Cauza C‑279/12
Fish Legal șiEmily Shirley
împotriva
Information Commissioner șialții
[cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Administrative Appeals Chamber)]
„Trimitere preliminară — Convenția de la Aarhus — Directiva 2003/4/CE — Accesul publicului la informațiile despre mediu — Domeniu de aplicare — Noțiunea «autoritate publică» — Întreprinderi de colectare a apelor reziduale și de distribuție a apei — Privatizarea sectorului apei în Anglia și în Țara Galilor”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2013
Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebări lipsite în mod vădit de pertinență, întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util și întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal – Conținut – Întrebare care răspunde unei necesități obiective pentru soluționarea litigiului – Excludere
(art. 267 TFUE)
Mediu – Libertatea de acces la informații – Directiva 2003/4 – Interpretare – Luarea în considerare a textului și a obiectului Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus)
[Convenția de la Aarhus; Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (5)]
Acorduri internaționale – Acorduri ale Comunității – Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus) – Ghidul de aplicare a convenției menționate – Forță obligatorie – Lipsă
(Convenția de la Aarhus; Decizia 2005/370 a Consiliului)
Mediu – Libertatea de acces la informații – Directiva 2003/4 – Autoritate publică – Noțiune – Guvern sau altă administrație publică – Criterii de apreciere
[Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 2 lit. (a)]
Mediu – Libertatea de acces la informații – Directiva 2003/4 – Autoritate publică – Noțiune – Persoană care îndeplinește funcții în administrația publică în conformitate cu legislația internă – Criterii de apreciere
[Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 2 lit. (b)]
Mediu – Libertatea de acces la informații – Directiva 2003/4 – Autoritate publică – Noțiune – Persoană care furnizează servicii publice legate de mediu și care se află sub controlul unei autorități publice – Criterii de apreciere – Supunere unui regim de reglementare specific – Irelevanță
[Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 2 lit. (a), (b) și (c)]
Mediu – Libertatea de acces la informații – Directiva 2003/4 – Autoritate publică – Noțiune – Persoană care îndeplinește funcții în administrația publică în conformitate cu legislația internă – Domeniul de aplicare referitor la informațiile despre mediu deținute
[Convenția de la Aarhus, art. 4 alin.(1); Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 1, pct. 2 lit. (a), (b) și (c), art. 3 alin. (1) și art. 4]
Mediu – Libertatea de acces la informații – Directiva 2003/4 – Autoritate publică – Noțiune – Persoană care furnizează servicii publice legate de mediu și care se află sub controlul unei autorități publice – Domeniul de aplicare referitor la informațiile despre mediu deținute
[Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 2 lit. (a), (b) și (c)]
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 30 și 32-34)
În vederea interpretării Directivei 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313, trebuie să se țină cont de textul și de obiectul Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, pe care această directivă urmărește să o pună în practică în dreptul Uniunii.
Astfel, devenind parte la Convenția de la Aarhus, Uniunea Europeană s‑a angajat să asigure, în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, un acces de principiu la informațiile despre mediu deținute de autoritățile publice sau în numele acestora.
Astfel cum confirmă considerentul (5) al Directivei 2003/4, prin adoptarea acestei directive, legiuitorul Uniunii a intenționat să asigure compatibilitatea dreptului Uniunii cu convenția în vederea încheierii acesteia de către Comunitate instituind un regim general care urmărește să asigure oricărei persoane fizice sau juridice dintr‑un stat membru un drept de acces la informațiile despre mediu deținute de autoritățile publice sau în numele acestora fără ca persoana în cauză să aibă obligația de a declara interesul pe care îl are în acest sens.
(a se vedea punctele 35-37)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 38)
Constituie autorități publice în sensul articolului 2 punctul 2 litera (a) din Directiva 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313 entitățile care, dintr‑un punct de vedere organic, sunt autorități administrative, și anume cele care fac parte din administrația publică sau din autoritatea executivă a statului indiferent de nivel. Această categorie include toate persoanele juridice de drept public care au fost înființate de stat și a căror dizolvare doar acesta poate să o decidă.
(a se vedea punctul 51)
Pentru a stabili dacă entități precum companii de apă pot fi calificate drept persoane juridice care exercită, în temeiul dreptului intern, funcții în administrația publică în sensul articolului 2 punctul 2 litera (b) din Directiva 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313, este necesar să se examineze dacă aceste entități sunt învestite, în temeiul dreptului național care le este aplicabil, cu puteri exorbitante în raport cu normele aplicabile în relațiile dintre persoane de drept privat.
(a se vedea punctul 56 și dispozitiv 1)
Întreprinderi precum companiile de apă, care furnizează servicii publice în legătură cu mediul, se află sub controlul unui organ sau al unei persoane menționate la articolul 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din Directiva 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313, astfel încât ar trebui calificate drept autorități publice în temeiul articolului 2 punctul 2 litera (c) din această directivă, dacă aceste întreprinderi nu stabilesc în mod cu adevărat autonom felul în care furnizează aceste servicii, întrucât o autoritate publică aflată sub incidența articolului 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din directiva menționată este în măsură să influențeze în mod decisiv acțiunea întreprinderilor menționate în domeniul mediului.
Simplul fapt că entitatea este o societate comercială supusă unui regim de reglementare specific pentru sectorul în discuție nu poate să excludă un control în sensul articolului 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2003/4 în măsura în care poate să rezulte din regimul în cauză că entitatea nu dispune de o autonomie reală față de stat, chiar dacă acesta din urmă nu mai este în măsură, ca urmare a privatizării sectorului în cauză, să stabilească gestiunea lor zilnică.
(a se vedea punctele 68, 70, 71 și 73 și dispozitiv 2)
Articolul 2 punctul 2 litera (b) din Directiva 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313 trebuie interpretat în sensul că o persoană care intră sub incidența acestei dispoziții constituie o autoritate publică în ceea ce privește toate informațiile despre mediu pe care le deține.
Astfel, după cum reiese din articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2003/4, dispoziție centrală a acestei directive care este, în esență, identică cu articolul 4 alineatul (1) din Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, în cazul în care o entitate este calificată drept autoritate publică în sensul uneia dintre cele trei categorii menționate la articolul 2 punctul 2 din respectiva directivă, aceasta are obligația de a comunica oricărui solicitant toate informațiile despre mediu care aparțin uneia dintre cele șase categorii de informații prevăzute la articolul 2 punctul 1 pe care le deține sau care sunt deținute în numele său, cu excepția cazului în care solicitarea intră sub incidența uneia dintre derogările prevăzute la articolul 4 din aceeași directivă.
(a se vedea punctele 78 și 83 și dispozitiv 3)
Societăți comerciale care pot constitui o autoritate publică în temeiul articolului 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313 doar în măsura în care, atunci când furnizează servicii publice în domeniul mediului, se află sub controlul unui organ sau al unei persoane menționate la articolul 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din aceeași directivă nu sunt obligate să furnizeze informații despre mediu în cazul în care este cert că acestea nu se raportează la furnizarea unor astfel de servicii.
Dacă situația nu este în mod sigur aceasta, informațiile în cauză trebuie să fie furnizate.
(a se vedea punctele 82 și 83 și dispozitiv 3)
Cauza C‑279/12
Fish Legal șiEmily Shirley
împotriva
Information Commissioner șialții
[cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Administrative Appeals Chamber)]
„Trimitere preliminară — Convenția de la Aarhus — Directiva 2003/4/CE — Accesul publicului la informațiile despre mediu — Domeniu de aplicare — Noțiunea «autoritate publică» — Întreprinderi de colectare a apelor reziduale și de distribuție a apei — Privatizarea sectorului apei în Anglia și în Țara Galilor”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2013
Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Întrebări lipsite în mod vădit de pertinență, întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util și întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal — Conținut — Întrebare care răspunde unei necesități obiective pentru soluționarea litigiului — Excludere
(art. 267 TFUE)
Mediu — Libertatea de acces la informații — Directiva 2003/4 — Interpretare — Luarea în considerare a textului și a obiectului Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus)
[Convenția de la Aarhus; Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (5)]
Acorduri internaționale — Acorduri ale Comunității — Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus) — Ghidul de aplicare a convenției menționate — Forță obligatorie — Lipsă
(Convenția de la Aarhus; Decizia 2005/370 a Consiliului)
Mediu — Libertatea de acces la informații — Directiva 2003/4 — Autoritate publică — Noțiune — Guvern sau altă administrație publică — Criterii de apreciere
[Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 2 lit. (a)]
Mediu — Libertatea de acces la informații — Directiva 2003/4 — Autoritate publică — Noțiune — Persoană care îndeplinește funcții în administrația publică în conformitate cu legislația internă — Criterii de apreciere
[Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 2 lit. (b)]
Mediu — Libertatea de acces la informații — Directiva 2003/4 — Autoritate publică — Noțiune — Persoană care furnizează servicii publice legate de mediu și care se află sub controlul unei autorități publice — Criterii de apreciere — Supunere unui regim de reglementare specific — Irelevanță
[Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 2 lit. (a), (b) și (c)]
Mediu — Libertatea de acces la informații — Directiva 2003/4 — Autoritate publică — Noțiune — Persoană care îndeplinește funcții în administrația publică în conformitate cu legislația internă — Domeniul de aplicare referitor la informațiile despre mediu deținute
[Convenția de la Aarhus, art. 4 alin.(1); Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 1, pct. 2 lit. (a), (b) și (c), art. 3 alin. (1) și art. 4]
Mediu — Libertatea de acces la informații — Directiva 2003/4 — Autoritate publică — Noțiune — Persoană care furnizează servicii publice legate de mediu și care se află sub controlul unei autorități publice — Domeniul de aplicare referitor la informațiile despre mediu deținute
[Directiva 2003/4 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 2 lit. (a), (b) și (c)]
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 30 și 32-34)
În vederea interpretării Directivei 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313, trebuie să se țină cont de textul și de obiectul Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, pe care această directivă urmărește să o pună în practică în dreptul Uniunii.
Astfel, devenind parte la Convenția de la Aarhus, Uniunea Europeană s‑a angajat să asigure, în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, un acces de principiu la informațiile despre mediu deținute de autoritățile publice sau în numele acestora.
Astfel cum confirmă considerentul (5) al Directivei 2003/4, prin adoptarea acestei directive, legiuitorul Uniunii a intenționat să asigure compatibilitatea dreptului Uniunii cu convenția în vederea încheierii acesteia de către Comunitate instituind un regim general care urmărește să asigure oricărei persoane fizice sau juridice dintr‑un stat membru un drept de acces la informațiile despre mediu deținute de autoritățile publice sau în numele acestora fără ca persoana în cauză să aibă obligația de a declara interesul pe care îl are în acest sens.
(a se vedea punctele 35-37)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 38)
Constituie autorități publice în sensul articolului 2 punctul 2 litera (a) din Directiva 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313 entitățile care, dintr‑un punct de vedere organic, sunt autorități administrative, și anume cele care fac parte din administrația publică sau din autoritatea executivă a statului indiferent de nivel. Această categorie include toate persoanele juridice de drept public care au fost înființate de stat și a căror dizolvare doar acesta poate să o decidă.
(a se vedea punctul 51)
Pentru a stabili dacă entități precum companii de apă pot fi calificate drept persoane juridice care exercită, în temeiul dreptului intern, funcții în administrația publică în sensul articolului 2 punctul 2 litera (b) din Directiva 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313, este necesar să se examineze dacă aceste entități sunt învestite, în temeiul dreptului național care le este aplicabil, cu puteri exorbitante în raport cu normele aplicabile în relațiile dintre persoane de drept privat.
(a se vedea punctul 56 și dispozitiv 1)
Întreprinderi precum companiile de apă, care furnizează servicii publice în legătură cu mediul, se află sub controlul unui organ sau al unei persoane menționate la articolul 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din Directiva 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313, astfel încât ar trebui calificate drept autorități publice în temeiul articolului 2 punctul 2 litera (c) din această directivă, dacă aceste întreprinderi nu stabilesc în mod cu adevărat autonom felul în care furnizează aceste servicii, întrucât o autoritate publică aflată sub incidența articolului 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din directiva menționată este în măsură să influențeze în mod decisiv acțiunea întreprinderilor menționate în domeniul mediului.
Simplul fapt că entitatea este o societate comercială supusă unui regim de reglementare specific pentru sectorul în discuție nu poate să excludă un control în sensul articolului 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2003/4 în măsura în care poate să rezulte din regimul în cauză că entitatea nu dispune de o autonomie reală față de stat, chiar dacă acesta din urmă nu mai este în măsură, ca urmare a privatizării sectorului în cauză, să stabilească gestiunea lor zilnică.
(a se vedea punctele 68, 70, 71 și 73 și dispozitiv 2)
Articolul 2 punctul 2 litera (b) din Directiva 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313 trebuie interpretat în sensul că o persoană care intră sub incidența acestei dispoziții constituie o autoritate publică în ceea ce privește toate informațiile despre mediu pe care le deține.
Astfel, după cum reiese din articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2003/4, dispoziție centrală a acestei directive care este, în esență, identică cu articolul 4 alineatul (1) din Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, în cazul în care o entitate este calificată drept autoritate publică în sensul uneia dintre cele trei categorii menționate la articolul 2 punctul 2 din respectiva directivă, aceasta are obligația de a comunica oricărui solicitant toate informațiile despre mediu care aparțin uneia dintre cele șase categorii de informații prevăzute la articolul 2 punctul 1 pe care le deține sau care sunt deținute în numele său, cu excepția cazului în care solicitarea intră sub incidența uneia dintre derogările prevăzute la articolul 4 din aceeași directivă.
(a se vedea punctele 78 și 83 și dispozitiv 3)
Societăți comerciale care pot constitui o autoritate publică în temeiul articolului 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2003/4 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313 doar în măsura în care, atunci când furnizează servicii publice în domeniul mediului, se află sub controlul unui organ sau al unei persoane menționate la articolul 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din aceeași directivă nu sunt obligate să furnizeze informații despre mediu în cazul în care este cert că acestea nu se raportează la furnizarea unor astfel de servicii.
Dacă situația nu este în mod sigur aceasta, informațiile în cauză trebuie să fie furnizate.
(a se vedea punctele 82 și 83 și dispozitiv 3)