Cauza C‑137/12
Comisia Europeană
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Acțiune în anulare — Decizia 2011/853/UE a Consiliului — Convenția europeană pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat — Directiva 98/84/CE — Temei juridic — Articolul 207 TFUE — Politica comercială comună — Articolul 114 TFUE — Piața internă”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 octombrie 2013
Acte ale instituțiilor – Alegerea temeiului juridic – Criterii – Act al Uniunii care urmărește o dublă finalitate sau care are o componentă dublă – Referire la finalitatea sau la componenta principală sau preponderentă – Decizia 2011/853 privind semnarea, în numele Uniunii, a Convenției europene pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat – Obiectiv care prezintă o legătură specifică cu politica comercială comună – Obiectiv accesoriu de ameliorare a funcționării pieței interne – Adoptare pe temeiul juridic unic al articolului 207 alineatul (4) TFUE coroborat cu articolul 218 alineatul (5) TFUE
[art. 114 TFUE, art. 207 alin. (4) TFUE și art. 218 alin. (5) TFUE; Directiva 98/84 a Parlamentului European și a Consiliului; Decizia 2011/853 a Consiliului]
Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Limitare de către Curte – Menținerea efectelor actului atacat până la înlocuirea acestuia într‑un termen rezonabil – Justificare întemeiată pe motive de securitate juridică
(art. 264 al doilea paragraf TFUE)
În cadrul sistemului de competențe ale Uniunii, alegerea temeiului juridic al unui act trebuie să se întemeieze pe elemente obiective, care pot fi supuse unui control jurisdicțional, printre care figurează finalitatea și conținutul actului. Dacă, prin analizarea actului în discuție, se dovedește că acesta urmărește o dublă finalitate sau că are o componentă dublă și dacă una dintre acestea poate fi identificată ca fiind principală ori preponderentă, iar cealaltă nu este decât accesorie, actul trebuie să aibă un temei juridic unic, și anume temeiul impus de finalitatea sau de componenta principală ori preponderentă.
În această privință, Decizia 2011/853 privind semnarea, în numele Uniunii, a Convenției europene pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat urmărește în principal un obiectiv care prezintă o legătură specifică cu politica comercială comună, care impune, în vederea adoptării sale, recurgerea la temeiul juridic constituit de articolul 207 alineatul (4) TFUE coroborat cu articolul 218 alineatul (5) TFUE și care semnifică, pe de altă parte, că semnarea convenției în numele Uniunii intră, în aplicarea articolului 3 alineatul (1) litera (e) TFUE, în sfera competenței exclusive a acesteia din urmă. În schimb, ameliorarea condițiilor de funcționare a pieței interne rezultă a fi un obiectiv accesoriu al deciziei menționate, care nu justifică faptul ca aceasta să fie întemeiată pe articolul 114 TFUE.
Astfel, un act al Uniunii ține de politica comercială comună dacă privește în mod specific schimburile internaționale prin aceea că este destinat, în esență, promovării, facilitării sau reglementării schimburilor respective și are efecte directe și imediate asupra acestora. În consecință, doar actele Uniunii care prezintă o legătură specifică cu schimburile comerciale internaționale sunt susceptibile să fie incluse în domeniul politicii comerciale comune. În această privință, în timp ce Directiva 98/84 privind protecția juridică a serviciilor cu acces condiționat sau întemeiate pe aceste servicii are ca obiect asigurarea unei protecții juridice adecvate la nivelul Uniunii a serviciilor în discuție în vederea promovării schimburilor referitoare la acestea în cadrul pieței interne, Decizia 2011/853, autorizând semnarea convenției menționate în numele Uniunii, urmărește, la rândul său, instituirea unei protecții similare pe teritoriul statelor europene care nu sunt membre ale Uniunii, în scopul promovării pe teritoriul acestora din urmă a furnizării serviciilor menționate de prestatori din Uniune. Obiectivul urmărit astfel, care, în lumina considerentelor deciziei menționate coroborate cu convenția, rezultă a fi scopul principal al acesteia, prezintă, așadar, o legătură specifică cu schimburile comerciale internaționale care au ca obiect serviciile menționate, care este de natură să justifice legătura acestei decizii cu politica comercială comună.
(a se vedea punctele 52, 53, 57, 58, 64, 65 și 76)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 78-81)
Cauza C‑137/12
Comisia Europeană
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Acțiune în anulare — Decizia 2011/853/UE a Consiliului — Convenția europeană pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat — Directiva 98/84/CE — Temei juridic — Articolul 207 TFUE — Politica comercială comună — Articolul 114 TFUE — Piața internă”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 octombrie 2013
Acte ale instituțiilor — Alegerea temeiului juridic — Criterii — Act al Uniunii care urmărește o dublă finalitate sau care are o componentă dublă — Referire la finalitatea sau la componenta principală sau preponderentă — Decizia 2011/853 privind semnarea, în numele Uniunii, a Convenției europene pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat — Obiectiv care prezintă o legătură specifică cu politica comercială comună — Obiectiv accesoriu de ameliorare a funcționării pieței interne — Adoptare pe temeiul juridic unic al articolului 207 alineatul (4) TFUE coroborat cu articolul 218 alineatul (5) TFUE
[art. 114 TFUE, art. 207 alin. (4) TFUE și art. 218 alin. (5) TFUE; Directiva 98/84 a Parlamentului European și a Consiliului; Decizia 2011/853 a Consiliului]
Acțiune în anulare — Hotărâre de anulare — Efecte — Limitare de către Curte — Menținerea efectelor actului atacat până la înlocuirea acestuia într‑un termen rezonabil — Justificare întemeiată pe motive de securitate juridică
(art. 264 al doilea paragraf TFUE)
În cadrul sistemului de competențe ale Uniunii, alegerea temeiului juridic al unui act trebuie să se întemeieze pe elemente obiective, care pot fi supuse unui control jurisdicțional, printre care figurează finalitatea și conținutul actului. Dacă, prin analizarea actului în discuție, se dovedește că acesta urmărește o dublă finalitate sau că are o componentă dublă și dacă una dintre acestea poate fi identificată ca fiind principală ori preponderentă, iar cealaltă nu este decât accesorie, actul trebuie să aibă un temei juridic unic, și anume temeiul impus de finalitatea sau de componenta principală ori preponderentă.
În această privință, Decizia 2011/853 privind semnarea, în numele Uniunii, a Convenției europene pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat urmărește în principal un obiectiv care prezintă o legătură specifică cu politica comercială comună, care impune, în vederea adoptării sale, recurgerea la temeiul juridic constituit de articolul 207 alineatul (4) TFUE coroborat cu articolul 218 alineatul (5) TFUE și care semnifică, pe de altă parte, că semnarea convenției în numele Uniunii intră, în aplicarea articolului 3 alineatul (1) litera (e) TFUE, în sfera competenței exclusive a acesteia din urmă. În schimb, ameliorarea condițiilor de funcționare a pieței interne rezultă a fi un obiectiv accesoriu al deciziei menționate, care nu justifică faptul ca aceasta să fie întemeiată pe articolul 114 TFUE.
Astfel, un act al Uniunii ține de politica comercială comună dacă privește în mod specific schimburile internaționale prin aceea că este destinat, în esență, promovării, facilitării sau reglementării schimburilor respective și are efecte directe și imediate asupra acestora. În consecință, doar actele Uniunii care prezintă o legătură specifică cu schimburile comerciale internaționale sunt susceptibile să fie incluse în domeniul politicii comerciale comune. În această privință, în timp ce Directiva 98/84 privind protecția juridică a serviciilor cu acces condiționat sau întemeiate pe aceste servicii are ca obiect asigurarea unei protecții juridice adecvate la nivelul Uniunii a serviciilor în discuție în vederea promovării schimburilor referitoare la acestea în cadrul pieței interne, Decizia 2011/853, autorizând semnarea convenției menționate în numele Uniunii, urmărește, la rândul său, instituirea unei protecții similare pe teritoriul statelor europene care nu sunt membre ale Uniunii, în scopul promovării pe teritoriul acestora din urmă a furnizării serviciilor menționate de prestatori din Uniune. Obiectivul urmărit astfel, care, în lumina considerentelor deciziei menționate coroborate cu convenția, rezultă a fi scopul principal al acesteia, prezintă, așadar, o legătură specifică cu schimburile comerciale internaționale care au ca obiect serviciile menționate, care este de natură să justifice legătura acestei decizii cu politica comercială comună.
(a se vedea punctele 52, 53, 57, 58, 64, 65 și 76)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 78-81)