat membru — Produse destinate să fie introduse în celălalt stat membru în scopuri private sau comerciale — Obligația de verificare de către vânzător — Lipsă
(Regulamentul nr. 3649/92 al Comisiei, art. 1 și 4; Directiva 92/12 a Consiliului, art. 7-9)
Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Accize — Intrarea în vigoare a Directivei 2008/118 și abrogarea Directivei 92/12 — Incidență
(Directiva 92/12 a Consiliului, art. 7-9, și Directiva 2008/118 a Consiliului, art. 32-34)
Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Accize — Directiva 92/12 — Produse achiziționate și transportate de particulari pentru uz propriu în sensul articolului 8 din directivă — Verificare de către autoritățile naționale
(Directiva 92/12, art. 8)
Articolele 7-9 din Directiva 92/12 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/108, precum și articolele 1 și 4 din Regulamentul nr. 3649/92 privind documentul de însoțire simplificat pentru circulația intracomunitară a produselor supuse accizelor și care au fost eliberate pentru consum în statul membru de expediere trebuie să fie interpretate în sensul că nu impun unui operator economic să verifice dacă cumpărătorii care provin din alte state membre au intenția să importe produsele accizabile în alt stat membru și, dacă este cazul, dacă un astfel de import este realizat în scopuri private sau în scopuri comerciale.
Astfel, în temeiul articolului 1 din Regulamentul nr. 3649/92, în cazul în care produsele supuse accizelor și eliberate deja pentru consum într-un stat membru sunt destinate a fi folosite în alt stat membru, în sensul articolului 7 din Directiva 92/12, persoana responsabilă cu circulația intracomunitară trebuie să întocmească un document de însoțire simplificat. Totuși, niciun element din aceste dispoziții nu permite să se concluzioneze că un furnizor, în măsura în care nu este el însuși „persoana responsabilă cu circulația intracomunitară” în temeiul articolului 1 din Regulamentul nr. 3649/92, trebuie să controleze dacă sunt îndeplinite condițiile pentru ca persoana responsabilă să întocmească și să îi predea documentul de însoțire simplificat menționat pentru ca furnizorul să poată să îl păstreze.
În plus, potrivit articolului 7 alineatul (3) din Directiva 92/12, accizele sunt datorate, după caz, de persoana care efectuează livrarea sau deține produsele destinate livrării sau de persoana care primește produsele pentru a le folosi într-un stat membru, altul decât cel în care produsele au fost deja puse în consum, sau de comerciantul sau organismul de drept public relevant. Rezultă de aici, mai întâi, că un operator, în calitate de furnizor care nu se ocupă de livrarea produselor vândute, nu poate fi considerat drept „persoana care efectuează livrarea”, în sensul articolului 7 alineatul (3) menționat. Un astfel de operator nu ar putea fi considerat ca fiind persoana care „deține produsele destinate livrării”, în sensul articolului 7 alineatul (3), deoarece activitatea sa de comerț cu ridicata cu autoservire nu îi permite să garanteze nici utilizarea comercială a produselor vândute unor clienți din alt stat membru, nici faptul că aceste produse vor fi efectiv livrate în acest alt stat membru.
(a se vedea punctele 25, 28, 30, 32, 33 și 38 dispozitiv 1)
Articolele 32-34 din Directiva 2008/118 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/108, trebuie interpretate în sensul că nu aduc modificări de fond articolelor 7-9 din Directiva 92/12, ci reproduc conținutul acestor articole clarificându-le.
(a se vedea punctele 42 și 43 și dispozitiv 2)
Articolul 8 din Directiva 92/12 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/108, trebuie interpretat în sensul că este susceptibil să acopere achiziționarea de produse accizabile în cazul în care aceste produse sunt achiziționate de particulari pentru uz propriu și sunt transportate de aceștia, aspect care trebuie verificat de autoritățile naționale competente de la caz la caz.
(a se vedea punctul 48 și dispozitiv 3)