—

anularea în întregime a hotărârii atacate, pronunțată la 15 martie 2011, de Camera a doua a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene, notificată prin scrisoarea recomandată din 15 martie 2011, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de recurent în data de 7 mai 2010;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, inclusiv la plata cheltuielilor necesare efectuate în legătură cu procedura și în special a cheltuielilor pentru alegerea domiciliului, a cheltuielilor de deplasare și de ședere, precum și a onorariilor avocaților, în temeiul articolului 91 alineatul (b) din Regulamentul de procedură.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 4 din anexa VII la statut, precum și pe denaturarea probelor prezentate Tribunalului Funcției Publice Recurentul reproșează Tribunalului Funcției Publice, pe de o parte, neluarea în considerare a înscrisurilor nr. 22, 23, 24 și 25 din dosarul său, atunci când a decis, la punctul 31 din hotărâre, că prezența recurentului în Franța între 1999 și 2000 nu putea fi asimilată unei intenții a de a deplasa centrul intereselor sale în țara sa natală și, pe de altă parte, realizarea unei aprecieri incoerente a noțiunii de reședință obișnuită, la punctele 29, 31 și 33 din hotărârea atacată.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe denaturarea probelor prezentate Tribunalului Funcției Publice și pe lipsa motivării, în măsura în care Tribunalul justifică încetarea tardivă a plății indemnizației de expatriere „ca urmare a unei neînțelegeri privind locul unde recurentul a promovat bacalaureatul”. Recurentul reproșează Tribunalului că nu a luat în considerare înscrisul nr. 15 din dosarul său, că nu a răspuns la punctul 31 din acțiune și că a formulat constatări viciate de inexactități materiale vădite.