1.

anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 29 septembrie 2011 pronunțată în cauza T-415/09 și

2.

obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

—

Luarea în considerare a probelor suplimentare privind utilizarea depuse după expirarea termenului limită stabilit de Oficiu pentru depunerea unor asemenea probe este o încălcarea a articolului 42 alineatul (2) și (3) și a articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului (1) [anterior articolul 43 alineatul (2) și (3) și articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului] precum și a normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei.

—

depunerea probelor care dovedesc utilizarea serioasă a mărcii invocate în sprijinul opoziției este reglementată numai de norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei. Modul de redactare al normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei nu conferă o putere discreționară. Prin urmare, articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului nu este aplicabil în această privință. În cauză, întrucât nu a fost dovedită utilizarea serioasă a mărcii invocate în sprijinul opoziției în cadrul termenului fixat de Oficiu în conformitate cu norma 22 alineatul (2) prima teză din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, opoziția trebuie respinsă.

—

Prin urmare, în cazul în care Oficiul solicită părții care a formulat opoziția să prezinte observații ca răspuns la argumentele solicitantului mărcii comunitare cu privire la prezentarea probei privind utilizarea, în conformitate cu articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului și norma 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, persoana care a formulat opoziția poate să își prezinte observațiile. Cu toate acestea, probe suplimentare depuse privind utilizarea nu pot fi luate în considerare deoarece au fost depuse după expirarea termenului. Prin luarea în considerare a probelor depuse tardiv s-a încălcat articolul 42 alineatul (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului și norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei.

—

Simpla prezentare a unor observații de către solicitantul mărcii comunitare prin care se contestă caracterul suficient al probei în cadrul termenului limită nu justifică luarea în considerare a probelor suplimentare privind utilizarea.

—

Chiar dacă articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului este considerat aplicabil în ceea ce privește probele suplimentare privind utilizarea, depuse după expirarea termenului stabilit potrivit normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, în prezenta cauză, articolul 42 alineatul (2) și (3) și articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului și norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei au fost încălcare.

—

Probele depuse ulterior nu au fost probe suplimentare. Probele suplimentare necesită ca probele depuse în cadrul primului termen limită să fi dovedit utilizarea serioasă a mărcii invocate în sprijinul opoziției și ca probele depuse la o dată tardivă să confirme doar faptele deja dovedite. Așadar, Tribunalul a încălcat articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului întrucât a permis aplicarea respectivei dispoziții în cadrul acțiunii.

—

Existența unui abuz de putere discreționară, conferită de articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului. Oficiul a abuzat de puterea sa discreționară prin simplul fapt că a luat în considerare că depunerea unor exemple suplimentare de utilizare era necesară pentru persoana care a formulat opoziția. Problema dacă depunerea unor probe suplimentare este necesară pentru o parte la procedură nu este un factor de luat în considerare de către intimat. La această problemă trebuie să se răspundă de către fiecare parte pe cont propriu. În plus, Oficiul nu a ținut seama de alte împrejurări. Nu a examinat nici măcar valoarea materialului probatoriu depus inițial. Întrucât a statuat că nu a existat un abuz de putere discreționară, Tribunalul a încălcarea reglementarea aplicabilă.