Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Hi Hotel HCF SARL/Uwe Spoering

(Cauza C-387/12) (1)

((Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Competența internațională în materie delictuală și cvasidelictuală - Act comis într-un stat membru, care constă în participarea la un act ilicit săvârșit pe teritoriul altui stat membru - Determinarea locului unde s-a produs fapta prejudiciabilă))

2014/C 159/05

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Hi Hotel HCF SARL

Pârât: Uwe Spoering

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Bundesgerichtshof – Interpretarea articolului 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 3, p. 74) – Competenţă internaţională în materie delictuală sau cvasidelictuală – Act săvârşit într-un prim stat membru constând în participarea la un act ilicit săvârşit pe teritoriul unui al doilea stat membru – Stabilirea locului unde s-a produs fapta prejudiciabilă

Dispozitivul

Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în caz de pluralitate de autori prezumați ai unui pretins prejudiciu adus drepturilor patrimoniale de autor protejate în statul membru de care aparține instanța sesizată, această dispoziție nu permite să se stabilească, din perspectiva locului unde s-a produs evenimentul cauzator al acestui prejudiciu, competența instanței în raza căreia acela dintre autorii prezumați care a fost chemat în judecată nu a acționat, însă ea permite stabilirea competenței acestei instanțe din perspectiva locului materializării pretinsului prejudiciu cu condiția să existe riscul ca el să se materializeze în raza instanței sesizate. În această ultimă ipoteză, instanța menționată nu este competentă să se pronunțe decât cu privire la prejudiciul cauzat pe teritoriul statului membru de care aparține.

(1)  JO C 343, 10.11.2012.