9.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 113/18

—

Anularea Deciziei C(2010) 8761 final a Comisiei din 8 decembrie 2010 în cazul COMP/39.309 — LCD — afișaje cu cristale lichide, în măsura în care consideră că încălcarea a avut de asemenea ca obiect ecranele LCD destinate unor aplicații de televiziune;

—

reducerea valorii amenzii aplicate reclamantei prin decizie;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea de către Comisie a unei noțiuni eronate din punct de vedere juridic, respectiv „vânzări directe în SEE prin produse prelucrate”, cu ocazia determinării valorii relevante a vânzărilor pentru calculul valorii amenzii.

În calculul valorii relevante a vânzărilor reclamantei în vederea determinării valorii amenzii, Comisia a inclus valoarea ecranelor LCD încorporate în produse finite IT și de televiziune pe care reclamanta le comercializează în SEE. Potrivit reclamantei, noțiunea „vânzări directe în SEE prin produse prelucrate” este eronată din punct de vedere juridic și nu poate servi la determinarea valorii relevante a vânzărilor. Reclamanta arată că această noțiune se bazează pe vânzări de produse care nu au făcut obiectul acestei încălcări nici direct, nici indirect și că aceasta modifică în mod artificial locul vânzărilor relevante de ecrane LCD în cadrul grupului din exteriorul SEE spre interiorul acestui spațiu și reciproc, în funcție de locul vânzării produselor finite în care sunt încorporate aceste ecrane LCD. Reclamanta consideră că această noțiune ca atare nu este conformă jurisprudenței instanțelor Uniunii referitoare în special la modul de tratare a vânzărilor intragrup cu ocazia calculului amenzilor. În cele din urmă, reclamanta arată că această noțiune, astfel cum este aplicată de Comisie în decizie, conduce la discriminări între destinatarii deciziei, întemeiate în mod nelegal pe simpla formă a structurilor societăților lor.

2.

Cel de al doilea motiv invocat este întemeiat pe încălcarea de Comisie a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE, în măsura în care consideră că încălcarea a avut ca obiect ecranele LCD destinate aplicațiilor de televiziune.

Reclamanta arată că ecranele LCD destinate aplicațiilor de televiziune prezintă caracteristici specifice și că discuțiile referitoare la aceste ecrane au fost de natură superficială și episodică. În plus, în decizia sa, Comisia nu ar fi ținut seama de alte discuții bilaterale mai aprofundate referitoare la ecranele LCD destinate aplicațiilor de televiziune, la care au participat și terți. Prin urmare, comportamentul privitor la ecranele LCD destinate unor aplicații de televiziune ar fi trebuit să facă obiectul unei analize și al unei aprecieri distincte de comportamentul privitor la ecranele LCD pentru aplicațiile IT. În lumina acestor elemente, reclamanta arată în special că poziția Comisiei potrivit căreia încălcarea se extinde la ecranele LCD destinate unor aplicații de televiziune este afectată de o încălcare a principiului egalității de tratament și a normelor fundamentale de procedură și că este necesară anularea deciziei sau cel puțin că, în scopul calculării amenzii, Comisia ar fi trebuit să evalueze durata și gravitatea unei eventuale încălcări constituite de comportamentul referitor la ecranele LCD destinate unor aplicații de televiziune separat de încălcarea referitoare la ecranele LCD destinate aplicațiilor IT.

3.

Cel de al treilea motiv este întemeiat pe faptul că, pentru calcularea amenzii aplicate reclamantei, Comisia a inclus în mod nejustificat în valoarea relevantă a vânzărilor valoarea altor vânzări în afara celor ale ecranelor LCD destinate aplicațiilor de IT și televiziune.

Vânzările de panouri LCD pentru aplicații medicale, care sunt utilizate la producerea de echipamente medicale au fost incluse în mod eronat în cifrele vânzărilor care au fost furnizate Comisiei în cadrul procedurii administrative. Dat fiind că definiția ecranelor destinate aplicațiilor IT sau televiziunii date în decizie nu include ecranele destinate aplicațiilor medicale, reclamanta arată că vânzările sale de astfel de ecrane trebuie excluse din valoarea relevantă a vânzărilor utilizată pentru calculul amenzii. Vânzările de celule LCD denumite deschise au fost de asemenea incluse în mod eronat în cifrele privind vânzările transmise Comisiei în cadrul procedurii administrative. Întrucât celulele LCD deschise nu sunt produse finite, iar decizia nu reține încălcări legate de produse semifinite, reclamanta arată că vânzările sale de celule LCD deschise trebuie excluse din valoarea relavantă a vânzărilor utilizată pentru calculul amenzii.