13.8.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 238/6

Recurs introdus la 6 iunie 2011 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 22 martie 2011 în cauza T-233/09, Access Info Europe/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-280/11 P)

2011/C 238/11

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: G. Maganza, B. Driessen, Cs. Fekete, agenți)

Celelalte părți în proces: Access Info Europe, Republica Elenă, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate, prin care Tribunalul a anulat decizia Consiliului de respingere a accesului public la documentul solicitat;

—	pronunțarea unei hotărâri finale cu privire la aspectele care fac obiectul prezentului recurs și

—	obligarea reclamantei din cauza T-233/09 la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în cauza menționată și în prezentul recurs.

Motivele și principalele argumente

Cu titlu introductiv, Consiliul amintește că adoptarea deciziei atacate, la 26 februarie 2009, este anterioară intrării în vigoare, la 1 decembrie 2009, a Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, cadrul aplicabil în prezenta cauză este cel stabilit prin Tratatul privind Uniunea Europeană și prin Tratatul privind instituirea Comunității Europene anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

În primul rând, Consiliul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept cu ocazia interpretării și a aplicării excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 (1), întrucât constatările sale sunt contrare prevederilor aplicabile ale Tratatului și, în special, întrucât acestea nu țin seama de limitele principiului accesului mai larg la activitățile legislative ale instituțiilor, stabilit prin Tratat și care se reflectă în dreptul derivat în vederea menținerii eficienței procesului decizional al instituțiilor.

În al doilea rând, Consiliul argumentează că motivarea Tribunalului este contrară jurisprudenței Curții, care permite instituțiilor să își întemeieze deciziile pe considerații generale.

În al treilea rând, Consiliul arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aplicarea „cerinței demonstrării suficiente în fapt și în drept” în prezenta cauză atunci când a examinat motivele prezentate de Consiliu pentru a justifica invocarea excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul menționat. În cadrul analizei sale, Tribunalul a săvârșit erori de drept în măsura în care a solicitat probe privind efectul negativ asupra procesului decizional, nu a ținut seama de importanța etapei inițiale a procesului decizional pentru a aprecia consecințele divulgării versiunii integrale și nu a luat în considerare caracterul sensibil al documentului solicitat.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 3, Ediție specială, 01/vol. 3 p. 76).