25.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 186/14

Acțiune introdusă la 18 aprilie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-184/11)

2011/C 186/25

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și C. Urraca Caviedes, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin neadoptarea tuturor măsurilor pe care le presupune executarea Hotărârii pronunțate de Curte la 14 decembrie 2006 în cauza Comisia/Spania (cauzele conexate C-485/03-C-490/03, Rec., p. I-11887, denumită în continuare „Hotărârea din 2006”), privind neîndeplinirea obligațiilor care îi revin Regatului Spaniei în temeiul Deciziei Comisiei 2002/820/CE din 11 iulie 2001 privind regimul de ajutoare de stat pus în executare de Spania în favoarea întreprinderilor din provincia Álava sub forma unui credit fiscal de 45 % din investiții (JO 2002, L 296, p. 1), al Deciziei Comisiei 2002/892/CE din 11 iulie 2001 privind regimul de ajutoare de stat pus în executare de Spania în favoarea anumitor întreprinderi nou-create în provincia Álava (JO 2002, L 314, p. 1), al Deciziei Comisiei 2003/27/CE din 11 iulie 2001 privind regimul de ajutoare de stat pus în executare de Spania în favoarea întreprinderilor din provincia Vizcaya sub forma unui credit fiscal de 45 % din investiții (JO 2003, L 17, p. 1), al Deciziei Comisiei 2002/806/CE din 11 iulie 2001 privind regimul de ajutoare de stat pus în executare de Spania în favoarea anumitor întreprinderi nou-create în provincia Vizcaya (JO 2002, L 279, p. 1), al Deciziei Comisiei 2002/894/CE din 11 iulie 2001 privind regimul de ajutoare de stat pus în executare de Spania în favoarea întreprinderilor din provincia Guipúzcoa sub forma unui credit fiscal de 45 % din investiții (JO 2002, L 314, p. 26) și al Deciziei Comisiei 2002/540/CE din 11 iulie 2001 privind regimul de ajutoare de stat pus în executare de Spania în favoarea anumitor întreprinderi nou-create în provincia Guipúzcoa (JO 2002, L 174, p. 31) (denumite în continuare „deciziile din 2001”), Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul deciziilor menționate precum și al articolului 260 TFUE;

—

obligarea Regatului Spaniei la plata către Comisie a unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 236 044,8 euro pe zi de întârziere în executarea hotărârii, din ziua pronunțării hotărârii în această cauză până în ziua executării Hotărârii din 2006;

—

obligarea Regatului Spaniei la plata către Comisie a unei sume forfetare rezultate din înmulțirea unui cuantum zilnic de 25 817,4 euro cu numărul de zile de persistență a încălcării, din ziua pronunțării Hotărârii din 2006 până când:

—

Regatul Spaniei recuperează ajutoarele declarate ilegale prin deciziile din 2001, în cazul în care Curtea constată că recuperarea a avut loc efectiv înaintea pronunțării hotărârii în această cauză;

—

se pronunță o hotărâre în această cauză, dacă Hotărârea din 2006 nu va fi fost executată înaintea acestei date;

—

obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că autoritățile spaniole nu au luat toate măsurile pe care le presupune executarea Hotărârii din 2006, nerecuperând toate ajutoarele declarate ilegale și incompatibile prin deciziile din 2001. În primul rând, autoritățile spaniole au considerat că anumite ajutoare individuale erau compatibile cu piața internă în condițiile în care ajutoarele nu îndeplineau cerințele unui regim național de ajutoare regionale aprobat de Comisie și nu îndeplineau în orice caz cerințele prevăzute în Linii directoare privind ajutoarele de stat regionale (JO 1998, C 74, p. 9). În al doilea rând, autoritățile spaniole au aplicat anumitor beneficiari o deducere de până la 100 000 euro pe beneficiar pe o perioadă de trei ani, fără a respecta normele privind ajutoarele de minimis. În al treilea rând, în anumite cazuri, autoritățile spaniole au aplicat retroactiv deduceri fiscale prevăzute de normele fiscale spaniole în condițiile în care nu erau îndeplinite toate cerințele impuse de reglementarea spaniolă în scopul aplicării acestor deduceri. În sfârșit, în al patrulea rând, nu toate ordinele de plată emise de autoritățile spaniole au fost onorate de beneficiarii ajutoarelor ilegale. Potrivit calculelor Comisiei, cuantumurile rămase datorate reprezintă aproximativ 87 % din totalul ajutoarelor ilegale de recuperat.