Recurs introdus la 30 martie 2011 de Guido Strack împotriva Hotărârii pronunțate la 20 ianuarie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-132/07, Strack/Comisia

(Cauza T-199/11 P)

(2011/C 232/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Guido Strack (Köln, Germania) (reprezentant: Rechtsanwalt H. Tettenborn)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	Anularea în tot a Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 20 ianuarie 2011, pronunțată în cauza F-132/07, și admiterea concluziilor recurentului în această procedură;

—	anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 17 septembrie 2009 în cauza F-132/07, în măsura în care prin aceasta se respinge cererea recurentului de pronunțare a hotărârii în lipsă;

—	anularea deciziei Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene de reatribuire a cauzei F-132/07 Camerei a doua, atribuită mai întâi Camerei întâi;

—

anularea deciziei Comisiei din 23 iulie 2007, precum și a deciziilor tacite care o completează din 9 august 2007 și din 11 septembrie 2007 și a deciziei din 9 noiembrie 2007, în măsura în care sunt respinse cererile de autorizare prezentate de recurent la 9 aprilie 2007, la 11 mai 2007 și la 11 octombrie 2007 în vederea publicării de documente (sub toate aspectele juridice relevante, în special articolele 17, 17a, 19 și 24 din Statutul funcționarilor, precum și eventualele dispoziții în materia drepturilor de autor și a protecției datelor) și în vederea depunerii unor plângeri împotriva unor (foști) comisari și funcționari ai Comisiei;

—	obligarea Comisiei la plata către recurent a unor despăgubiri în cuantum de minim 10 000 de euro pentru prejudiciul imaterial — medical și moral — suferit ca urmare a deciziilor a căror anulare se solicită.

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

—	în plus, invocând jurisprudența constantă în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, recurentul solicită o despăgubire minimă de 2 000 de euro, al cărei cuantum să fie stabilit de Tribunal, pentru durata excesivă a procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă douăzeci de motive.

—

Acesta invocă printre altele: necompetența organului care a adoptat deciziile atacate, refuzul ilicit de a pronunța o hotărâre în lipsă, caracterul ilicit al prelungirilor de termen acordate Comisiei, neconexarea, cum s-ar fi impus, a cauzei cu alte cauze între părți, prezentarea eronată a situației de fapt în raportul pregătitor de ședință și, în hotărârea atacată, parțialitatea raportorului, încălcarea regimului lingvistic al Tribunalului Funcției Publice și discriminarea recurentului pe criteriul limbii, precum și netraducerea pieselor de procedură.

—

În plus, recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice ar fi săvârșit erori de drept și nu ar fi motivat suficient hotărârea sa. Aceasta printre altele în ceea ce privește interpretarea și aplicarea articolelor 11, 17, 17a, 19, 25, precum și 90 și următoarele din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, a articolelor 6, 10 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a articolelor 11, 41, 47 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.