9.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 204/17

Recurs introdus la 13 mai 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 3 martie 2011 în cauzele conexate T-122/07T-124/07, Siemens AG Österreich și alții/Comisia

(Cauza C-231/11 P)

2011/C 204/31

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Antoniadis, R. Sauer, N. von Lingen, agenți)

Celelalte părți în proces: Siemens AG Österreich, VA Tech Transmission & Distribution GmbH & Co. KEG, Siemens Transmission & Distribution Ltd, Siemens Transmission & Distribution SA, Nuova Magrini Galileo SpA

Concluziile recurentei

 

În primul rând, cu titlu principal,

—

anularea punctului 2 al dispozitivului Hotărârii Tribunalului din 3 martie 2011 în cauzele conexate T-122/07-T-124/07, în măsura în care acesta se întemeiază pe constatarea Tribunalului, cuprinsă la punctul 157 din hotărârea atacată, potrivit căreia Comisia are obligația de a stabili cote-părți pentru fiecare societate în ceea ce privește cuantumurile pe care acestea au fost obligate să le plătească în solidar;

—

anularea punctului 3 al dispozitivului Hotărârii Tribunalului din 3 martie 2011 în cauzele conexate T-122/07-T-124/07, în măsura în care, potrivit constatărilor cuprinse la punctul 158 coroborat cu punctele 245, 247, 262 și 263 ale hotărârii atacate, Tribunalul a recalculat amenzile, inclusiv prin stabilirea cotei-părți în ceea ce privește cuantumului amenzii aplicate cu titlu personal fiecărei societăți,

 

în al doilea rând, cu titlu subsidiar,

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 3 martie 2011 în cauzele conexate T-122/07-T-124/07, în măsura în care, potrivit punctului 157 din hotărârea atacată, aceasta impune Comisiei obligația de a stabili cote-părți pentru fiecare societate în ceea ce privește cuantumurile pe care acestea au fost obligate să le plătească în solidar;

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 3 martie 2011 în cauzele conexate T-122/07-T-124/07, în măsura în care, potrivit constatărilor cuprinse la punctul 158 coroborat cu punctele 245, 247, 262 și 263 ale hotărârii atacate, Tribunalul a recalculat amenzile, inclusiv prin stabilirea cotei-parte în ceea ce privește cuantumului amenzii aplicate cu titlu personal fiecărei societăți,

 

în al treilea rând,

—

respingerea acțiunilor formulate în cauzele T-122/07, T-123/07 și T-124/04 având ca obiect anularea articolului 2 literele (j), (k) și (l) din Decizia C(2006) 6762 final,

 

în al patrulea rând:

—

obligarea intimatelor-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura de recurs și a cheltuielilor de judecată efectuate în prima instanță.

Motivele și principalele argumente

1.

Obligația impusă Comisiei de a stabili cota-parte din răspunderea personală în raportul dintre codebitorii solidari încalcă limitele competențelor și obligațiilor Comisiei în temeiul articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 și aduce atingere ordinilor juridice naționale. Aceste competențe și obligații privesc raporturile externe, și anume aplicarea de amenzi și, după caz, stabilirea răspunderii solidare a destinatarilor deciziei. În schimb, raporturile interne dintre codebitorii solidari, inclusiv eventualul drept la acțiune între aceștia, fac parte în principiu din domeniul legislației statelor membre.

2.

Tribunalul și-a depășit competența de fond prin faptul că a stabilit în mod imperativ cotele-părți din răspunderea personală în cadrul raporturilor interne în ceea ce privește introducerea unor eventuale acțiuni în restituire la instanțele naționale.

3.

Obligația impusă Comisiei de a reglementa în mod global efectele juridice rezultate din răspunderea solidară nu poate fi întemeiată pe principiul individualizării pedepselor și a sancțiunilor, invocată de Tribunal în această privință. În plus, această obligație este contrară principiului răspunderii întreprinderii pentru încălcări ale articolelor 101 TFUE și 102 TFUE.

4.

Tribunalul s-a pronunțat ultra petita și a încălcat principiul contradictorialității prin faptul că a permis instituirea unei răspunderi în raporturile interne, modificând implicit decizia fără ca o asemenea modificare să fi fost solicitată și fără să facă obiectul unei dezbateri suficiente.

5.

În plus, Tribunal încalcă obligația de motivare întrucât hotărârea atacată nu permite interpretarea într-un mod suficient de clar a considerațiilor principale, iar Tribunalul nu analizează argumentele invocate de Comisie cu privire la răspunderea solidară.

6.

În sfârșit, Tribunalul aduce atingere puterii de apreciere a Comisiei în ceea ce privește stabilirea persoanelor în sarcina cărora instituie răspunderea.