Cauza C‑151/12
Comisia Europeană
împotriva
Regatului Spaniei
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Mediu — Directiva 2000/60/CE — Cadrul comunitar pentru o politică comunitară în domeniul apei — Transpunerea articolului 4 alineatul (8), a articolului 7 alineatul (2), a articolului 10 alineatele (1) și (2), precum și a punctelor 1.3 și 1.4 din anexa V la Directiva 2000/60 — Bazine hidrografice intracomunitare și intercomunitare — Articolul 149 alineatul 3 in fine din Constituția spaniolă — Normă supletivă”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 24 octombrie 2013
Acte ale instituțiilor – Directive – Executarea de către statele membre – Transpunere a unei directive fără acțiune legislativă – Condiții – Existența unui context juridic general care garantează aplicarea deplină a directivei
(art. 288 al treilea paragraf TFUE)
Mediu – Politica Uniunii în domeniul apei – Directiva 2000/60 – Obligație de control a stării ecologice și chimice a apelor de suprafață – Lipsa unor măsuri de transpunere de către comunitățile autonome dintr‑un stat membru – Aplicarea măsurilor de transpunere statale prin intermediul unei norme supletive constituționale – Inadmisibilitate – Neîndeplinirea obligațiilor
[Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (8), art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (2) și anexa V, pct. 1.3 și pct. 1.4.1 subpct. (i)-(iii)]
Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Proba neîndeplinirii obligațiilor – Sarcină care revine statului membru – Prezentarea unor elemente suficiente pentru a respinge constatarea neîndeplinirii obligațiilor
(art. 258 TFUE)
Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Examinarea de către Curte a temeiniciei – Situație care trebuie luată în considerare – Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat – Măsuri de transpunere în vigoare anterior acestui termen, dar neinvocate în cursul procedurii precontencioase – Luare în considerare
[art. 4 alin. (3) TUE; art. 258 TFUE]
Mediu – Politica Uniunii în domeniul apei – Directiva 2000/60 – Termen pentru punerea în aplicare a controlării emisiilor – Natură juridică
[Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (2)]
Nu este necesară întotdeauna o preluare formală a dispozițiilor unei directive într‑o dispoziție legală expresă și specifică, pentru punerea în aplicare a unei directive putând fi suficient, în funcție de conținutul acesteia, un context juridic general. În special, existența unor principii generale de drept constituțional sau administrativ poate face redundantă transpunerea prin acte cu putere de lege sau prin acte administrative specifice, cu condiția însă ca aceste principii să garanteze efectiv aplicarea integrală a directivei de către administrația națională și ca, în cazul în care dispoziția în cauză din directivă urmărește să confere drepturi particularilor, situația juridică ce rezultă din aceste principii să fie suficient de precisă și de clară, iar beneficiarilor să li se ofere posibilitatea să își cunoască pe deplin drepturile și să se prevaleze de acestea, dacă este cazul, în fața instanțelor naționale.
(a se vedea punctele 26-28)
Un stat membru nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2000/60 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei prin faptul că nu a luat toate măsurile necesare pentru a transpune articolul 4 alineatul (8), articolul 7 alineatul (2), articolul 10 alineatele (1) și (2), precum și punctul 1.3 și punctul 1.4.1 subpunctele (i)-(iii) din anexa V la aceasta, la care face trimitere articolul 8 alineatul (2) din această directivă, în ceea ce privește bazinele hidrografice intracomunitare situate în afara unei comunități autonome determinate, precum și articolul 7 alineatul (2) și articolul 10 alineatele (1) și (2) din aceeași directivă, în ceea ce privește bazinele hidrografice intracomunitare situate în interiorul acestei comunități.
În această privință, statul membru în cauză nu poate invoca o normă supletivă din Constituția sa, potrivit căreia, atunci când comunitățile autonome nu și‑au exercitat competența normativă, se aplică reglementarea națională, din moment ce această reglementare limitează în mod expres domeniul său de aplicare exclusiv la bazinele hidrografice intercomunitare. O interpretarea care extinde aplicarea acestei reglementări la bazinele hidrografice intracomunitare ar avea ca efect să creeze o situație juridică ce nu ar îndeplini cerințele de claritate și de precizie care trebuie să caracterizeze măsurile naționale de transpunere, și aceasta cu atât mai mult cu cât, în dreptul statului membru respectiv, există o incertitudine cu privire la conținutul normei supletive ca instrument de garantare a punerii în aplicare a dreptului Uniunii.
(a se vedea punctele 30-35 și dispozitiv 1)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 36)
Existența unei neîndepliniri a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația din statul membru, astfel cum aceasta se prezenta la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, schimbările intervenite ulterior neputând fi luate în considerare de Curte. Deși faptul că statul membru a invocat respectivele măsuri de transpunere pentru prima dată în stadiul memoriului în apărare nu se poate concilia cu obligația de cooperare loială care incumbă statelor membre în temeiul articolului 4 alineatul (3) TUE, acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor nu are însă ca obiect neîndeplinirea obligației de informare, ci neîndeplinirea obligației de transpunere a dreptului Uniunii. Simplul fapt că statul membru în discuție nu a informat Comisia în procedura precontencioasă că transpunerea avusese loc deja nu este suficient pentru a stabili pretinsa neîndeplinire a obligațiilor. Astfel, în măsura în care dispozițiile de drept intern sunt în vigoare la expirarea termenului stabilit în avizul motivat, ele trebuie luate în considerare de Curte pentru a aprecia existența unei neîndepliniri a obligațiilor.
(a se vedea punctele 40, 45, 49 și 50)
Articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2000/60 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei nu prevede un termen pentru punerea în aplicare a acestei dispoziții, ci un termen în care trebuie să fie efectuate controalele emisiilor prevăzute de această dispoziție.
(a se vedea punctul 41)
Cauza C‑151/12
Comisia Europeană
împotriva
Regatului Spaniei
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Mediu — Directiva 2000/60/CE — Cadrul comunitar pentru o politică comunitară în domeniul apei — Transpunerea articolului 4 alineatul (8), a articolului 7 alineatul (2), a articolului 10 alineatele (1) și (2), precum și a punctelor 1.3 și 1.4 din anexa V la Directiva 2000/60 — Bazine hidrografice intracomunitare și intercomunitare — Articolul 149 alineatul 3 in fine din Constituția spaniolă — Normă supletivă”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 24 octombrie 2013
Acte ale instituțiilor — Directive — Executarea de către statele membre — Transpunere a unei directive fără acțiune legislativă — Condiții — Existența unui context juridic general care garantează aplicarea deplină a directivei
(art. 288 al treilea paragraf TFUE)
Mediu — Politica Uniunii în domeniul apei — Directiva 2000/60 — Obligație de control a stării ecologice și chimice a apelor de suprafață — Lipsa unor măsuri de transpunere de către comunitățile autonome dintr‑un stat membru — Aplicarea măsurilor de transpunere statale prin intermediul unei norme supletive constituționale — Inadmisibilitate — Neîndeplinirea obligațiilor
[Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (8), art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (2) și anexa V, pct. 1.3 și pct. 1.4.1 subpct. (i)-(iii)]
Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Proba neîndeplinirii obligațiilor — Sarcină care revine statului membru — Prezentarea unor elemente suficiente pentru a respinge constatarea neîndeplinirii obligațiilor
(art. 258 TFUE)
Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Examinarea de către Curte a temeiniciei — Situație care trebuie luată în considerare — Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat — Măsuri de transpunere în vigoare anterior acestui termen, dar neinvocate în cursul procedurii precontencioase — Luare în considerare
[art. 4 alin. (3) TUE; art. 258 TFUE]
Mediu — Politica Uniunii în domeniul apei — Directiva 2000/60 — Termen pentru punerea în aplicare a controlării emisiilor — Natură juridică
[Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (2)]
Nu este necesară întotdeauna o preluare formală a dispozițiilor unei directive într‑o dispoziție legală expresă și specifică, pentru punerea în aplicare a unei directive putând fi suficient, în funcție de conținutul acesteia, un context juridic general. În special, existența unor principii generale de drept constituțional sau administrativ poate face redundantă transpunerea prin acte cu putere de lege sau prin acte administrative specifice, cu condiția însă ca aceste principii să garanteze efectiv aplicarea integrală a directivei de către administrația națională și ca, în cazul în care dispoziția în cauză din directivă urmărește să confere drepturi particularilor, situația juridică ce rezultă din aceste principii să fie suficient de precisă și de clară, iar beneficiarilor să li se ofere posibilitatea să își cunoască pe deplin drepturile și să se prevaleze de acestea, dacă este cazul, în fața instanțelor naționale.
(a se vedea punctele 26-28)
Un stat membru nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2000/60 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei prin faptul că nu a luat toate măsurile necesare pentru a transpune articolul 4 alineatul (8), articolul 7 alineatul (2), articolul 10 alineatele (1) și (2), precum și punctul 1.3 și punctul 1.4.1 subpunctele (i)-(iii) din anexa V la aceasta, la care face trimitere articolul 8 alineatul (2) din această directivă, în ceea ce privește bazinele hidrografice intracomunitare situate în afara unei comunități autonome determinate, precum și articolul 7 alineatul (2) și articolul 10 alineatele (1) și (2) din aceeași directivă, în ceea ce privește bazinele hidrografice intracomunitare situate în interiorul acestei comunități.
În această privință, statul membru în cauză nu poate invoca o normă supletivă din Constituția sa, potrivit căreia, atunci când comunitățile autonome nu și‑au exercitat competența normativă, se aplică reglementarea națională, din moment ce această reglementare limitează în mod expres domeniul său de aplicare exclusiv la bazinele hidrografice intercomunitare. O interpretarea care extinde aplicarea acestei reglementări la bazinele hidrografice intracomunitare ar avea ca efect să creeze o situație juridică ce nu ar îndeplini cerințele de claritate și de precizie care trebuie să caracterizeze măsurile naționale de transpunere, și aceasta cu atât mai mult cu cât, în dreptul statului membru respectiv, există o incertitudine cu privire la conținutul normei supletive ca instrument de garantare a punerii în aplicare a dreptului Uniunii.
(a se vedea punctele 30-35 și dispozitiv 1)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 36)
Existența unei neîndepliniri a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația din statul membru, astfel cum aceasta se prezenta la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, schimbările intervenite ulterior neputând fi luate în considerare de Curte. Deși faptul că statul membru a invocat respectivele măsuri de transpunere pentru prima dată în stadiul memoriului în apărare nu se poate concilia cu obligația de cooperare loială care incumbă statelor membre în temeiul articolului 4 alineatul (3) TUE, acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor nu are însă ca obiect neîndeplinirea obligației de informare, ci neîndeplinirea obligației de transpunere a dreptului Uniunii. Simplul fapt că statul membru în discuție nu a informat Comisia în procedura precontencioasă că transpunerea avusese loc deja nu este suficient pentru a stabili pretinsa neîndeplinire a obligațiilor. Astfel, în măsura în care dispozițiile de drept intern sunt în vigoare la expirarea termenului stabilit în avizul motivat, ele trebuie luate în considerare de Curte pentru a aprecia existența unei neîndepliniri a obligațiilor.
(a se vedea punctele 40, 45, 49 și 50)
Articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2000/60 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei nu prevede un termen pentru punerea în aplicare a acestei dispoziții, ci un termen în care trebuie să fie efectuate controalele emisiilor prevăzute de această dispoziție.
(a se vedea punctul 41)