12.11.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 331/8


Recurs introdus la 18 august 2011 de Gosselin Group NV, fosta Gosselin World Wide Moving NV, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 16 iunie 2011 în cauzele conexate T-208/08 și T-209/08, Gosselin Group NV și Stichting Administratiekantoor Portielje/Comisia Europeană

(Cauza C-429/11 P)

2011/C 331/13

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Gosselin Group NV, fosta Gosselin World Wide Moving NV (reprezentanți: F. Wijckmans și H. Burez, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană și Stichting Administratiekantoor Portielje

Concluziile recurentei

Cu titlu principal, i) anularea hotărârii (1), în măsura în care Tribunalul afirmă că practicile incriminate restrâng prin natura lor concurența fără să fie necesar să se probeze efectele anticoncurențiale, și ii) anularea deciziei (2) (astfel cum a fost modificată și în măsura în care se aplică recurentei), având în vedere că decizia respectivă nu conține nicio probă a consecințelor, din punctul de vedere al dreptului concurenței, ale practicilor în legătura cu care este considerată răspunzătoare recurenta;

cu titlu subsidiar, i) anularea hotărârii în măsura în care Tribunalul afirmă că, în mod excepțional, Comisia se putea întemeia pe cea de a doua condiție alternativă a punctului 53 din Orientările privind conceptul de efect asupra comerțului (3), fără a proceda în mod explicit la o determinare a pieței în sensul punctului 55 din aceste orientări; și ii) anularea deciziei (astfel cum a fost modificată și în partea în care se aplică recurentei) în măsura în care, în decizie, Comisia nu a demonstrat corespunzător cerințelor legale că practicile afectează în mod semnificativ comerțul între statele membre;

cu titlu subsidiar, i) anularea hotărârii în măsura în care Tribunalul afirmă că Comisia nu era obligată să ia în considerare faptul că recurenta nu participase la acordurile scrise privind prețurile sau la reuniuni nici în cadrul aprecierii gravității încălcării, nici în cadrul circumstanțelor atenunante; și ii) anularea deciziei (astfel cum a fost modificată și în măsura în care se aplică recurentei) pentru aceleași motive;

cu titlu subsidiar, i) anularea hotărârii în măsura în care se aplică o rată de 17 % din vânzările relevante fără a lua în considerare ansamblul de 30 de circumstanțe relevante, întemeindu-se în special pe un prag minim de 15 % și ii) anularea deciziei (astfel cum a fost modificată și în măsura în care se aplică recurentei) pentru aceleași motive;

cu titlu subsidiar, i) anularea hotărârii în măsura în care se afirmă că participarea recurentei între 31 ianuarie 1992 și 30 octombrie 1993 nu s-a prescris; ii) anularea deciziei (astfel cum a fost modificată și în partea în care se aplică recurentei) în măsura în care se calculează amenda aplicată recurentei pe baza participării sale între 31 ianuarie 1992 și 30 octombrie 1993; și iii) reducerea, în consecință, a cuantumului amenzii;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Gosselin Group NV afirmă că Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii prin faptul că a calificat în mod eronat din punct de vedere juridic faptele constatate de acesta (devizele de complezență și comisioanele), legate de acorduri privind prețurile și de practici de împărțire a pieței, și că, cel puțin, hotărârea este viciată de lipsa motivării în această privință.

Cu titlu subsidiar, Gosselin Group NV afirmă că Tribunalul:

în ceea ce privește aprecierea efectelor semnificative a practicilor în litigiu asupra comerțului între statele membre, a încălcat regula conform căreia Comisia trebuie să respecte propriile orientări;

în ceea ce privește aprecierea circumstanțelor atenuante la calcularea amenzii, a încălcat principiul caracterului personal al răspunderii, precum și regula conform căreia Comisia trebuie să respecte propriile orientări;

în ceea ce privește stabilirea cuantumului de bază al amenzii, a încălcat obligația de motivare, principiul caracterului personal al răspunderii, precum și regula conform căreia Comisia trebuie să respecte propriile orientări. Primul aspect invocat este motivat de faptul că Tribunalul a apreciat în mod greșit că Comisia putea să se întemeieze pe punctul 23 din Orientările privind calcularea amenzilor (4). Prin al doilea aspect invocat, se susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a afirmat că rata minimă de 15 % din valoarea vânzărilor este, prin definiție, pragul minim al unei amenzi pentru restricții grave ale concurenței. Prin al treilea aspect se susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a afirmat că rata de 17 % este egală sau aproape egală cu rata de 15 % și a concluzionat că nu trebuie luate în considerare toate circumstanțele relevante;

a încălcat articolul 25 din Regulamentul nr. 1/2003 prin faptul că a apreciat că participarea Gosselin NV la practicile în litigiu în perioada 31 noiembrie 1992 și 30 octombrie 1993 nu s-a prescris.


(1)  Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) pronunțată în cauzele conexate T-208/08 și T-209/08, Gosselin Group NV și Stichting Administratiekantoor Portielje/Comisia Europeană (denumită în continuare „hotărârea”).

(2)  Decizia C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 privind o procedură în temeiul articolului 81 [CE] și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale) (denumită în continuare „decizia”).

(3)  Orientări privind conceptul de efect asupra comerțului din articolele 81 și 82 din tratat (JO 2004, C 101, p. 81, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 149).

(4)  Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 (JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264).