Cauza C‑295/12 P

Telefónica SA

și

Telefónica de España SAU

împotriva

Comisiei Europene

„Articolul 102 TFUE — Abuz de poziție dominantă — Piețele spaniole ale accesului la internet în bandă largă — Micșorarea marjei — Articolul 263 TFUE — Controlul legalității — Articolul 261 TFUE — Competență de fond — Articolul 47 din cartă — Principiul protecției jurisdicționale efective — Control de fond — Cuantumul amenzii — Principiul proporționalității — Principiul nediscriminării”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 iulie 2014

1. Recurs – Motive – Neidentificarea erorii de drept invocate – Motiv lipsit de precizie – Inadmisibilitate

   [art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58, Regulamentul de procedură al Curții, art. 112 alin. (1) lit. (c)]

2. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Consacrare în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Control jurisdicțional al deciziilor adoptate de Comisie în materia concurenței – Control al legalității și control de fond, atât de drept, cât și de fapt – Încălcare – Lipsă

   [art. 101 TFUE, art. 102 TFUE, art. 261 TFUE și art. 263 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 17 al Consiliului, art. 15 alin. (2), și Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și art. 31]

3. Drepturi fundamentale – Convenția europeană a drepturilor omului – Instrument juridic care nu este integrat formal în ordinea juridică a Uniunii

   [art. 6 alin (3) TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. art. 52 alin. (3)]

4. Procedură jurisdicțională – Durata procedurii în fața Tribunalului – Termen rezonabil – Litigiu privind existența unei încălcări a normelor de concurență – Nerespectarea unui termen rezonabil – Consecințe

   (art. 263 TFUE și art. 340 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf)

5. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă – Control exercitat de Curte cu privire la aprecierea elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

6. Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Inadmisibilitate

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

7. Poziție dominantă – Abuz – Noțiune – Comportamente care au un efect restrictiv asupra concurenței – Efect potențial

   (art. 102 TFUE)

8. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Neretroactivitatea dispozițiilor penale – Domeniu de aplicare – Decizie a Comisiei prin care se constată o practică anticoncurențială – Includere – Aplicare retroactivă a unei noi interpretări a unei norme care prevede o încălcare – Caracter previzibil al noii interpretări – Principiile legalității pedepselor și securității juridice – Lipsa încălcării

   (art. 101 TFUE și art. 102 TFUE)

9. Poziție dominantă – Piața geografică relevantă – Delimitare – Criterii – Limitare la un singur teritoriu național – Lipsa relevanței pentru gravitatea încălcării

   (art. 102 TFUE)

10. Concurență – Amenzi – Decizie de aplicare a unor amenzi – Obligația de motivare – Conținut – Indicarea elementelor de apreciere care au permis Comisiei să evalueze gravitatea și durata încălcării – Indicare suficientă – Obligația Comisiei de a indica elementele cifrice referitoare la modul de calcul al amenzilor – Lipsă

    (art. 101 TFUE, art. 102 TFUE și art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

11. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Obligația Comisiei de a‑și respecta practica decizională anterioară – Lipsă – Creșterea nivelului general al amenzilor – Admisibilitate

    [art. 101 TFUE și art. 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

12. Recurs – Competența Curții – Repunere în discuție, pentru motive de echitate, a aprecierii efectuate de Tribunal cu privire la cuantumul amenzilor aplicate unor întreprinderi care au încălcat normele de concurență din tratat – Excludere – Repunere în discuție a acestei aprecieri pentru motive întemeiate pe încălcarea principiului proporționalității – Admisibilitate

    (art. 101 TFUE, art. 102 TFUE, art. 256 TFUE și art. 261 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 29, 30, 72, 78, 79, 82, 105, 122, 129, 131, 135, 138, 142, 174, 187 și 232)

2.  Principiul protecției jurisdicționale efective constituie un principiu general al dreptului Uniunii, care este afirmat în prezent la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care corespunde în dreptul Uniunii articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

   Dreptul Uniunii prevede un sistem de control jurisdicțional al deciziilor Comisiei privind procedurile de aplicare a articolului 102 TFUE care oferă toate garanțiile impuse de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acest sistem de control jurisdicțional constă într‑un control al legalității actelor instituțiilor prevăzut la articolul 263 TFUE, care poate fi completat, în aplicarea articolului 261 TFUE, de o competență de fond în ceea ce privește sancțiunile prevăzute de aceste regulamente.

   Întinderea controlului legalității se extinde la toate deciziile Comisiei privind procedurile de aplicare a articolului 102 TFUE, în timp ce întinderea competenței de fond prevăzute la articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 este limitată la elementele din astfel de decizii prin care se stabilește o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu.

   Acest control al legalității implică faptul că instanța Uniunii exercită un control atât de drept, cât și de fapt, asupra argumentelor invocate de recurenți împotriva deciziei în litigiu și are competența de a aprecia probele, de a anula decizia respectivă și de a modifica cuantumul amenzilor. Instanța Uniunii trebuie nu numai să verifice printre altele exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența acestora, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă sunt de natură să susțină concluziile deduse. Nu este indispensabil în vederea respectării principiului protecției jurisdicționale efective ca Tribunalul să aibă obligația de a efectua din oficiu o nouă cercetare judecătorească completă a dosarului.

   În ceea ce privește cerințele unui control de fond în sensul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în ceea ce privește amenda, instanța Uniunii este obligată, în exercitarea competențelor prevăzute la articolele 261 TFUE și 263 TFUE, să examineze orice critică, de drept sau de fapt, prin care se urmărește să se demonstreze că cuantumul amenzii nu este adecvat în raport cu gravitatea și durata încălcării.

   (a se vedea punctele 39, 40, 42, 45, 53 ‑55 și 200)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 41)

4.  În lipsa oricărui indiciu potrivit căruia durata excesivă a procedurii în fața Tribunalului ar fi avut o influență asupra soluționării litigiului, nerespectarea unui termen de soluționare rezonabil nu poate determina anularea unei hotărâri. Astfel, în lipsa unei influențe asupra soluționării litigiului a nerespectării unui termen de soluționare rezonabil, anularea unei hotărâri nu ar remedia încălcarea de către Tribunal a principiului protecției jurisdicționale efective.

   O încălcare săvârșită de o instanță a Uniunii a obligației sale rezultate din articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene de a judeca într‑un termen rezonabil cauzele cu care este sesizată trebuie să fie sancționată printr‑o acțiune în despăgubire introdusă la Tribunal, o asemenea acțiune constituind un remediu efectiv. Astfel, o cerere prin care se solicită repararea prejudiciului cauzat de nerespectarea de către Tribunal a unui termen de soluționare rezonabil nu poate fi introdusă direct la Curte în cadrul unui recurs, ci trebuie introdusă chiar la Tribunal.

   (a se vedea punctele 64 și 66)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 84, 89, 93, 107, 114, 153, 159, 163, 165, 176, 219, 225 și 227)

6.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 99, 121 și 144)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 124)

8.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 147-149)

9.  În cadrul aprecierii unui abuz de poziție dominantă care aduce atingere normelor de concurență ale Uniunii, împrejurarea că piața geografică relevantă se limitează la un singur teritoriu național nu exclude calificarea drept foarte gravă a încălcării. Simplul fapt că în alte decizii Comisia a calificat încălcările în cauză ca fiind grave, în condițiile în care piețele geografice relevante erau mai întinse decât cea relevantă în prezenta cauză, nu poate pune sub semnul întrebării această apreciere, calificarea unei încălcări ca fiind gravă sau foarte gravă nedepinzând numai de întinderea pieței geografice relevante, ci și de alte criterii care caracterizează încălcarea.

   (a se vedea punctul 178)

10.  La stabilirea cuantumului amenzii în cazul încălcării normelor de concurență, Comisia își respectă obligația de motivare atunci când indică în decizia sa elementele de apreciere care i‑au permis să determine gravitatea și durata încălcării fără să fie obligată să indice elementele cifrice referitoare la modul de calcul al amenzii. În plus, această obligație nu este încălcată atunci când Comisia nu ia în considerare gradul variabil de gravitate a încălcării și nu face distincție între două perioade de încălcare.

    (a se vedea punctele 181-183 și 195)

11.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 189 și 190)

12.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 205)