|
26.5.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 159/3 |
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Cascina Tre Pini s.s./Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Regione Lombardia, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Consorzio Parco Lombardo della Valle del Ticino, Comune di Somma Lombardo
(Cauza C-301/12) (1)
((Trimitere preliminară - Mediu - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Directiva 92/43/CEE - Situri de importanță comunitară - Revizuirea statutului unui astfel de sit în cazul survenirii unor fenomene de poluare sau de degradare a mediului - Legislație națională care nu prevede posibilitatea persoanelor vizate de a solicita o asemenea revizuire - Atribuirea unei puteri discreționare de a angaja din oficiu o procedură de revizuire a respectivului statut autorităților naționale competente))
2014/C 159/04
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Consiglio di Stato
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Cascina Tre Pini s.s.
Pârâte: Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Regione Lombardia, Presidenza del Consiglio dei Ministri, Consorzio Parco Lombardo della Valle del Ticino, Comune di Somma Lombardo
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Consiglio di Stato – Interpretarea articolelor 9 și 10 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, precum și a faunei și a florei sălbatice (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109) – Situri de importanță comunitară (SIC) – Revizuirea statutului SIC în cazul survenirii unor fenomene de poluare sau de degradare a mediului – Legislație națională care nu prevede posibilitatea persoanelor vizate de a solicita o asemenea revizuire – Atribuirea unei puteri discreționare autorităților competente în ceea ce privește inițierea din oficiu a procedurii de revizuire a statutului SIC – Lipsa evaluării periodice a condițiilor de revizuire a statutului SIC – Lipsa unei obligații de a informa persoanele vizate cu privire la o asemenea procedură
Dispozitivul
|
1) |
Articolul 4 alineatul (1) și articolele 9 și 11 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, astfel cum a fost modificată prin Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, trebuie interpretate în sensul că autoritățile competente din statele membre au obligația să propună Comisiei Europene declasarea unui sit înscris pe lista siturilor de importanță comunitară în cazul în care aceste autorități au fost sesizate cu o cerere din partea proprietarului unui teren inclus în acest sit care invocă degradarea acestuia din urmă din punctul de vedere al mediului, în măsura în care această cerere se întemeiază pe împrejurarea că, în pofida respectării dispozițiilor articolului 6 alineatele (2)-(4) din această directivă, cu modificările ulterioare, situl respectiv nu mai poate în mod definitiv contribui la conservarea habitatelor naturale, precum și a faunei și a florei sălbatice sau la constituirea rețelei Natura 2000. |
|
2) |
Articolul 4 alineatul (1) și articolele 9 și 11 din Directiva 92/43, astfel cum a fost modificată prin Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care atribuie competența de a propune adaptarea listei siturilor de importanță comunitară doar colectivităților teritoriale, iar nu și statului, cel puțin cu titlu subsidiar în cazul abținerii de a acționa a acestor autorități, în măsura în care această atribuire a competențelor garantează aplicarea corectă a prevederilor directivei menționate. |