Acțiune introdusă la 28 octombrie 2011 — Farage/Parlamentul European și Buzek

(Cauza T-564/11)

(2012/C 25/105)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Nigel Paul Farage (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: P. Bennett, Solicitor)

Pârâți: Parlamentul European și Jerzy Buzek (Bruxelles, Belgia)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Președintelui Parlamentului European, domnul Jerzy Buzek, din 2 martie 2010 prin care se aplică reclamantului sancțiunea pierderii dreptului la indemnizația de ședere pentru o perioadă zece zile, precum și a Deciziei Biroului Parlamentului European din 24 martie 2010 și a Deciziei Președintelui Parlamentului European din 31 august 2011, prin care se declară inadmisibilă cererea reclamantului în vederea apărării imunității sale parlamentare și

—	în subsidiar, declararea faptului că niciuna dintre deciziile menționate mai sus nu sunt valide și nici nu ar fi trebuit să fie.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 din Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene (JO 2010 C 84, p. 99), întrucât intervenția reclamantului din 24 februarie 2010 a fost făcută în calitatea sa de membru al Parlamentului European. Ca atare, intervenția în discuție privește aspecte politice și este de importanță esențială ca un membru al Parlamentului European să poată lua cuvântul în mod liber.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea libertății de exprimare, întrucât nu s-a luat în considerare corect articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European (JO 2011 L 116, p. 1).

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la o instanță independentă și imparțială, astfel cum este consacrat la articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât orice participare a Președintelui Parlamentului în procesul de luare a deciziilor în prezenta cauză sau a oricărei alte persoane care a fost prezentă la sesiunea plenară din 24 februarie 2010 și a formulat o opinie a împiedicat această persoană să ia parte la o asemenea procedură.

Al patrulea motiv, întemeiat pe interpretarea incorectă a articolului 152 alineatul (1) și a articolului 153 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, întrucât sancțiunile prevăzute de ultima dispoziție trebuie înțelese în contextul textului introductiv, referitor îndeosebi la cazurile grave de tulburare sau de perturbare care „încalcă principiile stabilite la articolul 9”.