Recurs introdus la 29 aprilie 2011 de Internationaler Hilfsfonds e.V. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-36/10, Internationaler Hilfsfonds e.V./Comisia

(Cauza C-208/11 P)

2011/C 211/27

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Internationaler Hilfsfonds e.V. (reprezentant: H. Kaltenecker, avocat)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Regatul Danemarcei

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Recurenta ar fi o organizație nonguvernamentală care și-ar desfășura activitatea în domeniul ajutoarelor umanitare. Litigiul are la origine contractul „LIEN 97-2011”, încheiat între recurentă și Comisie privind cofinanțarea unui proiect de asistență medicală în Kazahstan. În octombrie 1999, Comisia a pus capăt în mod unilateral contractului și proiectului, în mod nelegal în opinia reclamantului.

De la încetarea efectelor contractului, recurenta încearcă să afle motivele pentru care Comisia a procedat astfel cu un contract care, în opinia sa și a guvernului din Kazahstan, este important și a debutat cu succes. Reclamanta presupune că a existat un abuz de putere și a inițiat diferite proceduri la Ombudsman și la instanțe ale Uniunii, în vederea obligării Comisiei de a acorda acces la toate documentele în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1049/2001”). Comisia refuză accesul deplin la documente.

Recursul este îndreptat împotriva hotărârii Tribunalului, prin care acesta a respins ca inadmisibilă acțiunea în anulare a recurentei împotriva deciziei Comisiei din 9 octombrie 2009 care refuza să acorde accesul la toate documentele și a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta invocă faptul că Tribunalul a calculat și a interpretat în mod eronat termenul de introducere a acțiunii în anulare.

Recurenta susține în special că Tribunalul nu a luat în considerare faptul că acțiunea sa are ca obiect o decizie a Comisiei inclusă în procedura în două etape prevăzută de Regulamentul nr. 1049/2001. Din punct de vedere procedural, recurenta nu ar fi avut capacitatea să formuleze o acțiune înainte de a fi anunțat răspunsul Comisiei la a doua sa solicitare, din 15 octombrie 2009, în raport cu care ar fi trebuit să verifice răspunsul din 9 octombrie 2009 la prima sa cerere. Recurenta ar fi acționat, în opinia sa, respectând jurisprudența instanțelor Uniunii. Termenul de introducere a acțiunii a început să curgă, potrivit articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, de la data la care a fost emis răspunsul la cea de a doua cerere a sa, și anume 2 decembrie 2009. Termenul a expirat la 2 februarie 2010. Prin urmare, în opinia recurentei, acțiunea a fost introdusă în termenul prevăzut. Recurenta nu înțelege de ce instanța a stabilit, săvârșind o eroare de drept, că termenul de introducere a acțiunii începe să curgă la 16 octombrie 2009 (data la care a fost introdusă cea de a doua cerere a sa) și expiră la 29 decembrie 2009, fără a lua în considerare că decizia din 9 octombrie 2009 (răspunsul preliminar la prima sa cerere) devine un act juridic atacabil numai după un răspuns negativ la cea de a doua cerere a sa.